Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

28 defini╚Ťii pentru rostire

ROST├Ź, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronun╚Ťa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronun╚Ťa, a-╚Öi spune p─ârerea autorizat─â. ÔÖŽ Tranz. A comunica o dispozi╚Ťie, un ordin, o sentin╚Ť─â. ÔÖŽ A se preocupa de ceva; a preg─âti. 4. Intranz. A ├«nf─â╚Öura pe sulul din fa╚Ť─â al r─âzboiului de ╚Ťesut por╚Ťiunea de p├ónz─â ╚Ťesut─â, desf─â╚Öur├ónd ├«n acela╚Öi timp o por╚Ťiune corespunz─âtoare de urzeal─â de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ╚Ťesutul de c├óte ori rostul se mic╚Öoreaz─â. ÔÇô Din rost.
ROST├ŹRE, rostiri, s. f. Faptul de a rosti. ÔÇô V. rosti.
ROST├Ź, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronun╚Ťa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronun╚Ťa, a-╚Öi spune p─ârerea autorizat─â. ÔÖŽ Tranz. A comunica o dispozi╚Ťie, un ordin, o sentin╚Ť─â. ÔÖŽ A se preocupa de ceva; a preg─âti. 4. Intranz. A ├«nf─â╚Öura pe sulul din fa╚Ť─â al r─âzboiului de ╚Ťesut por╚Ťiunea de p├ónz─â ╚Ťesut─â, desf─â╚Öur├ónd ├«n acela╚Öi timp o por╚Ťiune corespunz─âtoare de urzeal─â de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ╚Ťesutul de c├óte ori rostul se mic╚Öoreaz─â. ÔÇô Din rost.
ROST├ŹRE, rostiri, s. f. Faptul de a rosti. ÔÇô V. rosti.
ROST├Ź, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronun╚Ťa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. Sunetul vorbelor lui, rostite tare ╚Öi f─âr─â voie, ├«l ├«nfiorau. VLAHU╚Ü─é, O. A. 118. Nu po╚Ťi rosti pe ├«, ─â, s, c ╚Öi alte vro c├«teva. NEGRUZZI, S. I 9. Papagalul lui... rostea c├«te un cuv├«nt. DR─éGHICI, R. 150. 2. Tranz. A zice, a spune, a vorbi, a gl─âsui. Bun─â r├«nduial─â! At├«ta a rostit Dima cu glas tare. GALAN, Z. R. 280. [Tudor] cugeta ce vorbe alese s─â rosteasc─â ├«n fa╚Ťa m─âritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. A rostit vorbele acestea cu glasul a╚Öa de cald. CARAGIALE, O. III 79. ÔŚŐ Fig. San Marc sinistru miezul nop╚Ťii bate. Cu glas ad├«nc, cu graiul de sibile, Roste╚Öte lin ├«n clipe caden╚Ťate: Nu-nvie mor╚Ťii ÔÇô e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. ÔÖŽ A povesti. Focul p├«lp├«ia ├«n ├«ntunericul ogr─âzii, ╚Öi unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU, O. II 239. ÔÖŽ A exprima prin vorbe. Cine ar putea s─â rosteasc─â tot ce spun ochiului ╚Öi min╚Ťii aceste splendide idealiz─âri plastice ale artei v├«n─âtore╚Öti... ODOBESCU, S. III 53. Inima mea sim╚Ť─â╚Öte mai mult dec├«t nu mi-i cu putin╚Ť─â a rosti. KOG─âLNICEANU, S. 55. ÔÖŽ A expune. Am auzit pe Delavrancea rostindu-╚Öi conferin╚Ťa lui despre ┬źPoezia popular─â┬╗. SADOVEANU, E. 159. ÔŚŐ Refl. pas. Autorit─â╚Ťile superioare s-au sup─ârat foarte mult pentru discursurile ce s-au fost rostit. SADOVEANU, P. M. 111. 