Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru romantism

ROMANT├ŹSM, (2) romantisme, s. n. 1. Mi╚Öcare artistic─â ╚Öi literar─â ap─ârut─â la sf├ór╚Öitul sec. XVIII ├«n Anglia ╚Öi la ├«nceputul sec. XIX ├«n Fran╚Ťa, ca o reac╚Ťie ├«mpotriva clasicismului ╚Öi regulilor lui formale, care a preluat tradi╚Ťiile na╚Ťionale ╚Öi populare, promov├ónd cultul naturii, lirismul, fantezia ╚Öi libertatea de expresie. ÔÇóv- Ansamblu de aspecte care caracterizeaz─â curentul romantic; ├«nclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. 2. (Mai ales la pl.) Atitudine, comportament dominat de sensibilitate, de imagina╚Ťie care nu mai trece de ra╚Ťiune. ÔÇô Din fr. romantisme.
ROMANT├ŹSM s. n. Mi╚Öcare artistic─â ╚Öi literar─â ap─ârut─â la ├«nceputul sec. XIX ca o reac╚Ťie ├«mpotriva clasicismului ╚Öi regulilor lui formale, care a preluat tradi╚Ťiile na╚Ťionale ╚Öi populare, promov├ónd cultul naturii, lirismul, fantezia ╚Öi libertatea de expresie. ÔŚŐ Ansamblu de aspecte care caracterizeaz─â curentul romantic; ├«nclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ÔÖŽ Romantism economic = curent utopic ap─ârut ├«n economia politic─â, ├«n secolul trecut. ÔÇô Din fr. romantisme.
ROMANT├ŹSM s. n. ╚ścoal─â literar─â ╚Öi artistic─â, ap─ârut─â ca o reac╚Ťiune ├«mpotriva clasicismului str├«mt ╚Öi rigid, caracterizat─â prin abolirea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, sensibilitate ╚Öi imagina╚Ťie ╚Öi prin zugr─âvirea figurilor excep╚Ťionale (ajung├«nd uneori la un individualism excesiv, la ruperea de realitate ╚Öi de actualitate). ÔÖŽ Ansamblu de aspecte care caracterizeaz─â curentul romantic; ├«nclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. Ceva ca via╚Ťa de vis din piesele de teatru, pline de romantism ╚Öi de parfum exotic. VORNIC, P. 172. Sim╚Ťi nevoie s─â se ├«mpotriveasc─â romantismului pe care el ├«l socotea f─âr─â noim─â. SADOVEANU, P. M. 298.
romant├şsm s. n., (atitudini) pl. romant├şsme
romant├şsm s. n., (atitudini) pl. romant├şsme
ROMANT├ŹSM s. 1. (rar) romanticism. (~ literar.) 2. (peior.) roman╚Ťiozitate. (~ul unui t├ón─âr vis─âtor.)
ROMANT├ŹSM s.n. 1. Mi╚Öcare literar─â ╚Öi artistic─â, ap─ârut─â ├«n Europa la sf├ór╚Öitul sec. XVIII ╚Öi ├«nceputul sec. XIX ca o reac╚Ťie ├«mpotriva clasicismului, caracterizat─â prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate ╚Öi de imagina╚Ťie ╚Öi prin zugr─âvirea figurilor excep╚Ťionale. ÔÖŽ Ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; ├«nclinare spre visare, spre melancolie; roman╚Ťiozitate. 2. Romantism filozofic = denumire dat─â teoriilor care pun accent pe intui╚Ťie ca metod─â de cunoa╚Ötere, pe libertatea ╚Öi spontaneitatea de g├óndire ╚Öi de fapt─â, precum ╚Öi pe pasiuni ╚Öi interese ├«n moral─â, ca o reac╚Ťie contra filozofiei clasice, ra╚Ťionale. [< fr. romantisme].
