rostuitor definitie

4 definiții pentru rostuitor

ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
ROSTUITÓR, rostuitoare, s. n. Unealtă a lemnarului constituită dintr-o lamă de oțel, cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău. [Pr.: -tu-i-] – Rostui + suf. -tor.
rostuitór (-tu-i-) s. n., pl. rostuitoáre
rostuitór s. n. (sil. -tu-i-), pl. rostuitoáre

rostuitor dex

Intrare: rostuitor
rostuitor substantiv neutru
  • silabisire: -tu-i-