Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru rondel─â

RONDEÁ s. f. v. rondelă.
ROND├ëL─é, rondele, s. f. 1. Pies─â de metal, de lemn, de mase plastice etc. ├«n form─â de plac─â plat─â circular─â, perforat─â sau neperforat─â, av├ónd uneori fe╚Ťele profilate, cu ├«ntrebuin╚Ť─âri diverse. ÔÖŽ C─âp─âcel ├«n form─â de disc din carton sub╚Ťire, care acoper─â alicele ├«ntr-un cartu╚Ö de v├ón─âtoare. ÔÖŽ Disc metalic folosit la confec╚Ťionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Por╚Ťiune din trunchiul unui arbore, de form─â cilindric─â, folosit─â pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea v├órstei arborilor dobor├ó╚Ťi etc. [Var.: ronde├í s. f.] ÔÇô Din fr. rondelle.
RONDEÁ s. f. v. rondelă.
ROND├ëL─é, rondele, s. f. 1. Pies─â de metal, de lemn, de mase plastice etc. ├«n form─â de plac─â plat─â circular─â, perforat─â sau neperforat─â, av├ónd uneori fe╚Ťele profilate, cu ├«ntrebuin╚Ť─âri diverse. ÔÖŽ C─âp─âcel ├«n form─â de disc din carton sub╚Ťire, care acoper─â alicele ├«ntr-un cartu╚Ö de v├ón─âtoare. ÔÖŽ Disc metalic folosit la confec╚Ťionarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Por╚Ťiune din trunchiul unui arbore, de form─â cilindric─â, folosit─â pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea v├órstei arborilor dobor├ó╚Ťi etc. [Var.: ronde├í s. f.] ÔÇô Din fr. rondelle.
RONDEÁ, rondele, s. f. Rondelă.
ROND├ëL─é, rondele, s. f. Pies─â plat─â, circular─â, perforat─â sau neperforat─â ╚Öi av├«nd uneori fe╚Ťele profilate; rondea. V. ╚Öaib─â. ÔÖŽ C─âp─âcel ├«n form─â de disc, din carton sub╚Ťire, care se a╚Öaz─â ├«n cartu╚Öul de v├«n─âtoare, deasupra alicelor. ÔÖŽ Disc de metal folosit la baterea monedelor sau metalelor.
rond├ęl─â (pies─â, disc) s. f., g.-d. art. rond├ęlei; pl. rond├ęle
rond├ęl─â s. f., g.-d. art. rond├ęlei; pl. rond├ęle
RONDÉLĂ s. (TEHN.) șaibă.
ROND├ëL─é s.f. 1. Disc de metal g─âurit care se pune ├«ntre o piuli╚Ť─â ╚Öi o pies─â care trebuie str├óns─â; ╚Öaib─â. ÔÖŽ C─âp─âcel ├«n form─â de disc din carton care acoper─â alicele dintr-un cartu╚Ö de v├ón─âtoare. ÔÖŽ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Por╚Ťiune din trunchiul unui arbore, de form─â cilindric─â, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea v├órstei etc. [< fr. rondelle].
ROND├ëL─é s. f. 1. disc de metal g─âurit care se pune ├«ntre o piuli╚Ť─â care trebuie str├óns─â; ╚Öaib─â. ÔŚŐ c─âp─âcel ├«n form─â de disc din carton care acoper─â alicele dintr-un cartu╚Ö de v├ón─âtoare. ÔŚŐ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. por╚Ťiune din trunchiul unui arbore, de form─â cilindric─â, la analiza structurii lemnului pentru determinarea v├órstei etc. (< fr. rondelle)

Rondel─â dex online | sinonim

Rondel─â definitie

Intrare: rondel─â
rondea
rondel─â substantiv feminin