ROMANT├ŹSM s. n. 1. mi╚Öcare literar─â ╚Öi artistic─â, ap─ârut─â ├«n Europa la sf├ór╚Öitul sec. XVIII ╚Öi ├«nceputul sec. XIX, ca o reac╚Ťie ├«mpotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate ╚Öi imagina╚Ťie ╚Öi prin zugr─âvirea de eroi excep╚Ťionali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; ├«nclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioad─â ├«n istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice ├«n favoarea libert─â╚Ťii ╚Öi fanteziei, prin intensitatea ╚Öi spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire dat─â teoriilor care pun accent pe intui╚Ťie ca metod─â de cunoa╚Ötere, pe libertatea ╚Öi spontaneitatea de g├óndire ╚Öi de fapt─â, precum ╚Öi pe pasiuni ╚Öi interese ├«n moral─â, ca o reac╚Ťie contra filozofiei clasice, ra╚Ťionale. (< fr. romantisme)
ROMANT├ŹSM ~e n. 1) (├«n arta ╚Öi literatura sec. XIX) Curent ap─ârut ca reac╚Ťie ├«mpotriva clasicismului, care sus╚Ťinea cultul pentru trecutul istoric, folclor etc., d├ónd fr├óu liber imagina╚Ťiei. 2) Atitudine romantic─â; comportament romantic. /<fr. romantisme
romantism n. sistema ╚Öcoalei romantice ├«n literatur─â ╚Öi ├«n art─â: tenden╚Ťa c─âtre miraculos, extravagant, fantastic, propriu naturei mistice a evului-mediu cre╚Ötin ╚Öi contrar formelor antichit─â╚Ťii p─âg├óne ca ╚Öi pozitivismului epocei moderne.
*romantic├şzm ╚Öi -t├şzm n. (d. romantic; it. sp. -cismo, fr. romantisme). ╚ścoala scriitorilor romantic─ş, adic─â a acelora care a┼ş p─âr─âsit regulele de stil ╚Öi compozi╚Ťiune stabilite de scriitori─ş greco-latin─ş. ÔÇô ├Än Francia romanticizmu avu ca principal precursor pe J. J. Rousseau, dar mari─ş lu─ş ini╚Ťiator─ş a┼ş fost Chateaubriand ╚Öi doamna de Sta├źl. Aceast─â ╚Öcoal─â puse ├«n onoare religiunea cre╚Ötineasc─â, evu medi┼ş, antichit─â╚Ťile indigene ╚Öi ╚Ötiin╚Ťa literaturilor str─âine. El e caracterizat ma─ş ales pin rena╚Öterea lirizmulu─ş, pin predominan╚Ťa sensibilit─â╚Ťi─ş ╚Öi imagina╚Ťiuni─ş asupra ra╚Ťiuni─ş, pin individualizm. El e reprezentat de Lamartine, A. de Vigny, V. Hugo, A. de Musset ├«n poezie; de A. Dumas tat─âl, V. Hugo, A. de Vigny ├«n teatru; G. Sand, A. Dumas tat─âl, Balzac ├«n roman╚Ť; de Michelet ╚Öi A. Thierry ├«n istorie; de Sainte-Beuve ├«n critic─â. Paralel cu romanticizmu literar, romanticizmu artistic fu o reac╚Ťiune contra arte─ş antice ╚Öi clasice a ╚Öcoale─ş lu─ş David, reac╚Ťiune condus─â de pictori─ş Gros, G├ęricault, Delacroix, Deveria, sculptoru David dÔÇÖAngers ╚Ö. a. V. clasicizm, naturalizm, realizm.
ROMANTISM s. 1. (rar) romanticism. (~ literar.) 2. (peior.) roman╚Ťiozitate. (~ unui t├«n─âr vis─âtor.)
