ROTĂRÍȚĂ, rotărițe, s. f. Rotăreasă. – Rotar + suf. -iță.

ROTĂRÍȚĂ, rotărițe, s. f. Rotăreasă. – Rotar + suf. -iță.

ROTĂRÍȚĂ, rotărițe, s. f. Rotăreasă. Deodată cu împărăteasa născu rotărița și făurița împăratului. RETEGANUL, P. I 32.

rotăríță s. f., g.-d. art. rotăríței; pl. rotăríțe

rotăríță s. f., g.-d. art. rotăríței, pl. rotăríțe

ROTĂRÍȚĂ s. v. rotăreasă.

ROTĂRÍȚĂ ~e f. Soție de rotar. /rotar + suf. ~iță

ROTĂRIȚĂ s. rotăreasă.