Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru roman╚Ť─â

ROMAN╚Ü├ü, roman╚Ťez, vb. I. Tranz. A expune ├«ntr-o form─â literar─â un fapt istoric, o biografie (a unei persoane celebre), a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. ÔÇô Din it. romanzare, fr. romancer.
ROM├üN╚Ü─é, roman╚Ťe, s. f. 1. Compozi╚Ťie muzical─â vocal─â cu acompaniament instrumental, av├ónd un con╚Ťinut liric, sentimental; p. ext. pies─â instrumental─â cu caracter asem─ân─âtor. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspira╚Ťie erotic─â. ÔÇô Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze.
ROMAN╚Ü├ü, roman╚Ťez, vb. I. Tranz. A prezenta via╚Ťa unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. ÔÇô Din it. romanzare, fr. romancer.
ROM├üN╚Ü─é, roman╚Ťe, s. f. 1. Compozi╚Ťie muzical─â vocal─â cu acompaniament instrumental, av├ónd un con╚Ťinut liric, sentimental; p. ext. pies─â instrumental─â cu caracter asem─ân─âtor. 2. Specie a poeziei lirice sentimentale, de obicei de inspira╚Ťie erotic─â. ÔÇô Din fr. romance, it. romanza, germ. Romanze.
ROMAN╚Ü├ü, roman╚Ťez, vb. I. Tranz. A descrie via╚Ťa unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor, pentru a da impresia unui roman creat de imagina╚Ťie.
ROM├üN╚Ü─é, roman╚Ťe, s. f. C├«ntec duios ╚Öi sentimental, pe versuri cu con╚Ťinut elegiac. Melodiile pl├«ng─âtoare colindau str─âzile ├«nguste, ├«n─âl╚Ť├«nd ├«n v─âzduhul lini╚Ötit roman╚Ťe melancolice. SADOVEANU, O. II 158. Fetele, ├«n frunte cu mama lor, ├«ncepeau s─â c├«nte roman╚Ťe vechi rom├«ne╚Öti. REBREANU, I. 67.
roman╚Ť├í (a ~) vb., ind. prez. 3 roman╚Ťe├íz─â
rom├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. rom├ín╚Ťei; pl. rom├ín╚Ťe
roman╚Ť├í vb., ind. prez. 1 sg. roman╚Ť├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. roman╚Ťe├íz─â
rom├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. rom├ín╚Ťei; pl. rom├ín╚Ťe
ROMAN╚Ü├ü vb. I. tr. A prezenta, a descrie via╚Ťa cuiva cu adaosuri imaginate de autor. [< it. romanzare, cf. fr. romancer].
ROM├üN╚Ü─é s.f. 1. (├Än evul mediu) Poem narativ care celebra un erou, un fapt istoric deosebit. ÔÖŽ (Ast─âzi) Poezie liric─â, duioas─â ╚Öi sentimental─â, de obicei erotic─â, exprim├ónd un sentiment de u╚Öoar─â melancolie; c├óntec duios ╚Öi trist. 2. Lucrare vocal─â cu con╚Ťinut liric sau liric-dramatic; pies─â instrumental─â cu caracter cantabil, melodic. [< it. romanza, cf. fr., sp. romance, germ. Romanze].
ROMAN╚Ü├ü vb. tr. a descrie via╚Ťa unui om celebru, cu adaosuri imaginate de autor. (< it. romanzare, fr. romancer)
ROM├üN╚Ü─é s. f. 1. poezie liric─â, duioas─â ╚Öi sentimental─â, de obicei erotic─â, exprim├ónd un sentiment de u╚Öoar─â melancolie. 2. compozi╚Ťie muzical─â vocal─â de form─â strofic─â, cu acompaniament instrumental ╚Öi un con╚Ťinut liric, sentimental; (p. ext.) pies─â instrumental─â cu caracter asem─ân─âtor. (< fr. romance, it. romanza, germ. Romanze)
A ROMAN╚Ü├ü ~├ęz tranz. (vie╚Ťile unor persoane, fapte istorice etc.) A descrie ├«n form─â de roman. / < it. romanzare, fr. romancer
ROM├üN╚Ü─é ~e f. 1) C├óntec liric sentimental cu nuan╚Ť─â elegiac─â, executat cu acompaniament instrumental. 2) Pies─â instrumental─â care reproduce caracterul acestui c├óntec. 3) Poezie liric─â destinat─â pentru a fi transpus─â pe melodie. /<fr. romance, germ. Romanze
roman╚Ť─â f. 1. istorioar─â fantastic─â ├«n versuri ╚Öi destinat─â a fi c├óntat─â; 2. c├óntec t├ónguios ori sentimental; 3. bucat─â de muzic─â scurt─â, simpl─â ╚Öi gra╚Ťioas─â (= fr. romance).
*roman╚Ť─â f., pl. e (fr. romance, d. sp. romance, care e pv. romans, fr. roman ╚Öi it romanzo. D. fr. romance sÔÇÖa f─âcut apo─ş it. ╚Öi sp. romanza). Odinioar─â, mic─â poem─â spaniol─â ├«n stan╚Ťe. Ast─âz─ş, mic─â poezie liric─â destinat─â s─â fie c├«ntat─â. Melodia aceste─ş poezi─ş.
roman╚Ť─â 1. Pies─â vocal─â de mici dimensiuni, executat─â de un solist*, cu acompaniament* instrumental, gen r─âsp├óndit ├«n special ├«n muzica de salon a sec. 19. ├Än muzica rus─â, era echivalentul liedului*. Uneori poate fi introdus─â ╚Öi ├«n oper─â*, ├«n locul unei arii*. 2. Gen u╚Öor, sentimental, de inspira╚Ťie pop. or─â╚Öeneasc─â. 3. Pies─â instr. de o melodicitate deosebit─â, apropiat─â de cantabilitatea vocal─â. Poate fi de sine st─ât─âtoare (ex.: Beethoven, dou─â R. pentru vl. ╚Öi orch.) sau o parte dintr-o lucrare ampl─â (ex. Ceaikovski, Concert pentru vl. ╚Öi orch., partea a II-a).
ROM├üN╚Ü─é (< fr., it., germ.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice, de obicei de inspira╚Ťie erotic─â. Cultivat─â la cur╚Ťile aristocra╚Ťilor francezi de la mijlocul sec. 12 ╚Öi apoi ├«n Ev. med. ├«n Spania, sub forma unor compozi╚Ťii lirice-narative cu con╚Ťinut eroic-legendar; este consacrat─â, ├«ncep├ónd cu secolul 15, ca specie a poeziei culte cu form─â metric─â fix─â, fiind adesea transpus─â pe muzic─â. 2. Compozi╚Ťie muzical─â vocal─â de form─â strofic─â, cu acompaniament instrumental ╚Öi cu con╚Ťinut liric, sentimental; p. ext. pies─â instrumental─â cu un caracter asem─ân─âtor.

Roman╚Ť─â dex online | sinonim

Roman╚Ť─â definitie

Intrare: roman╚Ť─â
roman╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: roman╚Ťa
roman╚Ťa verb grupa I conjugarea a II-a