ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei regiuni, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima sau a impune (unei țări, unei populații) caracterul romanității, a face (să fie) roman2, a introduce civilizația romană2. ♦ Refl. A deveni roman2 sau romanic. – Din fr. romaniser.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMANIZÁ, romanizez, vb. I. Tranz. A imprima (unei țări, unei regiuni) caracterul romanității, a face (să fie) roman, a introduce civilizația romană. Dacii au fost romanizați.

ROMÎNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

romanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 romanizeáză

românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză

romanizá vb., ind. prez. 1 sg. romanizéz, 3 sg. și pl. romanizeáză

românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză

ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMANIZÁ vb. I. tr. A da, a impune (unei țări) cultura, civilizația și organizația romană. ♦ refl. A deveni roman sau romanic. [Cf. fr. romaniser, it. romanizare].

ROMANIZÁ vb. I. tr. a imprima, a impune unei țări, unei populații obiceiurile, cultura, modul de organizare și civilizația romană. II. refl. a deveni roman(ic). (< fr. romaniser)

ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A ROMANIZÁ ~éz tranz. A face să se romanizeze. /<fr. romaniser

A SE ROMANIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile romanilor; a deveni asemănător cu romanii. /<fr. romaniser

A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

romanizà v. a (se) face Roman: Dacia se romaniză repede.

românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

*romanizéz v. tr. (d. Roman; fr. romaniser). Prefac în Roman, latinizez. Prefac în Român, daŭ caracter românesc: romanizarea Dobrogiĭ.

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.