Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru rostru

R├ôSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (mu╚Öte, plo╚Öni╚Ťe etc.), alungit ├«n form─â de tromp─â. 2. Prelungire cartilaginoas─â a botului rechinilor ╚Öi al altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. ÔÇô Din lat. rostrum, fr. rostre.
R├ôSTRU, rostruri, s. n. 1. Organ bucal la unele insecte (mu╚Öte, plo╚Öni╚Ťe etc.), alungit ├«n form─â de tromp─â. 2. Prelungire cartilaginoas─â a botului rechinilor ╚Öi altor animale. 3. Un fel de ghimpe frontal al cefalotoracelui la unii raci. ÔÇô Din lat. rostrum, fr. rostre.
r├│stru s. n., art. r├│strul; pl. r├│struri
r├│stru s. n., art. r├│strul; pl. r├│struri
R├ôSTRU s.n. 1. (Ant.) Pinten care se punea la prora cor─âbiilor. 2. Tribuna oratorilor ├«n forul roman, ├«mpodobit─â cu prore de cor─âbii capturate ├«n r─âzboaie. 3. Forma╚Ťie anatomic─â ├«n form─â de cioc. ÔÖŽ Partea terminal─â a scheletului unui belemnit. ÔÖŽ Organ bucal la unele insecte, alungit ├«n form─â de cioc. ÔÖŽ Prelungire care se observ─â la v├órful unor organe (de exemplu la silicua verzei). [Pl. -ruri, (s.m.) -ri. / cf. lat. rostrum, fr. rostre].
ROSTR(I)-, -R├ôSTRU elem. ÔÇ×cioc, rostruÔÇŁ. (< fr. rostr/i/-, -rostre, cf. lat. rostrum)
R├ôSTRU1 s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de lupt─â, cu care se sp─ârgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor ├«n forul roman, ├«mpodobit─â cu prore de cor─âbii capturate ├«n r─âzboaie. 2. (bot., anat.) prelungire ├«n form─â de cioc la partea terminal─â a unui organ, prelungire cartilaginoas─â a botului unor pe╚Öti. ÔŚŐ tromp─â alungit─â la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum)
-RÓSTRU elem. rostr(i)-.
RÓSTRU ~ri n. 1) (la unele insecte) Organ bucal de forma unei trompe. 2) Prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. /<lat. rostrum, fr. rostre
-ROSTRU ÔÇ×cioc, rostruÔÇŁ. ÔŚŐ L. rostrum ÔÇ×cioc, pliscÔÇŁ > fr. -rostre > rom. -rostru.

Rostru dex online | sinonim

Rostru definitie

Intrare: rostru (suf.)
rostru suf.
Intrare: rostru (subst.)
rostru subst. substantiv neutru
rostru subst.