3. Refl. (Ast─âzi rar) A se pronun╚Ťa, a-╚Öi spune p─ârerea (autorizat─â). S─â-mi fie cu iertare c─â m─â rostesc. MIRONESCU, S. A. 141. De-un veac ╚Öi jum─âtate nu se mai rostise glasul ╚Ť─ârii pentru alegerea domnitorului ei. VLAHU╚Ü─é, R. P. 63. ├Än mod provizoriu, p├«n─â c├«nd se vor putea rosti ╚Öi emigra╚Ťii. GHICA, A. 645. Adunarea din Ia╚Öi a f─âcut un program despre deosebitele chestiuni asupra c─ârora ├«n╚Ťelegem a ne rosti. KOG─éLNICEANU, S. A. 204. ÔÖŽ Tranz. A comunica o dispozi╚Ťie, un ordin, o sentin╚Ť─â. Emilian s-a ├«n─âl╚Ťat pe cataligele lui ╚Öi a rostit o porunc─â. SADOVEANU, A. L. 205. 4. Tranz. A fixa locul sau atribu╚Ťiile care ├«i revin cuiva ├«ntr-un cadru mai larg; a rostui. Sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... rostind pe ciobani. GALACTION, O. I 157. Toate... ├«╚Öi aveau v─âtaful lor ╚Öi nimic nu era nerostit. ISPIRESCU, L. 354. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) A face rost de ceva; a procura. Acum deocamdat─â trebuie s─â-i rostim o odaie. ST─éNOIU, C. I. 63. ÔÖŽ A se ├«ngriji de..., a aranja totul pentru...; a preg─âti. Acum vezi de roste╚Öte de mas─â, s─â m├«nc─âm ╚Öi s─â ne veselim. ISPIRESCU, L. 268. 5. Intranz. A ├«nf─â╚Öura pe sulul din fa╚Ť─â al r─âzboiului por╚Ťiunea de p├«nz─â ╚Ťesut─â, desf─â╚Öur├«nd ├«n acela╚Öi timp o por╚Ťiune corespunz─âtoare de urzeal─â de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua ╚Ťesutul c├«nd rostul se mic╚Öoreaz─â. Cu c├«t b─ât─âtura cre╚Öte, cu at├«t rostul se face mai scurt; atuncea ╚Ť─âs─âtoarea ┬źroste╚Öte┬╗, adic─â trage vergelele aceste ├«napoi. ╚śEZ. VIII 150.
ROST├ŹRE, rostiri, s. f. Faptul de a (se) rosti; exprimare; (concretizat) vorb─â, spus─â. Se vedea c─â orice cuv├«nt ╚Öi orice l─âmurire mai de aproape ar fi fost prea mult pentru puterea lui de rostire. CAMIL PETRESCU, O. II 100. ├Än urma acestor rostiri... mai mult nu putea s─â vorbeasc─â. DR─éGHICI, R. 205. ÔÖŽ Mod de a se exprima; elocven╚Ť─â. Se crede de om des─âv├«r╚Öit. Rostirea-i, o minune; purtarea-i, un model Ce poate s─â slujeasc─â de pild─â tuturora. NEGRUZZI, S. II 206.
rost├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rost├ęsc, imperf. 3 sg. roste├í; conj. prez. 3 s─â roste├ísc─â
rost├şre s. f., g.-d. art. rost├şrii; pl. rost├şri
rost├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rost├ęsc, imperf. 3 sg. roste├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. roste├ísc─â
rost├şre s. f., g.-d. art. rost├şrii; pl. rost├şri
ROST├Ź vb. I. 1. v. pronun╚Ťa. 2. a pronun╚Ťa, (├«nv.) a proforisi. (~ literele pe r├ónd.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesant─â conferin╚Ť─â.) 8. a pronun╚Ťa, a ╚Ťine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronun╚Ťa. (A ~ sentin╚Ťa.) II. (TEXT.) a n─âv─âdi, a rostui. (A ~ urzeala.)
ROST├Ź vb. v. ol─âri, procura, pronun╚Ťa, r├óndui, rostui, te╚Öi, ╚Ťese.
