Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru romanizat

ROMANIZ├ü, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei ╚Ť─âri, unei regiuni, unei popula╚Ťii) caracterul romanit─â╚Ťii, a face (s─â fie) roman2, a introduce civiliza╚Ťia roman─â2. ÔÖŽ Refl. A deveni roman2 sau romanic. ÔÇô Din fr. romaniser.
ROMANIZ├üT, -─é, romaniza╚Ťi, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civiliza╚Ťiei romane2. ÔÇô V. romaniza.
ROM├éNIZ├ü, rom├ónizez, vb. I. Tranz. A da unui cuv├ónt sau unei expresii str─âine introduse ├«n limba rom├ón─â o form─â potrivit─â cu normele, cu structura acestei limbi. ÔÇô Rom├ón + suf. -iza.
ROM├éNIZ├üT, -─é, rom├óniza╚Ťi, -te, adj. 1. Care a trecut (├«n anumite ├«mprejur─âri istorice) la na╚Ťionalitatea rom├ón─â; care a devenit rom├ón (I 1). 2. (Despre cuvinte ╚Öi expresii str─âine intrate ├«n limba rom├ón─â) Care a c─âp─âtat o form─â potrivit─â cu structura limbii rom├óne. ÔÇô V. rom├óniza.
ROMANIZ├ü, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei ╚Ť─âri, unei popula╚Ťii) caracterul romanit─â╚Ťii, a face (s─â fie) roman2, a introduce civiliza╚Ťia roman─â2. ÔÖŽ Refl. A deveni roman2 sau romanic. ÔÇô Din fr. romaniser.
ROMANIZ├üT, -─é, romaniza╚Ťi, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile, caracterele proprii romanilor2 sau civiliza╚Ťiei romane2. ÔÇô V. romaniza.
ROM├éNIZ├ü, rom├ónizez, vb. I. Tranz. A da unui cuv├ónt sau unei expresii str─âine introduse ├«n limba rom├ón─â o form─â potrivit─â cu normele, cu structura acestei limbi. ÔÇô Rom├ón + suf. -iza.
ROM├éNIZ├üT, -─é, rom├óniza╚Ťi, -te, adj. 1. Care a trecut (├«n anumite ├«mprejur─âri istorice) la na╚Ťionalitatea rom├ón─â; care a devenit rom├ón (I 1). 2. (Despre cuvinte ╚Öi expresii str─âine intrate ├«n limba rom├ón─â) Care a c─âp─âtat o form─â potrivit─â cu structura limbii rom├óne. ÔÇô V. rom├óniza.
ROMANIZ├ü, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei ╚Ť─âri, unei regiuni) caracterul romanit─â╚Ťii, a face (s─â fie) roman, a introduce civiliza╚Ťia roman─â. Dacii au fost romaniza╚Ťi.
ROMANIZ├üT, -─é, romaniza╚Ťi, -te, adj. Care ╚Öi-a p─âr─âsit limba, obiceiurile, caracterele proprii, adopt├«nd pe cele ale romanilor. C├«nd a ├«nceput convie╚Ťuirea popula╚Ťiei romanizate cu slavii vechi... s-a produs o nou─â ├«ncruci╚Öare, care a dus la formarea limbii rom├«ne. IORDAN, L. R. 54.
ROM├ÄNIZ├ü, rom├ónizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite ├«mprejur─âri istorice) o anumit─â popula╚Ťie cu popula╚Ťia de limb─â rom├«n─â. 2. A da unui cuv├«nt sau unei expresii str─âine introduse ├«n limb─â o form─â potrivit─â cu structura limbii rom├«ne.
ROM├ÄNIZ├üT, -─é, rom├«niza╚Ťi, -te, adj. 1. Trecut (├«n anumite ├«mprejur─âri istorice) la na╚Ťionalitatea rom├«n─â. 2. (Despre cuvinte ╚Öi expresii str─âine introduse ├«n limb─â) Care a c─âp─âtat o form─â potrivit─â cu structura limbii rom├«ne.
romanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizeáză
românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză
romaniz├í vb., ind. prez. 1 sg. romaniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. romanize├íz─â
rom├óniz├í vb., ind. prez. 1 sg. rom├óniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rom├ónize├íz─â
ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROM├éNIZ├üT adj. (├«nv.) rom├ónit. (Popula╚Ťie ~.)
ROMANIZ├ü vb. I. tr. A da, a impune (unei ╚Ť─âri) cultura, civiliza╚Ťia ╚Öi organiza╚Ťia roman─â. ÔÖŽ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
ROMANIZ├ü vb. I. tr. a imprima, a impune unei ╚Ť─âri, unei popula╚Ťii obiceiurile, cultura, modul de organizare ╚Öi civiliza╚Ťia roman─â. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
A ROMANIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se romanizeze. /<fr. romaniser
A SE ROMANIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A adopta limba, cultura ╚Öi obiceiurile romanilor; a deveni asem─ân─âtor cu romanii. /<fr. romaniser
A ROM├éNIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se rom├ónizeze. /rom├ón + suf. ~iza
A SE ROM├éNIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A adopta limba, cultura ╚Öi obiceiurile rom├ónilor; a deveni asem─ân─âtor cu rom├ónii. /rom├ón + suf. ~iza
romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.
românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
*romaniz├ęz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac ├«n Roman, latinizez. Prefac ├«n Rom├ón, da┼ş caracter rom├ónesc: romanizarea Dobrogi─ş.
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROM├éNIZAT adj. (├«nv.) rom├ónit. (Popula╚Ťie ~.)

Romanizat dex online | sinonim

Romanizat definitie

Intrare: românizat
românizat adjectiv
Intrare: romanizat
romanizat adjectiv
Intrare: romaniza
romaniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: româniza
româniza verb grupa I conjugarea a II-a