romantism, termen care desemneaz─â, ca ╚Öi clasicismul*, o no╚Ťiune estetic─â ╚Öi o epoc─â istoric─â ├«n evolu╚Ťia muzicii (artelor, literaturii). 1. Ca no╚Ťiune estetic─â muzical─â, r. deriv─â din curentul omonim ivit ├«n literatur─â, prefigurat de Victor Hugo ├«n prefa╚Ťa la Cromwell (1827). Dac─â ├«n literatur─â r. presupune r─âsturnarea formelor clasice, ÔÇ×muzicalitateaÔÇŁ textului, plasticizarea sa, ├«n muzica r. se indreapt─â spre poetizare, literaturizarea materialului muzical, p─âstr├ónd totu╚Öi e╚Öafodajul formelor deja definite ale clasicismului. R. introduce ├«n muzic─â tr─âirea uman─â, fr─âm├óntarea sentimentelor contradictorii ╚Öi mai ales predispozi╚Ťia pentru liric, fantastic, melancolic, pasional, zugr─âvite cu o mare libertate de expresie. ├Än ce prive╚Öte forma*, r. nu inventeaz─â noi structuri ci le exacerbeaz─â pe cele existente, f─âc├ónd ca materialul sonor s─â urmeze dramaturgia sentimentelor, a literaturii, care va forma ÔÇ×programulÔÇŁ multora din lucr─ârile muzicale ale r. Astfel, dintru ├«nceput, r. ÔÇ×nu se define╚Öte ca un stil ci ca o atitudine spiritual─â, ca o stare de spiritÔÇŁ (W.G. Berger). R. apare ca o reac╚Ťie subiectiv─â fa╚Ť─â de obiectivismul clasic. Individualizarea este consecin╚Ťa acestui subiectivism, care determin─â stiluri foarte diferite de la compozitor la compozitor, ├«n func╚Ťie de tr─âirile pe care le exteriorizeaz─â artistic (muzical) fiecare creator. Tr─âirea sentimentului romantic este dominanta caracteristicilor ce definesc r. Prin aceast─â ├«nclinare spre sentimental, liric, r. poate ap─ârea ├«n muzica oric─ârei epoci creatoare din istoria muzicii. ╚śi tot prin liric (component─â intrinsec─â a muzicii), r. se relev─â ca un dat al substan╚Ťei muzicale, indisolubil legat de aceasta. 2. Ca no╚Ťiune ce delimiteaz─â o epoc─â istoric─â, r. se plaseaz─â ├«n istoria muzicii cu aproxima╚Ťie ├«ntre anii 1830-1916. Elementele romantice ap─âruser─â deja ├«n lucr─ârile lui L. van Beethoven, leg─âtura ╚Öi continuitatea clasicismului cu r. fiind prin acestea incontestabil. Cel care f─âcea exegeza lucr─ârilor lui Beethoven la ├«nceputul sec. 19, pun├ónd bazele terminologiei romantice ├«n sfera muzicii era E.T.A. Hoffmann. El demonstra at├ót caracterul romantic al muzicii beethoveniene c├ót ╚Öi caracterul romantic al muzicii ├«n sine, al limbajului muzical. Pentru descrierea perioadei r. nu se poate urma alt drum dec├ót acela al prezent─ârii fiec─ârui compozitor care a ├«mbog─â╚Ťit paleta coloristic─â a sentimentului r. cu propria sa via╚Ť─â ╚Öi crea╚Ťie. Franz Schubert (1797-1828) este poetul muzical al liedului*, gen pe care l-a cultivat cu prec─âdere, gen prin excelen╚Ť─â romantic. Leg─âtura muzicii cu poezia, cu poe╚Ťii romantici, se concretizeaz─â ├«n aceste c├óntece (profunde, vesele sau grave, specifice poporului germ.), ├«n care nuan╚Ťele sentimentelor ╚Öi impresiilor sunt cizelate cu arta bijutierului. Schubert a scris lieduri pe versuri de Goethe, Schiller, R├╝ckert, Heine, Uhland etc. Un alt compozitor care reprezint─â r., ╚Öi prin crea╚Ťia muzical─â ╚Öi prin cea muzicologic─â, este Robert Schumann (1810-1856). Caracterul s─âu exaltat, via╚Ťa dureroas─â, dragostea pentru poezie, ├«l plaseaz─â ├«n punctul cel mai ad├ónc al r. Schumann a creat un un mod particular de expresie pianistic─â, lucr─ârile sale capricioase, str─âlucitoare, ame╚Ťitoare, sunt surprinz─âtoare ├«n contrastele pe care le exprim─â. Tot ├«n domeniul lucr─ârilor pentru pian, Fr├ęderic Chopin (1810-1849) introduce o ornamenta╚Ťie* abundent─â, pasaje