ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăníță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

ROMĂNÍȚĂ s. f. v. romaniță.

ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăníță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

ROMĂNÍȚĂ s. f. v. romaniță.

ROMANÍȚĂ, romanițe, s. f. Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar mai mare decît acesta (Anthemis). Fetele strîng soponele, romaniță, măzăriche. SADOVEANU, O. II 189. Cu o măiastră ușurință, rupse un mare și frumos fir de romaniță albă. HOGAȘ, M. N. 102. – Accentuat și: (Mold.) rómaniță. – Variante: romăníță (ALECSANDRI, P. III 55), romîníță (GALACTION, O. I 344) s. f.

ROMĂNÍȚĂ s. f. v. romaniță.

romaníță s. f., g.-d. art. romaníței; pl. romaníțe

romaníță s. f., g.-d. art. romaníței; pl. romaníțe

ROMANÍȚĂ s. v. granat, mușețel, spilcuță.

ROMANÍȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată v. romaniță nemirositoare; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romonbolund.

ROMANIȚĂ PROÁSTĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ PUTUROÁSĂ s. v. romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare.

ROMANIȚĂ-MÁRE s. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.

ROMANIȚĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriță, mărariul-câinelui.

romaníță (romaníțe), s. f. – 1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.

ROMANÍȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee anuală, cu frunze alterne divizate și cu flori aromate, albe pe margini și galbene în centru, folosită în medicină; mușețel. 2) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei mari, plăcut mirositoare. [G.-D. romaniței] /roman + suf. ~iță

mușățél m., pl. eĭ (d. mrom. mușat, din frumușat, frumos). Vest. O plantă medicinală din familia compuselor din ale căreĭ florĭ se face un ceaĭ contra tusiĭ și a durerilor de stomah (motricaria chamomilla). – Greșit scris mușețel. În est romăniță.

rómăniță (Mold. sud) și -íță (nord) f., pl. e (rut. rumánecĭ și rumĕánok, rus. romén, romáška, pol. rumaniec, rumian, d. germ. römische kamille, id. V. róman). Mușățel. – În Trans. Olt. romoniță.

romaniță s. v. GRANAT. MUȘEȚEL. SPILCUȚĂ.

ROMANIȚĂ s. (BOT.) romaniță neadevărată (Matricaria inodora) = romaniță nemirositoare, (reg.) mărăriță, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund; romaniță nemirositoare (Matricaria inodora) = romaniță neadevărată, (reg.) mărărită, roman, tătăiși (pl.), chioara-găinii, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romaniță proastă, romaniță puturoasă, romon-bolund.

romaniță proastă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

romaniță puturoasă s. v. ROMANIȚĂ NEADEVĂRATĂ. ROMANIȚĂ NEMIROSITOARE.

romaníță, romanițe, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ♦ (med. pop.) Plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. (Borza, 1968: 107). – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’ (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, cf. DER) + suf. -iță (MDA).

romaníță, -e, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla); plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). – Din roman „mușețel” (< ucr. roman) + -iță, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.

ANTHEMIS L., ROMANIȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din Europa, cca 98 specii, erbacee, cu receptacul paleaceu, florile centrale tubuloase, cele radiale ligulate, oblongi, numeroase, dispuse în capitule înconjurate de un involucru semiglobulos sau plan, cu foliole imbricate. Frunze adînc-divizate, alterne, fără stipele.