ROST├ŹRE s. 1. v. pronun╚Ťare. 2. v. dic╚Ťiune. 3. v. fonetism. 4. v. formulare. 5. (JUR.) pronun╚Ťare. (Dup─â ~ sentin╚Ťei.) 6. pronun╚Ťare, ╚Ťinere. (~ unui discurs.)
ROST├ŹRE s. v. stil.
A ROST├Ź1 ~├ęsc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronun╚Ťa; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face s─â fie auzit ├«n public; a prezenta ├«n fa╚Ťa publicului. ~ o cuv├óntare. /Din rost
A ROST├Ź2 ~├ęsc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul t─âlpigelor pozi╚Ťia firelor de urzeal─â, prin care trece suveica. /Din rost
A SE ROST├Ź m─â ~├ęsc intranz. rar A-╚Öi exprima punctul de vedere; a-╚Öi spune p─ârerea; a se pronun╚Ťa. /Din rost
rost├Č v. a pronun╚Ťa: a rosti o sentin╚Ť─â, a rosti un discurs.
rost├Č v. 1. a schimba i╚Ťele la ╚Ťesut; 2. a l─ârgi o gaur─â cu sfredelul.
rostire f. pronun╚Ťare.
rost├ęsc v. tr. (d. rost). Pronun╚Ť, articulez: judec─âtoru rosti senten╚Ťa, Jidani─ş nu pot rosti bine sunetu R. Or├«ndu─şesc, regulez: cas─â, v─şa╚Ť─â bine rostit─â. ├Änzestrez, echipez, aprovizionez: dup─â ce se v─âzu a╚Öezat ├«n cas─â ╚Öi rostit cu de toate (VR. 1028, 3, 251). Fac rosturile la ╚Ťesut, scot b─â╚Ťu din sulu p├«nze─ş ca s─â se mute i╚Ťele ╚Öi vatalele. L─ârgesc o gaur─â cÔÇÖun sfredel ma─ş mic ca s─â v├«r apo─ş unul ma─ş mare. Fac ceapraz unu─ş ferestr─â┼ş.
rost├şre f. Pronun╚Ťare, ac╚Ťiunea sa┼ş modu de a rosti: asta e o rostire dialectal─â.
rosti vb. v. OL─éRI. PROCURA. PRONUN╚ÜA. R├ÄNDUI. ROSTUI. TE╚śI. ╚ÜESE.
ROSTI vb. I. 1. a articula, a emite, a pronun╚Ťa. (A ~ deslu╚Öit sunetele.) 2. a pronun╚Ťa, (├«nv.) a proforisi. (~ literele pe r├«nd.) 3. a declama, a recita, a spune, (rar) a debita, (├«nv.) a cuv├«nta. (A ~ o poezie.) 4. a articula, a gr─âi, a pronun╚Ťa, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a ble╚Öti. (N-a ~ nici un cuv├«nt la aflarea ve╚Ötii.) 5. a exprima, a formula, a pronun╚Ťa, a spune, a zice. (A ~ urm─âtoarea opinie...) 6. a spune, a vorbi, a zice, (pop.) a cuv├«nta, a gl─âsui, a gr─âi, (├«nv.) a gl─âsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesant─â conferin╚Ť─â.) 8. (JUR.) a pronun╚Ťa. (A ~ sentin╚Ťa.) II. (TEXT.) a n─âv─âdi, a rostui. (A ~ urzeala.)
ROSTIRE s. 1. articulare, articula╚Ťie, emitere, pronun╚Ťare, pronun╚Ťie, (├«nv.) prozodie. (~ deslu╚Öit─â a sunetelor.) 2. dic╚Ťiune, pronun╚Ťare, (grecism ├«nv.) profora. (Are o ~ perfect─â.) 3. (FON.) fonetism, pronun╚Ťare, pronun╚Ťie. (~ regional─â.) 4. exprimare, formulare, pronun╚Ťare, spunere, zicere. (~ unei opinii.)
rostire s. v. STIL.
VERITAS SIMPLEX ORATIO (lat.) adev─ârul se roste╚Öte simplu ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae as LucilliumÔÇŁ, 49, 12.
ROST├ŹRE s. f. (< rosti < rost + suf. -i): pronun╚Ťare, zicere, vorbire; comunicare, limbaj.

Rostire dex online | sinonim

Rostire definitie

Intrare: rostire
rostire substantiv feminin
Intrare: rosti
rosti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a