rostru definitie

10 definiții pentru rostru

RÓSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și al altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.
RÓSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (muște, ploșnițe etc.), alungit în formă de trompă. 2. Prelungire cartilaginoasă a botului rechinilor și altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. – Din lat. rostrum, fr. rostre.
róstru s. n., art. róstrul; pl. róstruri
róstru s. n., art. róstrul; pl. róstruri
RÓSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora corăbiilor. 2. Tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 3. Formație anatomică în formă de cioc. ♦ Partea terminală a scheletului unui belemnit. ♦ Organ bucal la unele insecte, alungit în formă de cioc. ♦ Prelungire care se observă la vârful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].
ROSTR(I)-, -RÓSTRU elem. „cioc, rostru”. (< fr. rostr/i/-, -rostre, cf. lat. rostrum)
RÓSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. ◊ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)
-RÓSTRU elem. rostr(i)-.
RÓSTRU ~ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. /<lat. rostrum, fr. rostre
-ROSTRU „cioc, rostru”. ◊ L. rostrum „cioc, plisc” > fr. -rostre > rom. -rostru.

rostru dex

Intrare: rostru (suf.)
rostru suf.
Intrare: rostru (subst.)
rostru subst. substantiv neutru
rostru subst.