rondou definitie

10 definiții pentru rondou

RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.
RONDÓU, rondouri, s. n. 1. Loc de formă circulară (amenajat în grădină, în piețe, în localuri). 2. Manevră de întoarcere a unei nave, prin care aceasta își schimbă direcția de înaintare cu un unghi de 180°. – Din fr. rondeau.
RONDÓU, rondouri, s. n. Loc de formă circulară (amenajat în grădini, în piețe, în localuri). Răzbiră dinspre rondoul de dans strigăte. VORNIC, P. 54. ♦ Manevră prin care se schimbă direcția unei nave cu un număr mare de grade. Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului. BART, S. M. 14.
rondóu (loc, manevră) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri
rondóu (loc circular, manevră, poezie) s. n., art. rondóul; pl. rondóuri
RONDÓU1 s.n. Loc circular (amenajat în grădini, în localuri). 2. Manevră de schimbare a direcției unei nave; semn care indică o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < fr. rondeau].
RONDÓU2 s.n. Poezie cu formă fixă cultivată în Franța în sec. XV-XVI, alcătuită dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe sunt de fapt începutul primului vers al poeziei. [Pron. -dou, pl. -uri. / < fr. rondeau].
RONDÓU1 s. n. 1. loc circular (în grădini, în localuri). 2. schimbare cu 180° a direcției unei nave; drumul descris de nava care execută o asemenea întoarcere. (< fr. rondeau)
RONDÓU2 s. n. poezie cu formă fixă, în Franța în sec. XV-XVI, dintr-o cvinarie, un catren și o sextină, în care versurile finale, mai scurte, ale ultimelor două strofe, reiau începutul primului vers al poeziei. (< fr. rondeau)
RONDÓU ~ri n. 1) rar Loc special amenajat (în grădini, localuri etc.) de formă circulară. ~ de dans. 2) Manevră de schimbare a direcției unei nave (în sens opus). /<fr. rondeau

rondou dex

Intrare: rondou
rondou substantiv neutru