Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru rostogolire

ROSTOGOL├Ź, rostogolesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A ├«nainta sau a face s─â ├«nainteze, s─â alunece (pe un plan ├«nclinat) rotindu-se ├«n jurul lui ├«nsu╚Öi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) pr─âbu╚Öi, a (se) pr─âv─âli. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mi╚Öca ochii cu vioiciune ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo. ÔÖŽ Tranz. Fig. A ├«mpinge ├«nainte d├ónd impresia unei mi╚Öc─âri de rotire. ÔÖŽ Refl. (Despre ape curg─âtoare) A curge impetuos ├«n vale, ├«n valuri repezi. ÔÇô Din rostogol.
ROSTOGOL├ŹRE, rostogoliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rostogoli ╚Öi rezultatul ei; rostogolit. ÔÇô V. rostogoli.
ROSTOGOL├Ź, rostogolesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A ├«nainta sau a face s─â ├«nainteze, s─â alunece (pe un plan ├«nclinat) rotindu-se ├«n jurul lui ├«nsu╚Öi; a veni sau a (se) da de-a dura; p. ext. a (se) pr─âbu╚Öi, a (se) pr─âv─âli. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A rostogoli ochii = a mi╚Öca ochii cu vioiciune ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo. ÔÖŽ Tranz. Fig. A ├«mpinge ├«nainte d├ónd impresia unei mi╚Öc─âri de rotire. ÔÖŽ Refl. (Despre ape curg─âtoare) A curge impetuos ├«n vale, ├«n valuri repezi. ÔÇô Din rostogol.
ROSTOGOL├ŹRE, rostogoliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rostogoli ╚Öi rezultatul ei; rostogolit. ÔÇô V. rostogoli.
ROSTOGOL├Ź, rostogolesc, vb. IV. 1. Refl. A c─âdea, a aluneca, a ├«nainta (de obicei pe un plan ├«nclinat) prin rotirea ├«n jurul lui ├«nsu╚Öi; a se da de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul. Dintr-o scorbur─â ├«ncep s─â se rostogoleasc─â ni╚Öte bolovani. BOGZA, ╚Ü. 64. O copit─â cu m─âiestrie ╚Öi la timp ├«ndreptat─â ├«mpotriva ├«nc─âp─â╚Ť├«natului du╚Öman, ├«l f─âcu s─â se rostogoleasc─â schiol─âl─âind. HOGA╚ś, M. N. 65. Arn─âu╚Ťii se-mbr├«ncea, Pe Iordachi s-arunca... ╚śi din zbor capu-i t─âia. Capul se rostogolea, ├«n s├«nge se t─âv─âlea. ALECSANDRI, P. P. 182. ÔŚŐ (├Änt─ârit prin ┬źpeste cap┬╗) Dar ma╚Öina nu se desf─âcu ╚Öi nu se rostogoli peste cap. C. PETRESCU, ├Ä. II 201. ÔŚŐ Fig. Timpul se rostogolea ├«ncet, asemenea unui glob uria╚Ö. VORNIC, P. 140. Sufletul lui plutea ├«ntre vis ╚Öi realitate, nehot─âr├«t, zdrobit de imensa putere a totului... Totul se lega, se ├«ncurca ╚Öi se rostogolea mai departe. D. ZAMFIRESCU, R. 274. Orice cuv├«nt, ├«ndat─â ce s-a scris, se rostogole╚Öte pretutindeni. ODOBESCU, S. I 190. ÔÖŽ Fig. A da impresia unei mi╚Öc─âri de rostogolire. Siretul ├«mparte Moldova ├«n dou─â ╚Ťinuturi fundamental deosebite. Pe st├«nga lui, merg├«nd ├«nspre gur─â, se rostogolesc coline aride, egale. C─éLINESCU, I. C. 5. Mun╚Ťii de nouri se rostogoleau... ├«n v─âzduhul neguros. SADOVEANU, O. III 75. V─âd cum se rostogole╚Öte soarele dup─â deal. CREANG─é, O. A. 248. ÔŚŐ (Despre ape ╚Öi despre obiecte care plutesc pe ape agitate) Oltul se rostogole╚Öte mereu ├«n valea ad├«nc─â de la picioarele Hasma╚Öului Mare. BOGZA, C. O. 111. ┬źMircea┬╗ ÔÇô o juc─ârie minunat─â ÔÇô se rostogole╚Öte zbuciumat. BART, S. M. 15. ╚śuvoaiele crescute deodat─â se rostogoleau din m─âruntaiele mun╚Ťilor, m├«nioase. RUSSO, O. 113. ÔÖŽ A se pr─âbu╚Öi (de la ├«n─âl╚Ťime). Frumoasa salce... se va rostogoli ca un uria╚Ö pletos. ANGHEL, PR. 12. 2. Tranz. A face s─â cad─â, s─â ├«nainteze mi╚Öc├«ndu-se ├«n jurul lui ├«nsu╚Öi. Apele se bat, rostogolesc bolovanii... ╚Öi sar peste st├«ncile lustruite. DELAVRANCEA, T. 184. Se arunc─â rostogolind pietre ╚Öi bolovani. NEGRUZZI, S. I 316. ÔŚŐ (Prin exagerare) Zguduiturile lotcii ├«l rostogoleau c├«nd pe o coast─â, c├«nd pe un cot. DUMITRIU, P. F. 17. ├Äi tr├«nti brusc un picior, rostogolindu-l la c├«╚Ťiva pa╚Öi. REBREANU, R. II 62. ÔŚŐ Expr. A rostogoli ochii = a mi╚Öca ochii foarte repede (sub imperiul unei agita╚Ťii suflete╚Öti). ├Ä╚Öi rostogolea ochii ├«nsp─âim├«nta╚Ťi de la fa╚Ťa lui Dima la cercurile lui Susan. GALAN, Z. R. 93. ÔÖŽ Fig. A ├«mpinge ├«nainte, d├«nd impresia