Definiția cu ID-ul 859310:
ROSTUÍ, rostuiesc,
vb. IV.
Tranz. 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă.
2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva.
3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație.
4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut.
5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. –
Rost +
suf. -ui.
Rostuire dex online | sinonim
Rostuire definitie