ROSPÍSCĂ s. f. (Înv.) Chitanță, dovadă. – Din rus. raspiska, ucr. rozpyska.

ROSPÍSCĂ s. f. (Înv.) Chitanță, dovadă. – Din rus. raspiska, ucr. rozpyska.

ROSPÍSCĂ s. f. (Învechit) Chitanță, dovadă. Cinovnicul vine... cere podpiscă, dă rospiscă. ALECSANDRI, T. 1358.

rospíscă (înv.) s. f., g.-d. art. rospíscăi

ROSPÍSCĂ s. v. adeverință, chitanță, dovadă, mărturie, recipisă.

rospiscă s. v. ADEVERINȚĂ. CHITANȚĂ. DOVADĂ. MĂRTURIE. RECIPISĂ.