Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

10 defini╚Ťii pentru rond─â

ROND├ü, rondez, vb. I. Intranz. (Nav.) A executa un rondou (2). ÔÇô Din rondou.
ROND├ü, rondez, vb. I. Intranz. (Mar.) A executa un rondou (2). ÔÇô Din rondou.
R├ôND─é, ronde, adj. f. (├Än expr.) Scriere (sau liter─â) rond─â = fel de scriere cu litere rotunde, groase, neaplecate nici la dreapta, nici la st├«nga. S-a pus d. Ni╚Ť─â pe br├«nci... exercit├«ndu-se ├«n fiecare zi, pe h├«rtie velin─â, la fel de fel de scriituri... gotice, batarde, ronde. CARAGIALE, O. II 245. Peni╚Ť─â rond─â = peni╚Ť─â special─â cu v├«rful lat, cu care se pot scrie litere ronde.
rond├í vb., ind. prez. 1 sg. rond├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ronde├íz─â
r├│nd─â adj. f., pl. r├│nde
R├ôND─é adj. f. (Despre o liter─â, scriere) Cu linia rotund─â, groas─â ╚Öi dreapt─â; peni╚Ť─â rond─â = peni╚Ť─â special─â cu v├órful lat, folosit─â pentru acest gen de scriere. // s.f. C├óntec vesel, de chef, la care fiecare comesean c├ónt─â un cuplet; rond2 (2) [├«n DN]. [< fr. ronde].
RONDÁ vb. tr. (despre nave) a executa un rondou1 (2). (< rondou1)
R├ôND─é1 adj. (despre o liter─â, scriere) cu linia rotund─â, groas─â ╚Öi dreapt─â. ÔÖŽ peni╚Ť─â ~ = peni╚Ť─â special─â cu v├órful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)
RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde)
rond─â f. 1. dan╚Ť ├«n rond; 2. not─â de muzic─â ce pre╚Ťuie╚Öte dou─â albe; 3. un fel de scrisoare ale c─ârii tr─âs─âturi sunt aproape perpendiculare.

Rond─â dex online | sinonim

Rond─â definitie

Intrare: rond─â
rond─â adjectiv feminin
Intrare: ronda
ronda verb grupa I conjugarea a II-a