romanizare definitie

35 definiții pentru romanizare

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. – V. romaniza.
ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.
ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.
ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. – V. romaniza.
ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.
ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.
ROMANIZÁRE s. f. Acțiunea de a romaniza și rezultatul ei; imprimarea caracterului, a organizației, a civilizației romanității într-o regiune, într-o colectivitate. Cercetarea istorică a romanizării în regiunea balcano-dunăreană.
ROMÎNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.
ROMÎNIZÁRE, romînizări, s. f. Acțiunea de a romîniza.
romanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizeáză
romanizáre s. f., g.-d. art. romanizắrii
românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză
românizáre s. f., g.-d. art. românizắrii; pl. românizắri
romanizá vb., ind. prez. 1 sg. romanizéz, 3 sg. și pl. romanizeáză
romanizáre s. f., g.-d. art. romanizării
românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză
românizáre s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări
ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMANIZÁ vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].
ROMANIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) romaniza și rezultatul ei. [< romaniza].
ROMANIZÁ vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)
ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
A ROMANIZÁ ~éz tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser
A SE ROMANIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser
A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza
A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza
romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.
românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
*romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMANIZÁRE s. f. (< romanizá, cf. fr. romaniser, it. romanizare): proces care presupune imprimarea caracterului romanic unei regiuni, unei populații; introducere a civilizației romane și impunere a limbii latine tuturor populațiilor cucerite de romani.
ROMÂNIZÁRE s. f. (< românizá < român + suf. -iza): deformare, modificare a aspectului fonetic, al unor termeni morfologici prin intervenția conștientă, premeditată a unor scriitori și cărturari din secolele al XIX-lea și al XX-lea de apropiere a acestora de cuvintele vechi, cu intenția de a le da o înfățișare cât mai românească. R. nu trebuie confundată cu etimologia populară (v.). Astfel: contimporan în loc de contemporan (după substantivul timp); fericitá în loc de felicitá (după adjectivul ferice); hipodrum în loc de hipodrom (după substantivul drum); inimat în loc de animat (după substantivul inimă); limbistică în loc de lingvistică (după substantivul limbă) etc.

romanizare dex

Intrare: romaniza
romaniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: romanizare
romanizare substantiv feminin
Intrare: româniza
româniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: românizare
românizare substantiv feminin