Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

35 defini╚Ťii pentru romanizare

ROMANIZ├ü, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei ╚Ť─âri, unei regiuni, unei popula╚Ťii) caracterul romanit─â╚Ťii, a face (s─â fie) roman2, a introduce civiliza╚Ťia roman─â2. ÔÖŽ Refl. A deveni roman2 sau romanic. ÔÇô Din fr. romaniser.
ROMANIZ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) romaniza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. romaniza.
ROM├éNIZ├ü, rom├ónizez, vb. I. Tranz. A da unui cuv├ónt sau unei expresii str─âine introduse ├«n limba rom├ón─â o form─â potrivit─â cu normele, cu structura acestei limbi. ÔÇô Rom├ón + suf. -iza.
ROM├éNIZ├üRE, rom├óniz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rom├óniza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. rom├óniza.
ROMANIZ├ü, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei ╚Ť─âri, unei popula╚Ťii) caracterul romanit─â╚Ťii, a face (s─â fie) roman2, a introduce civiliza╚Ťia roman─â2. ÔÖŽ Refl. A deveni roman2 sau romanic. ÔÇô Din fr. romaniser.
ROMANIZ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) romaniza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. romaniza.
ROM├éNIZ├ü, rom├ónizez, vb. I. Tranz. A da unui cuv├ónt sau unei expresii str─âine introduse ├«n limba rom├ón─â o form─â potrivit─â cu normele, cu structura acestei limbi. ÔÇô Rom├ón + suf. -iza.
ROM├éNIZ├üRE, rom├óniz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rom├óniza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. rom├óniza.
ROMANIZ├ü, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei ╚Ť─âri, unei regiuni) caracterul romanit─â╚Ťii, a face (s─â fie) roman, a introduce civiliza╚Ťia roman─â. Dacii au fost romaniza╚Ťi.
ROMANIZ├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a romaniza ╚Öi rezultatul ei; imprimarea caracterului, a organiza╚Ťiei, a civiliza╚Ťiei romanit─â╚Ťii ├«ntr-o regiune, ├«ntr-o colectivitate. Cercetarea istoric─â a romaniz─ârii ├«n regiunea balcano-dun─ârean─â.
ROM├ÄNIZ├ü, rom├ónizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite ├«mprejur─âri istorice) o anumit─â popula╚Ťie cu popula╚Ťia de limb─â rom├«n─â. 2. A da unui cuv├«nt sau unei expresii str─âine introduse ├«n limb─â o form─â potrivit─â cu structura limbii rom├«ne.
ROM├ÄNIZ├üRE, rom├«niz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a rom├«niza.
romanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizeáză
romanizáre s. f., g.-d. art. romanizắrii
românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză
românizáre s. f., g.-d. art. românizắrii; pl. românizắri
romaniz├í vb., ind. prez. 1 sg. romaniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. romanize├íz─â
romanizáre s. f., g.-d. art. romanizării
rom├óniz├í vb., ind. prez. 1 sg. rom├óniz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. rom├ónize├íz─â
românizáre s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări
ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMANIZ├ü vb. I. tr. A da, a impune (unei ╚Ť─âri) cultura, civiliza╚Ťia ╚Öi organiza╚Ťia roman─â. ÔÖŽ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
ROMANIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) romaniza ╚Öi rezultatul ei. [< romaniza].
ROMANIZ├ü vb. I. tr. a imprima, a impune unei ╚Ť─âri, unei popula╚Ťii obiceiurile, cultura, modul de organizare ╚Öi civiliza╚Ťia roman─â. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
A ROMANIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se romanizeze. /<fr. romaniser
A SE ROMANIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A adopta limba, cultura ╚Öi obiceiurile romanilor; a deveni asem─ân─âtor cu romanii. /<fr. romaniser
A ROM├éNIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se rom├ónizeze. /rom├ón + suf. ~iza
A SE ROM├éNIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A adopta limba, cultura ╚Öi obiceiurile rom├ónilor; a deveni asem─ân─âtor cu rom├ónii. /rom├ón + suf. ~iza
romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.
românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
*romaniz├ęz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac ├«n Roman, latinizez. Prefac ├«n Rom├ón, da┼ş caracter rom├ónesc: romanizarea Dobrogi─ş.
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMANIZ├üRE s. f. (< romaniz├í, cf. fr. romaniser, it. romanizare): proces care presupune imprimarea caracterului romanic unei regiuni, unei popula╚Ťii; introducere a civiliza╚Ťiei romane ╚Öi impunere a limbii latine tuturor popula╚Ťiilor cucerite de romani.
ROM├éNIZ├üRE s. f. (< rom├óniz├í < rom├ón + suf. -iza): deformare, modificare a aspectului fonetic, al unor termeni morfologici prin interven╚Ťia con╚Ötient─â, premeditat─â a unor scriitori ╚Öi c─ârturari din secolele al XIX-lea ╚Öi al XX-lea de apropiere a acestora de cuvintele vechi, cu inten╚Ťia de a le da o ├«nf─â╚Ťi╚Öare c├ót mai rom├óneasc─â. R. nu trebuie confundat─â cu etimologia popular─â (v.). Astfel: contimporan ├«n loc de contemporan (dup─â substantivul timp); fericit├í ├«n loc de felicit├í (dup─â adjectivul ferice); hipodrum ├«n loc de hipodrom (dup─â substantivul drum); inimat ├«n loc de animat (dup─â substantivul inim─â); limbistic─â ├«n loc de lingvistic─â (dup─â substantivul limb─â) etc.

Romanizare dex online | sinonim

Romanizare definitie

Intrare: romaniza
romaniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: romanizare
romanizare substantiv feminin
Intrare: româniza
româniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: românizare
românizare substantiv feminin