rotație definitie

15 definiții pentru rotație

ROTÁȚIE rotații, s. f. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mișcă rămâne la distanță constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mișcare de rotire a unui corp ceresc în jurul axei sale sau în jurul altui corp ceresc. Perioadă de rotație = interval de timp în care un corp ceresc execută o rotație completă în jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități pentru a asigura continuitatea muncii. ◊ Loc. adv. Prin rotație = cu schimbul, revenind pe rând. 3. Alternare sau succesiune metodică a culturilor agricole în timp, pe aceiași teren, în cadrul unui asolament, stabilite în funcție de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obține recolte mari și a menține fertilitatea solului. ♦ (În sintagma) Rotația capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației. Rotația mijloacelor circulante = proces de schimbare succesivă, neîntreruptă a formelor funcționale pe care le îmbracă mijloacele circulante în trecerea lor din sfera producției și a circulației, durata unei rotații fiind cuprinsă între momentul avansării fondurilor sub formă bănească și momentul întoarcerii lor sub aceeași formă, după realizarea mărfurilor produse. – Din fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation.
ROTÁȚIE, rotații, s. f. 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mișcă rămâne la distanță constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mișcare de rotire a unui corp ceresc în jurul axei sale sau în jurul altui corp ceresc. ◊ Perioadă de rotație = interval de timp în care un corp ceresc execută o rotație completă în jurul axei sale. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități pentru a asigura continuitatea muncii. ◊ Loc. adv. Prin rotație = cu schimbul, revenind pe rând. 3. Alternare sau succesiune metodică a culturilor agricole în timp, pe același teren, în cadrul unui asolament, stabilite în funcție de caracteristicile plantelor agricole, pentru a obține recolte mari și a menține fertilitatea solului. 4. (În sintagma) Rotația capitalului = circuitul capitalului industrial, privit ca un proces care se repetă periodic. Rotația mijloacelor circulante = proces de schimbare succesivă, neîntreruptă a formelor funcționale pe care le îmbracă mijloacele circulante în trecerea lor din sfera circulației. – Din fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation.
ROTÁȚIE, rotații, s. f. 1. (Și în expr. mișcare de rotație) Mișcare în jurul unui punct fix sau al unei axe, în cursul căreia fiecare punct al corpului care se mișcă rămîne la distanță constantă de punctul fix sau de axa respectivă. ♦ Mișcare a pămîntului sau a altor corpuri cerești în jurul axei proprii. 2. Schimb alternativ de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități, pentru a asigura acesteia continuitate. Lucrătorii au părăsit însă singuri munca... Au urmat amenințări energice, amenzi, întrerupere de la rotație. Nimeni, însă, nu s-a mișcat. SAHIA, N. 41. ◊ Loc. adv. Prin rotație = pe rînd, revenind după ce s-au succedat o dată toți cei care fac parte din aceeași serie. ♦ Alternarea sau succesiunea metodică a culturilor pe același teren, în cadrul unui asolament, pentru ca să nu sărăcească pămîntul. Sistemul rotației culturilor, permite acumularea în sol a unei cantități ridicate de humus. 3. (În expr.) Rotația capitalului = repetarea periodică a circuitului capitalului.
rotáție (-ți-e) s. f., art. rotáția (-ți-a), g.-d. art. rotáției; pl. rotáții, art. rotáțiile (-ți-i-)
rotáție s. f. (sil. -ți-e), art. rotáția (sil. -ți-a), g.-d. art. rotáției; pl. rotáții, art. rotáțiile (sil. -ți-i-)
ELIPSOID DE ROTÁȚIE s. (MAT.) sferoid.
ROTÁȚIE s. 1. (TEHN., FIZ.) girație. (Mișcare de ~.) 2. v. turație. 3. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ completă de 360 de grade.) 4. v. alternare.
ROTÁȚIE s.f. 1. Mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe. ♦ Mișcarea corpurilor cerești în jurul axei proprii. 2. Fenomenul pe care îl prezintă unele procese din natură și din societate de a se repeta; revenirea periodică a unui fapt reieșit din desfășurarea unui astfel de proces. ◊ Rotația capitalului = procesul de repetare periodică a circuitului capitalului, a mișcării sale în sfera producției și a circulației. ♦ Alternarea metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament. 3. Schimb de persoane sau de echipe efectuat în cursul unei activități. [Gen -iei, var. rotațiune s.f. / cf. fr. rotation, lat. rotatio].
ROTÁȚIE s. f. 1. mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe. 2. (mat.) transformare biunivocă a planului sau a spațiului în el însuși determinată de un punct fix (centru) sau de o dreaptă (axă), printr-o rotație (1) păstrând unghiurile și distanțele; rotor (2). 3. mișcare a corpurilor cerești în jurul axei proprii. 4. schimbare alternativă. ♦ ă capitalului = circuitul fondurilor de producție în sfera producției și a circulației. ◊ alternare metodică pe același teren a plantelor care se cultivă într-un asolament. ◊ schimb alternativ de persoane sau de echipe în cursul unei activități. (< fr. rotation, lat. rotatio, germ. Rotation)
ROTÁȚIE ~ i f. 1) Mișcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe; girație. ◊ Prin ~ pe rând (în cerc închis). 2) Alternare a culturilor agricole în cadrul unui asolament. 3) (în procesul unei activități) Schimb alternativ de persoane sau de echipe. [G.-D. rotației; Sil. -ți-e] /<fr. rotation, germ. Rotation
rotați(un)e f. 1. mișcare circulară a unui corp în jurul axei sale: rotațiunea pământului; 2. în agricultură: asolement; 3. sistemă de întreschimbare la institutori, profesori.
*rotațiúne f. (lat. rotátio, -ónis, d. rotare, a învîrti în prejuru uneĭ osiĭ saŭ pivot). Învîrtire în prejuru uneĭ osiĭ: rotațiunea cotidiană a pămîntuluĭ. Asolament, schimbarea semănăturiĭ dintr’un an într’altu ca să nu sărăcească pămîntu. Schimbarea institutorilor de la clasă la clasă din an în an. – Și -áție.
ROTAȚIE s. 1. (TEHN., FIZ.) girație. (Mișcare de ~.) 2. turație. (200 de ~ pe minut.) 3. întoarcere, învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.) 4. alternare, succesiune. (~ culturilor.)
rotáție s. f. (pol.) (De obicei în sint. s. rotația cadrelor) Schimbare de funcții la nivel înalt, în comunism ◊ „Despre rotația cadrelor. Un ștab care s-a dovedit incapabil într-un loc este mutat în alt loc, la același nivel.” LAI 5 VI 95 p. 6 (din fr. rotation; DEX – alte sensuri)
a face rotație expr. (pol.) a-i trimite cuiva dosarul în instanță; a întocmi actele de trimitere în judecată.

rotație dex

Intrare: rotație
rotație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e