ample, mari acorduri* arpegiate*, o melodicitate ╚Öi o fantezie improvizatoric─â* deosebit─â, ce subliniaz─â spiritul r., melancolia, sensibilitatea ╚Öi chiar grandoarea ╚Öi for╚Ťa ritmic─â a lucr─ârilor sale (Nocturne, Fantezii, Valsuri, Studii, Poloneze etc.). Muzica simf. se impregneaz─â tot mai mult de spiritul r. ├«n crea╚Ťia lui Hector Berlioz (1803-1869), Simfonia fantastic─â fiind un exemplu concludent al exacerb─ârii formelor ╚Öi al muzicii programatice*, care ├«╚Öi ├«nscrie actul de na╚Ötere cu aceast─â simf. R. lui Berlioz se plaseaz─â pe alte coordonate de for╚Ť─â, de idei revolu╚Ťionare, de dorin╚Ťa de a epata. Caracterul s─âu pasionat, debordant se relev─â ├«n grandoarea lucr─ârilor sale (Requiem, Harold ├«n Italia, Romeo ╚Öi Julieta, Damna╚Ťiunea lui Faust ╚Ö.a.) ╚Öi ├«n amplele desf─â╚Öur─âri simf. cu orch. imense, efecte timbrale ╚Öi contraste violente (orch. duble, coruri mari, soli╚Öti, chiar fanfare). Franz Listz (1811-1886) aduce r. poemelor* sale simf. programatice de un pronun╚Ťat dramatism (Preludiile, Faust, Dante) ╚Öi tot el este primul care introduce ├«n muzica pentru pian ÔÇ×programatismulÔÇŁ poemelor simf., prin resursele sale tehnice incomensurabile. Manifestat ├«n miniatur─â vocal─â ╚Öi instr., ├«n simf. ╚Öi poem* simf., r. avea s─â-╚Öi spun─â cuv├óntul ╚Öi ├«n genul operei*. ├Än timp ce, ├«n Fran╚Ťa, Meyerbeer (1791-1895) cucerea aplauzele publicului cu un melanj de oper─â germ., fr. ╚Öi it. (Robert diavolul, Hugheno╚Ťii, Africana etc.), iar ├«n Italia, G. Verdi ridica bel-canto*-ulla nivele neatinse, prin c─âldura ╚Öi frumuse╚Ťea melodiilor (ariilor) sale, Richard Wagner (1813-1883) se str─âduia s─â realizeze spectacolul total, opera sintez─â a tuturor artelor (v. sincretism), drama muzical─â simbolic─â, filosofic─â, metafizic─â, revelatoare a marilor idei (Vasul fantom─â, Tannh├Ąuser, Tristan ╚Öi Isolda, Mae╚Ötrii c├ónt─âre╚Ťi, tetralogia Inelul Nibelungului, Parsifal), realiz├ónd totodat─â ╚Öi conceptul melodiei infinite. Spre sf├ór╚Öitul sec. 19 r. aduce ideea ├«n desf─â╚Öurarea evenimentelor muzicale, un nou sentiment al timpului (III) ├«n dinamica sonor─â (Listz, Wagner, Brahms). Principiul ciclic* se face sim╚Ťit ├«n construc╚Ťia simf. (Brahms, C. Franck). Conceptul tonal specific clasicismului ╚Öi r. ├«ncepe s─â se dezvolte ├«n substan╚Ťa cromatismelor* (Wagner). Prima parte a sec. 20 delimiteaz─â clar ├«nceputul unei concep╚Ťii muzicale noi: impresionismul, ÔÇ×noua obiectivitate ╚Öi noua modernitateÔÇŁ (W.G. Berger). ├Än afara personalit─â╚Ťilor evocate mai sus, se pot ├«nscrie ├«n orbita r. ╚Öi alte nume care au f─âcut parte din epoc─â: Carl Maria von Weber (1786-1826), F. Mendelssohn-Bartholdy (1809-1847), Hans von B├╝low (1830-1894), G. Donizetti (1797-1848), V. Bellini (1802-1835), D. Fr. E. Auber (1782-1871), F. David (1810-1876), J. Offenbach (1819-1880), Ch. Gounod (1818-1890), Ed. Lalo (1830-1892), L. Delibes (1836-1891), G. Bizet (1838-1875), Em. Chabrier (1841-1894), Niels Gade (1817-1890), Ed. Grieg (1843-1904). Tot g├óndirii r. ├«i apar╚Ťine interesul pe care compozitorii ├«ncep s─â-l manifeste fa╚Ť─â de folclor*, decurg├ónd logic din mi╚Öcarea revolu╚Ťionar─â de eliberare ╚Öi emancipare na╚Ťional─â a unor state mici europ. O dat─â cu dezideratele politice ╚Öi sociale apar╚Ťin├ónd revolu╚Ťiilor na╚Ťionale ale sec. 19, ├«ncep s─â se contureze ╚Öi coordonatele culturilor na╚Ťionale, determin├ónd apari╚Ťia ╚Öcolilor muzicale na╚Ťionale: rus─â, ceh─â, ungar─â, norvegian─â, spaniol─â, rom├óneasc─â etc.
