Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru romboedru

ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.
ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.
ROMBOÉDRU, romboedre, s. n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb.
romboédru (-e-dru) s. n., art. romboédrul; pl. romboédre
romboédru s. n. (sil. -dru), art. romboédrul; pl. romboédre
ROMBOÉDRU s.n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboèdre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – bază].
ROMBOÉDRU s. n. poliedru cu toate fețele în formă de romb. (< fr. rhomboèdre)
ROMBOÉDRU ~e n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. /<fr. rhomboedre
romboedru n. paralelipiped ale cărui toate fețele sunt niște romburi egale.
*romboédru n., pl. e, și m. (romb și -edru din di-edru). Geom. Min. Cristal ale căruĭ fețe îs rombice.
ROMBO- „romb, rombic”. ◊ gr. rhombos „titirez, sfîrlează” > fr. rhombo-, engl. id., germ. id., it. rombo- > rom. rombo-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu toate fețele în formă de romb; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Figură) în formă de romb. 2. s. n., Mușchi al spatelui, situat sub trapez.

romboedru definitie

romboedru dex

Intrare: romboedru
romboedru substantiv neutru
  • silabisire: -dru