unei mi╚Öc─âri de rotire. Numaidec├«t ni╚Öte noura╚Öi albi se destr─âmar─â ├«n aer, iar pr─âp─âstiile rostogolir─â un ropot de pistoale. GALACTION, O. I 160. Norii rostogoli╚Ťi de v├«ntoasele ├«nalte se adunaser─â deasupra. C. PETRESCU, A. R. 28. [Dun─ârea] C-un murmur rostogole╚Öte a ei valuri g├«nditoare. EMINESCU, O. IV 133. ÔÖŽ A face s─â se pr─âbu╚Öeasc─â (de la ├«n─âl╚Ťime, cu o mi╚Öcare de ├«nv├«rtire ├«n jurul s─âu). Un cutremur de p─âm├«nt a rostogolit colosul [din Rodos]. BART, S. M. 48. Pe oricine cuteza s─â se scoale asupra lui, [Jupiter] ├«l rostogolea din ├«naltul cerului. ISPIRESCU, U. 82.
ROSTOGOL├ŹRE, rostogoliri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) rostogoli ╚Öi rezultatul ei. 1. C─âdere, ├«naintare, ├«nv├«rtire, pr─âbu╚Öire (├«nso╚Ťit─â de zgomot) a unui obiect, printr-o mi╚Öcare de rotire ├«n jurul lui ├«nsu╚Öi. Peste lini╚Ötea aceasta n─âv─âli un zgomot strein, du╚Öm─ânos. ├Änt├«i ├«nv─âlm─â╚Öit, nel─âmurit, ca o rostogolire de bolov─âni╚Ö. V. ROM. iulie 1953, 130. Tunetul p─ârea dintr-o dat─â o rostogolire a mun╚Ťilor ├«n juru-ne. SADOVEANU, O. VIII 243. Sub bolta cerului c├«ntecul lui p─ârea rostogolirea unui ban de argint pe fundul unei c─âld─âri de aram─â. DAN, U. 52. ÔŚŐ Fig. Rostogolire de ├«nt├«mpl─âri ciudate, ca ├«n visuri. BASSARABESCU, S. N. 67. 2. Mi╚Öcarea continu─â f─âcut─â de valurile unei ape sau de norii care alunec─â pe cer. Apele [erau] de un verde cenu╚Öiu, cu rostogoliri ├«ncete ╚Öi mari. DUMITRIU, P. F. 5. Oltul trece, p─âstr├«ndu-╚Öi aceea╚Öi ├«ng├«ndurat─â rostogolire a undelor. BOGZA, C. O. 200. ÔÖŽ Ceea ce se rostogole╚Öte; gr─âmezi care cad, se pr─âbu╚Öesc, se rostogolesc. Rostogoliri de nouri veneau din urm─â. SADOVEANU, M. 182.
rostogol├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rostogol├ęsc, imperf. 3 sg. rostogole├í; conj. prez. 3 s─â rostogole├ísc─â
rostogol├şre s. f., g.-d. art. rostogol├şrii; pl. rostogol├şri
rostogol├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rostogol├ęsc, imperf. 3 sg. rostogole├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rostogole├ísc─â
rostogol├şre s. f., g.-d. art. rostogol├şrii; pl. rostogol├şri
ROSTOGOL├Ź vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. t─âv─âli. 3. a (se) pr─âv─âli, (pop.) a (se) pr─âp─âstui, (reg.) a (se) pr─âst─âv─âli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. pr─âbu╚Öi.
ROSTOGOL├ŹRE s. 1. v. t─âv─âlire. 2. v. pr─âbu╚Öire.
A ROSTOGOL├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se rostogoleasc─â. /Din rostogol
A SE ROSTOGOL├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se da de-a rostogolul; a se mi╚Öca, d├óndu-se de-a dura. 2) (despre ape curg─âtoare) A curge ├«n valuri repezi. /Din rostogol
rostogol├Č v. a (se) da de-a rostogolu.
rostogol├ęsc v. tr. (contaminat din rotocolesc ╚Öi prostov─âlesc). Da┼ş de-a rostogolu, fac s─â ├«nainteze ├«nv├«rtindu-se ├«n prejuru lu─ş: a rostogoli un buto─ş, o st├«nc─â. ÔÇô ╚śi r─âsto- ╚Öi r─âst─â-.
ROSTOGOLI vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. a (se) tăvăli. (Se ~ prin iarbă.) 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, (înv.) a (se) ponorî. (S-a ~ în prăpastie.)
ROSTOGOLIRE s. 1. tăvălire. (~ lor în iarbă.) 2. prăbușire, prăvălire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.)
ROSTOGOL├ŹRE s. f. (FIZ.) Mi╚Öcare a unui corp aflat ├«n contact cu un alt corp, efectuat─â ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót viteza relativ─â dintre punctele de contact ale celor dou─â corpuri s─â fie mereu nul─â. Pot efectua o r. numai corpurile a c─âror suprafa╚Ť─â este convex─â (ex. sfera) sau riglat─â (ex. cilindrul, conul). ├Än cazul r., frecarea este mult mai mic─â dec├ót ├«n cazul alunec─ârii, fapt care a stat la baza unor importante inven╚Ťii tehnice (ex. roata, rulmentul etc.).
rostogoli, rostogolesc v. r. (d. oameni grași, obezi) a merge, a se deplasa pe jos.

Rostogolire dex online | sinonim

Rostogolire definitie

Intrare: rostogoli
rostogoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: rostogolire
rostogolire substantiv feminin