ROMANCIÉR, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane1. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțiér, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.

ROMANȚIÉR, -Ă s. m. și f. v. romancier.

ROMANCIÉR, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane1. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțiér, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.

ROMANȚIÉR, -Ă s. m. și f. v. romancier.

ROMANCIÉR, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane. Un artist, să-i zicem poet, romancier... sau nuvelist, era privit la noi ca un individ apocaliptic. ANGHEL, PR. 183. – Variantă: (învechit) romanțiér (GANE, N. III 182, MACEDONSKI, O. IV 51) s. m.

ROMANȚIÉR s. m. v. romancier.

romanciér (-ci-er) s. m., pl. romanciéri

romanciéră (-ci-e-) s. f., g.-d. art. romanciérei; pl. romanciére

romanciér s. m. (sil. -ci-er), pl. romanciéri

romanciéră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. romanciérei; pl. romanciére

ROMANCIÉR, -Ă s.m. și f. Autor de romane. [Pron. -ci-er, var. (înv.) romanțier s.m.f. / < fr. romancier].

ROMANȚIÉR, -Ă s.m. și f. v. romancier.

ROMANCIÉR, -Ă s. m. f. autor de romane. (< fr. romancier)

ROMANCIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Autor de romane. [Sil. -ci-er] /<fr. romancier

romancier m. autor de romane.

*romanțiér, -ă s. (fr. romancier, it. romanziere). Scriitor de romane saŭ de romanțe. Fig. Iron. Om care se ține de romanțurĭ (de aventurĭ). – Fals -cier.

feméie-romanciér s. f. (lit.) Femeie care scrie (și publică) romane ◊ „Sheherezada e «întâia femeie-romancier» din lume [...]” R.lit.18 X 84 p. 9 (din femeie + romancier)