7 definiții pentru ronțăială
RONȚĂIÁLĂ, ronțăieli,
s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [
Pr.: -ță-ia-] –
Ronțăi +
suf. -eală.
RONȚĂIÁLĂ, ronțăieli,
s. f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [
Pr.: -ță-ia-] –
Ronțăi +
suf. -eală.
RONȚĂIÁLĂ, ronțăieli,
s. f. Faptul de a ronțăi și zgomotul produs; ronțăire. S-auzea numai prin răcoarea nopții ronțăiala calului. CARAGIALE, la CADE.
ronțăiálă s. f.,
g.-d. art. ronțăiélii;
pl. ronțăiéli
ronțăiálă s. f., g.-d. art. ronțăiélii; pl. ronțăiéli RONȚĂIALĂ s. ronțăire, ronțăit, ronțăitură. Ronțăială dex online | sinonim
Ronțăială definitie
Intrare: ronțăială
ronțăială substantiv feminin