Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru rostogol

ROSTOG├ôL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mi╚Öcare de rostogolire. ÔŚŐ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, d├óndu-se peste cap. 2. Pant─â cu ├«nclinare mare ├«ntr-o min─â, care permite transportarea materialului prin simpl─â alunecare sau rostogolire, sub ac╚Ťiunea greut─â╚Ťii proprii. II. S. m. Plant─â erbacee melifer─â din familia compozeelor, cu tulpina dreapt─â, cu frunze lanceolate, p─âroase ╚Öi flori albe (Echinops sphaerocephalus). ÔÇô Et. nec. Cf. rotocol.
ROSTOG├ôL, (I) rostogoluri, s. n., (II) s. m. I. S. n. 1. (Adesea fig.) Mi╚Öcare de rostogolire. ÔŚŐ Loc. adv. De-a rostogolul sau (pop.) de-a rostogol = rostogolindu-se, d├óndu-se peste cap. 2. Pant─â cu ├«nclinare mare ├«ntr-o min─â, care permite transportarea materialului prin simpl─â alunecare sau rostogolire, sub ac╚Ťiunea greut─â╚Ťii proprii. II. S. m. Plant─â erbacee melifer─â din familia compozeelor, cu tulpina dreapt─â, cu frunze lanceolate, p─âroase ╚Öi flori albe (Echinops sphaerocephalus). ÔÇô Et. nec. Cf. rotocol.
ROSTOG├ôL, rostogoluri, s. n. 1. (├Än leg─âtur─â cu verbe de mi╚Öcare) Mi╚Öcare de rostogolire. Peste aceast─â mi╚Öcare a rostogolului mai are p─âm├«ntul ╚Öi alta. PISCUPESCU, O. 55. ÔŚŐ Fig. C├«nd rostogolul [├«mpu╚Öc─âturii] ajunse cine ╚Ötie unde ╚Öi fumul se risipi, Mantu Miu v─âzu j─âraticul m─âturat ├«n dou─â brazde. GALACTION, O. I 271. Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap. ALECSANDRI, P. P. 108. ÔŚŐ Loc. adv. De-a rostogolul sau (├«nvechit ╚Öi popular) de-a rostogol, (rar) de-a rostogoala = rostogolindu-se, ├«nv├«rtindu-se peste cap; de-a tumba, de-a dura, de-a berbeleacul. [V├«ntul] s─âlta acoperi╚Öul, ├«ncerc├«nd... s─â-l poarte de-a rostogolul peste p─âdure. DUMITRIU, N. 187. Pietre m─ârunte, m─âcin├«ndu-se ╚Öi ciuruind, curgeau de-a rostogolul la vale. HOGA╚ś, M. N. 160. Zmeoaica... venea de-a rostogolul, gem├«nd. ISPIRESCU, L. 195. S─â m─â dau de-a rostogoala, S─â ajung la Timi╚Öoara. HODO╚ś, P. P. 95. ÔŚŐ (Adverbial) Luna mere (= merge) rostogol ╚śi ╚Ťi-a fi, m├«ndr─â, cu dor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 133. 2. Pant─â cu ├«nclinare destul de mare ├«ntr-o min─â, pentru a permite transportarea materialului prin simpl─â alunecare sau rostogolire. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n expr.) rostogoala.
de-a rostog├│lul loc. adv.
rostog├│l1 (plant─â) s. m.
rostogól2 (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogóluri
de-a rostog├│lul loc. adv.
rostog├│l (plant─â) s. m.
rostogól (mișcare, pantă) s. n., pl. rostogóluri
ROSTOGÓL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.
ROSTOG├ôL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, c─âp─â╚Ť├ónoas─â, m─âciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.
rostog├│l (rostog├│luri), s. n. ÔÇô 1. Plas─â de pescuit. ÔÇô 2. ├Äntoarcere, rotire. ÔÇô 3. R─âsturnare ├«n aer. ÔÇô 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). ÔÇô Var. r─âstogol, r─âst─âgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incert─â. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roat─â, contaminat cu r─âst─âv─âli < t─âv─âli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o r─âd─âcin─â sl. cf. prostire. Der. din sl. (r─âs- ╚Öi bg. t─ârkaljam, dup─â Weingand, Jb., XIII, 109 ╚Öi Tiktin) pare mai pu╚Ťin probabil─â. ÔÇô Der. rostogoli, vb. (a se ├«ntoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleal─â, s. f. (├«ntoarcere, rotire).
ROSTOG├ôL1 ~uri n. 1) Mi╚Öcare de rotire ├«n jurul axei proprii. ÔŚŐ De-a ~ul rostogolindu-se; d├óndu-se peste cap. 2) Pant─â ├«nclinat─â ├«ntr-o min─â, care serve╚Öte la transportarea materialului extras prin rostogolire sau prin alunecare. /Orig. nec.
ROSTOGÓL2 m. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, frunze păroase și flori albe, care crește prin locuri uscate. /Orig. nec.
rostogol n. 1. dare peste cap: 2. c─âdere repede ╚Öi de-a roata: tronc─âtul de sdraveni bolovani ÔÇÖn rostogol AL.; 3. plant─â cu flori alburii, cre╚Öte prin poieni ╚Öi pe marginea p─âdurilor (Echinops sphaerocephalus). [Pare identic cu rotocol]. ÔĽĹ adv. (de-a), de-a dura, peste cap.
rostog├│l n., pl. ur─ş (subst. verbal d. rostogolesc, ca prostovol, d. prostovolesc. V. ╚Öi rotocol). Prostogol. Un fel de sca─ş (pe care, dup─â ce se usuc─â, ├«l rostogole╚Öte v├«ntu), numit ╚Öi m─âc─şuca c─şobanulu─ş (echinopus sphaeroc├ęphalus ╚Öi commut├ítus). De-a rostogolu, de-a dura, rostogolind: a duce un buto─ş de-a rostogolu. A da de-a rostogolu, a rostogoli. ÔÇô ╚śi de-a r─âsto- ╚Öi r─âst─âgolu (Cov.) ╚Öi de-a p─âstr─âv─âlu (Bz.). V. tumb─â.
rostogol s. v. CIURLAN. SALCICORN. S─éRICIC─é. SCAIUL-DRACULUI. T─éTARNIC─é.
ROSTOGOL s. (BOT.) 1. (Echinops sphaerocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, c─âp─â╚Ť├«noas─â, m─âciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.

Rostogol dex online | sinonim

Rostogol definitie

Intrare: rostogol
rostogol substantiv masculin substantiv neutru