Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru rondo

ROND├ô, rondouri, s. n. Pies─â muzical─â instrumental─â cu caracter vioi, a c─ârei tem─â principal─â revine periodic ├«n cursul piesei, altern├ónd cu diferite alte teme (episoade sau cuplete). ÔÇô Din it. rondo.
ROND├ô, rondouri, s. n. Pies─â muzical─â instrumental─â cu caracter vioi, a c─ârei tem─â principal─â revine periodic ├«n cursul piesei, altern├ónd cu diferite alte teme (episoade sau cuplete). ÔÇô Din it. rondo.
RONDÓ, rondouri, s. n. Arie instrumentală a cărei temă revine în cursul piesei.
rond├│ (compozi╚Ťie muzical─â) s. n., art. rond├│ul; pl. rond├│uri
rond├│ (muz.) s. n., art. rond├│ul; pl. rond├│uri
RONDÓ s.n. Arie instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală se repetă o dată sau de mai multe ori. [Pl. -uri. / < it., fr. rondo].
RONDÓ s. n. formă muzicală instrumentală cu caracter vioi, a cărei temă principală alternează cu diferite cuplete. (< fr., it. rondo)
ROND├ô ~uri n. Compozi╚Ťie muzical─â instrumental─â, cu caracter vioi, a c─ârei tem─â principal─â revine periodic, altern├ónd cu alte teme. /<it. rondo, fr. rondeau
rondo (fr. rondo; it. rondo; engl. ╚Öi germ. Rondo), lucrare instrumental─â ÔÇô ╚Öi, mai pu╚Ťin frecvent, vocal─â ÔÇô cu form─â* specific─â ╚Öi con╚Ťinut vioi, dansant de factur─â popular─â. Forma de r. se constituie din trei sau mai multe expuneri (teme*), ├«n tonalitatea (2) lucr─ârii, ale unei sec╚Ťiuni A denumit─â refren* (ritornello ÔÇô v. riturnel─â, perioad─â* principal─â) ├«ntre care se intercaleaz─â sec╚Ťiuni distincte tematic ╚Öi tonal ÔÇô notate B, C, D, E etc. ÔÇô denumite cuplete*, strofe, episoade, perioade* secundare. La originea r. stau c├óntecele de dans medievale ÔÇô denumite rondes (ÔÇ×horeÔÇŁ), fiindc─â se execut─â ├«n cerc ÔÇô provenind din folc. Normandiei ╚Öi sunt larg r─âsp├óndite ├«ncep├ónd cu sec. 13-14 ╚Öi p├ón─â ├«n sec. 19. Trubadurii* din sec. 13 cultiv─â acest gen muzical ÔÇô denumit de ei rondeau* ÔÇô ├«n lucr─âri de factur─â monodic─â*, executate responsorial*, ├«n care cupletele sunt redate de un solist, iar refrenul de c─âtre cor. Este de men╚Ťionat faptul c─â structura poetic─â se afl─â ├«n str├óns─â conexiune cu cea muzical─â. ├Än sec. 14-15 compozitorii Adam de la Halle ╚Öi Machault dezvolt─â r. polif. Muzica instr. preia forma de r. ╚Öi, ├«n sec. 17-18, Fr. Couperin, J.-B. Lully, J.-Ph. Rameau introduc ├«n opere ╚Öi balete* lucr─âri pentru clavecin ÔÇô intitulate rondeaux ÔÇô care sunt construite schemei ABACAD --- A. R. clasic (sec. 18-19), descendent direct al rondeaux-urilor clavecini╚Ötilor fr., se caracterizeaz─â printr-un num─âr mai redus de cuplete, fiind r─âsp├óndit─â forma ABACABA, ├«n care, de multe ori, revenirea primului cuplet se produce ├«n tonalitatea de baz─â a lucr─ârii. ├Än aceast─â perioad─â, r. este utilizat frecvent ca parte final─â a ciclului sonatei*, Mozart ╚Öi, ├«n special, Beethoven cristalizeaz─â un tip particular de r. ÔÇô r. sonat─â ÔÇô notat ABACABA, ├«n care celui de-al doilea cuplet ÔÇô C ÔÇô i se substituie o dezvoltare (2), iar grupul final al sec╚Ťiunilor ABA, joac─â rolul unei reprize (1), cupletul B fiind re-expus ├«n tonalitatea lucr─ârii (Mozart, Sonata pentru pian ├«n re major KV 311; Beethoven, Sonata pentru pian op. 1 nr. 1, Sonata pentru pian op. 7 etc.). R. este cultivat ca pies─â de virtuozitate* cu caracter independent de Mozart (Rondo pentru pian ├«n re major), Beethoven (Rondo ├á capriccio), F. Mendelssohn-Bartholdy (Rondo capriccioso), Weber (Rondo brillant) ╚Ö.a. ├Än acest caz, forma r. se amplific─â prin asimilarea unor procedee dezvoltatoare ╚Öi varia╚Ťionale*. ├Än muzica sec. 20, forma r. este prezent─â ├«n lucr─âri de Bart├│k (finalul Sonatei pentru pian, 1926), Debussy (ultima mi╚Öcare din Sonata pentru violoncel ╚Öi pian), R. Strauss (poemul simfonic Till Eulenspiegel), Enescu (ultima mi╚Öcare din Sonata a III-a pentru pian ╚Öi vioar─â, finalul operei Oedip).
ROND├ô (< it., fr.) s. n. 1. Form─â muzical─â instrumental─â, bazat─â pe revenirea periodic─â a unei teme principale (refren), care alterneaz─â cu diferite alte teme (cuplete sau episoade), frecvent─â ├«n sec. 17 ╚Öi 18. Apare ├«n crea╚Ťiile lui Bach, Mozart, Haydn, Beethoven. 2. Poezie liric─â de form─â fix─â alc─âtuit─â din 15 versuri ├«n trei strofe (prima ├«n cinci versuri, a doua un catren ╚Öi ultima de ╚Öase versuri); constituie o variant─â de rondel.

Rondo dex online | sinonim

Rondo definitie

Intrare: rondo
rondo substantiv neutru