ROMBOIDÁL, -Ă, romboidali, -e, adj. Rombic. [Pr.: -bo-i-] – Din fr. rhomboïdal.

ROMBOIDÁL, -Ă, romboidali, -e, adj. Rombic. [Pr.: -bo-i-] – Din fr. rhomboïdal.

ROMBOIDÁL, -Ă, romboidali, -e, adj. Rombic. Cîteșipatru țin în mînă lănci înalte, cu ascuțiș romboidal la vîrf. ODOBESCU, S. III 74.

romboidál (-bo-i-) adj. m., pl. romboidáli; f. romboidálă, pl. romboidále

romboidál adj. m. (sil. -bo-i-), pl. romboidáli; f. sg. romboidálă, pl. romboidále

ROMBOIDÁL adj. rombic, rombiform, romboid. (De formă ~.)

ROMBOIDÁL, -Ă adj. Rombic. [Cf. fr. rhomboïdal].

ROMBOIDÁL, -Ă adj. rombic. (< fr. rhomboïdal)

ROMBOIDÁL ~ă (~i, ~e) v. ROMBOID I. /<fr. rhomboïdal

*romboíd, -ă adj. (vgr. romboeidés). Ca rombu, rombic. – Și romboidal. Cp. cu etmo- și sfero-id.

ROMBOIDAL adj. rombic, rombiform, romboid. (De formă ~.)