Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru romanitate

ROMANIT├üTE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea roman─â2. 2. Caracter roman2 sau romanic (al unui popor sau al unei culturi); origine, descenden╚Ť─â roman─â2. ÔÇô Din fr. romanit├ę, it. romanit├á.
ROMANIT├üTE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea roman─â2. 2. Caracter roman2 sau romanic (al unui popor sau al unei culturi); origine, descenden╚Ť─â roman─â2. ÔÇô Din fr. romanit├ę, it. romanit├á.
ROMANIT├üTE s. f. 1. Totalitatea popoarelor romanice; lumea roman─â. 2. Caracter roman (al unui popor sau al unei culturi); origine, descenden╚Ť─â roman─â.
romanit├íte s. f., g.-d. art. romanitß║»╚Ťii
romanit├íte s. f., g.-d. art. romanit─â╚Ťii
ROMANITÁTE s. v. latinitate.
ROMANIT├üTE s.f. 1. Totalitatea popoarelor romanice. 2. Caracter roman (al unui popor, al unei culturi); origine, descenden╚Ť─â roman─â. [Cf. fr. romanit├ę, it. romanit├á, lat. romanitas].
ROMANIT├üTE s. f. 1. caracter romanic al unui popor, al unei culturi; latinitate. ÔŚŐ origine, descenden╚Ť─â romanic─â. 2. totalitatea popoarelor romanice. (< fr. romanit├ę, it. romanit├á, lat. romanitas)
ROMANIT├üTE f. 1) Lume roman─â. 2) Origine roman─â. 3) Caracter romanic. /<fr. romanit├ę, it. romanit├á, lat. romanitas, ~tis
romanitate f. 1. calitate de Roman: romanitatea limbei; 2. (colectiv) lumea roman─â.
*romanitáte f. (lat. románitas, -átis). Calitatea de Roman. Calitatea de Român, românizm. Lumea romană: o vorbă care a avut răsunet în toată romanitatea.
rom├ónit├íte s. f., g.-d. art. rom├ónitß║»╚Ťii
ROMANITATE s. latinitate, (rar) romanism. (~ poporului român.)
ROMANIT├üTE s. f. (cf. lat. romanitas, -atis < fr. romanit├ę, it. romanit├á): 1. totalitatea popoarelor romanice; lumea romanic─â. 2. caracter romanic al unui popor sau al unei culturi; origine, descenden╚Ť─â roman─â a unui popor sau a unei culturi.

Romanitate dex online | sinonim

Romanitate definitie

Intrare: romanitate
romanitate substantiv feminin
Intrare: românitate
românitate substantiv feminin