ROMANT├ŹSM (< fr. {i}) s. n. 1. Atitudine estetic─â fundamental─â, caracterizat─â prin tendin╚Ťa de evocare a lumii ├«n aspectele ei fenomenale, concrete, opun├ónd faptul individual ╚Öi istoric tipurilor eterne ╚Öi abstracte ale clasicismului, prin afirmarea primatului factorului emo╚Ťional asupra celui ra╚Ťional, al imagina╚Ťiei asupra observa╚Ťiei, prin exacerbarea sensibilit─â╚Ťii (religiozitate, melancolie, sentimentul naturii), a subiectivit─â╚Ťii ╚Öi a spontaneit─â╚Ťii, prin tendin╚Ťa evaziunii ├«n vis, ├«n exotic, ├«n trecut. 2. Mi╚Öcare literar─â ╚Öi artistic─â, ap─ârut─â ├«n Europa la sf├ór╚Öitul sec. 18 ╚Öi ├«nceputul sec. 19. R. a influen╚Ťat nu numai arta ╚Öi literatura, ci ╚Öi filozofia, istoria, dreptul, lingvistica, economia politic─â etc. R. se contureaz─â ├«n fiecare ╚Ťar─â ca o mi╚Öcare cu con╚Ťinut ╚Öi finalitate specific─â. Reprezentan╚Ťii lui se adreseaz─â cu prec─âdere tradi╚Ťiei, istoriei, folclorului, considerate ca manifest─âri ale geniului na╚Ťional. Literatura romantic─â ╚Öi-a g─âsit izvoare ╚Öi expresii teoretice ├«n cultul rousseauist al naturii, ├«n socialismul utopic, ├«n idealismul kantian, ├«n idealismul subiectiv al lui Fichte, ├«n dinamica dialecticii hegeliene, ├«n idealismul obiectiv al lui Schelling. O ├«nr├óurire considerabil─â a exercitat, ├«ndeosebi asupra r. t├órziu, metafizica voluntarist─â a lui Schopenhauer ╚Öi individualismul nietzschean, ca ╚Öi existen╚Ťialismul lui Kierkegaard. Definit ├«n genere ca o reac╚Ťie ├«mpins─â p├ón─â la revolt─â fa╚Ť─â de canoanele tematice ╚Öi formale ale clasicismului, r. a militat pentru abolirea dogmatismului estetic ╚Öi al academismului, a domniei ra╚Ťionalismului rece ╚Öi a ordinii stereotipizate, pentru ie╚Öirea din conven╚Ťional ╚Öi abstract, pentru l─ârgirea nelimitat─â a universului de probleme, de atitudini, de reprezent─âri ╚Öi de imagini ale omului ╚Öi artei; el a proclamat primatul subiectivit─â╚Ťii, ideea afirm─ârii originalit─â╚Ťii, spontaneit─â╚Ťii ╚Öi sincerit─â╚Ťii emo╚Ťionale, a liberei inspira╚Ťii personale; a promovat fantezia ╚Öi sentimentul, cultul eului, individual ╚Öi na╚Ťional, ╚Öi libertatea de expresie ca principii ╚Öi condi╚Ťii fundamentale ale artei autentice. Sub toate aceste aspecte, r. st─â la originea ├«ntregirii arte moderne. Preg─âtit ╚Öi anun╚Ťat de preromantism, s-a manifestat ├«n momente diferite ale evolu╚Ťiei fiec─ârei literaturi na╚Ťionale. R. introduce ├«n literatur─â noi categorii estetice (ur├ótul, grotescul, macabrul, pitorescul, feericul, culoarea local─â, bizarul, fantasticul, romanescul etc.) ╚Öi favorizeaz─â apari╚Ťia unor noi specii ├«n cadrul genurilor tradi╚Ťionale, ca ╚Öi fuzionarea sau transformarea unora dintre cele existente. R. a infuzat lirism genului epic ╚Öi dramatic, a ├«ncurajat amestecul de tragic ╚Öi comic, de sublim ╚Öi grotesc, a desfiin╚Ťat regula celor trei unit─â╚Ťi, s-a ar─âtat deschis la inova╚Ťiile prozodice. El a sugerat apropierea poeziei de muzic─â, a prozei de pictur─â ╚Öi a tuturor artelor ├«ntre ele (sincretismul lui Wagner). ├Än privin╚Ťa mijloacelor de expresie, a preferat compara╚Ťiei metafora, vocabulei nobile cuv├óntul comun, populat, ├«nc─ârcat de valori afective, aluzia, sugestia, verbul energic ╚Öi elocvent. Subordon├ónd expresia necesit─â╚Ťii de a comunica ÔÇ×st─âri suflete╚ÖtiÔÇŁ, romanticii au ├«nlesnit diversificarea stilurilor individuale ├«n func╚Ťie de natura mi╚Öc─ârilor psihice ╚Öi a emo╚Ťiilor tr─âite, cultiv├ónd, potrivit temperamentului, stilul patetic, evocativ, colorat, muzical, fraza ampl─â, ├«nc─ârcat─â de imagini ╚Öi antiteze. ├Än proz─â, el manifest─â predilec╚Ťie pentru peisajul pitoresc, portretul fizic, ac╚Ťiunea captivant─â iar ├«n dram─â pentru conflictele violente, eroii antagonici, lovitura de teatru ╚Öi tirada retoric─â. Printre reprezentan╚Ťii cei mai de seam─â ai r., ├«n diferite literaturi, se remarc─â: fra╚Ťii Schlegel, Clemens Brentano, Achim von Arnim, Novalis, Tieck, Grimm, Hoffmann, Uhland (Germania); Coleridge, Byron, Shelley, Keats, Scott (Anglia); Lamartine, Hugo, Vigny, Musset, G├ęrard de Nerval (Fran╚Ťa); Manzoni, Leopardi (Italia); Pu╚Ökin, Lermontov (Rusia); Mickiewicz, S┼éowacki (Polonia); Pet├Âfi (Ungaria); Espronceda (Spania) ╚Ö.a. ├Än Rom├ónia r. cunoa╚Öte trei etape principale: prima, ├«ntre 1830 ╚Öi 1840, caracterizat─â prin explorarea concomitent─â a unor motive preromantice ╚Öi romantice (poezia ruinelor, a nop╚Ťii, a visului, a medita╚Ťiei), cu influen╚Ťe lamartiniene (Heliade R─âdulescu, V. C├órlova); a doua define╚Öte momentul pa╚Öoptist, cu predominan╚Ťa liricii militante, patriotice, vizionare, de evocare istoric─â, cu descoperirea filonului folcloric (Alecsandri, Alexandrescu, B─âlcescu, Bolintineanu, Bolliac, Kog─âlniceanu, A. Mure╚Öanu, Russo ╚Ö.a.); a treia, postpa╚Öoptist─â, cu inflexiuni elegiace, pesimiste ╚Öi critice. R. rom├ónesc culmineaz─â ├«n crea╚Ťia lui Eminescu, unul dintre cei mai mari scriitori romantici europeni. Succesiv (fenomenul e caracteristic ╚Öi altor literaturi), atitudinea romantic─â, ├«n diferite ipostaze ╚Öi par╚Ťial, reapare ╚Öi ├«n epocile ulterioare (Al. Macedonski, D. Zamfirescu, Al. Vlahu╚Ť─â, Delavrancea, Goga, M. Sadoveanu, T. Arghezi, Al. Philippide, E. Botta). ├Än