romanizat definitie

30 definiții pentru romanizat

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
ROMANIZÁT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civilizației romane2. – V. romaniza.
ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
ROMÂNIZÁT, -Ă, românizați, -te, adj. 1. Care a trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea română; care a devenit român (I 1). 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. – V. româniza.
ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
ROMANIZÁT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civilizației romane2. – V. romaniza.
ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
ROMÂNIZÁT, -Ă, românizați, -te, adj. 1. Care a trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea română; care a devenit român (I 1). 2. (Despre cuvinte și expresii străine intrate în limba română) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii române. – V. româniza.
ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.
ROMANIZÁT, -Ă, romanizați, -te, adj. Care și-a părăsit limba, obiceiurile, caracterele proprii, adoptînd pe cele ale romanilor. Cînd a început conviețuirea populației romanizate cu slavii vechi... s-a produs o nouă încrucișare, care a dus la formarea limbii romîne. IORDAN, L. R. 54.
ROMÎNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.
ROMÎNIZÁT, -Ă, romînizați, -te, adj. 1. Trecut (în anumite împrejurări istorice) la naționalitatea romînă. 2. (Despre cuvinte și expresii străine introduse în limbă) Care a căpătat o formă potrivită cu structura limbii romîne.
romanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizeáză
românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză
romanizá vb., ind. prez. 1 sg. romanizéz, 3 sg. și pl. romanizeáză
românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză
ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMÂNIZÁT adj. (înv.) românit. (Populație ~.)
ROMANIZÁ vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
ROMANIZÁ vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
A ROMANIZÁ ~éz tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser
A SE ROMANIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser
A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza
A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza
romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.
românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
*romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMÂNIZAT adj. (înv.) românit. (Populație ~.)

romanizat dex

Intrare: românizat
românizat adjectiv
Intrare: romanizat
romanizat adjectiv
Intrare: romaniza
romaniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: româniza
româniza verb grupa I conjugarea a II-a