artele plastice, r. este caracterizat cu predilec╚Ťie pentru exprimarea sentimentelor dramatice, prin intermediul subiectelor eroice ╚Öi patetice, al temelor istorice ╚Öi al legendelor medievale, al peisajului furtunos sau cu ruine, evocatoare de fr─âm├óntare ╚Öi mister, ca ╚Öi prin col╚Ťurile de natur─â care st├órnesc emo╚Ťiile intime, duio╚Öia, melancolia ╚Öi medita╚Ťia solitar─â etc., prin cultivarea ur├ótului ╚Öi grotescului care modific─â idealul clasic al frumuse╚Ťii echilibrate ╚Öi armonioase. Actul de na╚Ötere al r. ├«n pictur─â pare s─â fie compozi╚Ťia ÔÇ×Ciuma╚Ťii din JaffaÔÇŁ (1840) a lui A.J. Gros. Tendin╚Ťele acestui curent pot fi identificate ├«n tablourile sale istorice ├«n care mizeriile r─âzboiului sunt ├«nf─â╚Ťi╚Öate cu o crud─â ╚Öi violent─â veridicitate, ├«ntr-o cromatic─â vie ╚Öi expresiv─â. R. se define╚Öte ca un curent de sine st─ât─âtor, prin lucr─ârile lui G├ęricault (ÔÇ×Pluta MeduzeiÔÇŁ) ╚Öi Delacroix, Decamps, Fromentin, Gustave Dor├ę, David Casper Friedrich ╚Ö.a. ├Än sculptur─â ├«nt├ólnim aspecte romantice ├«n opera lui Fr. Rude ╚Öi Aug. Pr├ęault. Apropiat de curentul r., la noi, este C.D. Rosenthal ╚Öi, ├«n unele aspecte ale operei sale din tinere╚Ťe, Nicolae Grigorescu. ├Än muzica r. a fost prevestit de ╚ścoala de la Mannheim (Stamic, Richter), de primii mari clasici vienezi (Haydn, Mozart) ╚Öi, ├«n special, de crea╚Ťia lui Beethoven. Expresia liric─â se impune prin liedurile lui Schubert, Brahms ╚Öi piesele instrumentale ale lui Schumann ╚Öi Chopin, ating├ónd patetismul prin simfoniile lui Ceaikovski, prin operele lui Verdi ╚Öi Wagner ╚Öi prin lucr─âri programatice de vaste propor╚Ťii ca ÔÇ×Simfonia Fantastic─âÔÇŁ de Berlioz. Operele lui Shakespeare, Dante, Schiller, Goethe, Byron, Pu╚Ökin, frumuse╚Ťile naturii, inspir─â pe compozitori, le stimuleaz─â fantezia, m─âiestria transpunerilor sonore; armonia ╚Öi orchestra╚Ťia devin mai subtile ╚Öi mai nuan╚Ťate; se afirm─â virtuozitatea solistic─â (Paganini, Listz) ╚Öi dirijoral─â spectaculoas─â. Datorit─â lui Listz apare genul nou al poemului simfonic. Este valorificat folclorul muzical, se cristalizeaz─â ╚Öcolile muzicale na╚Ťionale, apar critica ╚Öi publicistica muzical─â. Unii militeaz─â pentru revolu╚Ťionarea limbajului muzical (Schumann, Berlioz, Listz, Wagner), al╚Ťii prefer─â s─â r─âm├ón─â credincio╚Öi tradi╚Ťiilor (Brahms, Reger). Prin Franck, Saint-Sa├źns, Faur├ę, Bruckner, r. ├«╚Öi tr─âie╚Öte epilogul (postromantism) care s-a prelungit p├ón─â c─âtre mijlocul sec. 20.

Romantism dex online | sinonim

Romantism definitie

Intrare: romantism
romantism substantiv neutru