Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

GR├ëCO-ROM├üN, -─é, greco-romani, -e, adj. Care ╚Ťine de epoca vechii Grecii ╚Öi a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie ╚Öi la Imperiul Roman. ÔŚŐ Lupte greco-romane v. lupt─â ÔÇô Din fr. gr├ęco-romain.
ROM├üN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de ├«ntindere mare, cu con╚Ťinut complex, care se desf─â╚Öoar─â de-a lungul unei anumite perioade ╚Öi angajeaz─â mai multe personaje, presupun├ónd un anumit grad de ad├óncime a observa╚Ťiei sociale ╚Öi analizei psihologice. ÔŚŐ Oper─â narativ─â ├«n proz─â sau ├«n versuri scris─â, ├«n Evul Mediu, ├«ntr-o limb─â romanic─â. ÔÖŽ Fig. ├Ämpletire de ├«nt├ómpl─âri cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (├«nv.) rom├ín╚Ť s. n.] ÔÇô Din fr. roman.
ROM├üN2, -─é, romani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. I. S. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia Imperiului Roman ╚Öi care se bucura de drepturi depline de cet─â╚Ťenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului ├«ntemeiat de Roma, care se refer─â la Roma, care apar╚Ťine Romei. ÔŚŐ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combina╚Ťii de litere din alfabetul latin. Biserica roman─â = Biserica catolic─â; catolicism. ÔÇô Din lat. romanus.
ROM├üNO-CAT├ôLIC, -─é, romano-catolici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Catolic (1). ÔŚŐ Biserica Romano-Catolic─â = Biserica Catolic─â. 2. S. m. ╚Öi f. Catolic (2). ÔÇô Din engl. Roman-Catholic. Cf. fr. romain-catholique.
ROMß║ĄN, -─é, rom├óni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoan─â care apar╚Ťine popula╚Ťiei Rom├óniei sau este originar─â de acolo. 2. (Pop.) ╚Ü─âran. ÔÖŽ B─ârbat, so╚Ť. ÔÖŽ Om (├«n general), b─ârbat. 3. (├Än forma rum├ón) Denumire dat─â, ├«n Evul Mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de st─âp├ónii feudali; iobag, vecin. II. 1. Adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau rom├ónilor (I 1), referitor la Rom├ónia ori la rom├óni; rom├ónesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de rom├óni. Rom├óna comun─â (sau primitiv─â) = stadiu ├«n evolu╚Ťia limbii rom├óne anterior diferen╚Ťierii dialectale; str─ârom├óna. [Var.: rumß║ąn s. m.] ÔÇô Lat. romanus.
RUMß║ĄN s. m. v. rom├ón1.
GRECO-ROM├üN, -─é, greco-romani, -e, adj. Care ╚Ťine de epoca vechii Grecii ╚Öi a Imperiului Roman, privitor la vechea Grecie ╚Öi la Imperiul Roman. ÔÇô Din fr. gr├ęco-romain.
ROM├üN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de ├«ntindere mare, cu con╚Ťinut complex, care se desf─â╚Öoar─â de-a lungul unei anumite perioade ╚Öi angajeaz─â mai multe personaje, presupun├ónd un anumit grad de ad├óncime a observa╚Ťiei sociale ╚Öi analizei psihologice. ÔŚŐ Oper─â narativ─â ├«n proz─â sau ├«n versuri scris─â, ├«n evul mediu, ├«ntr-o limb─â romanic─â. ÔÖŽ Fig. ├Ämpletire de ├«nt├ómpl─âri cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (├«nv.) rom├ín╚Ť s. n.] ÔÇô Din fr. roman.
ROM├üN2, -─é, romani, -e, s. m. ╚Öi f., adj. I. S. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a statului roman ╚Öi care se bucura de drepturi depline de cet─â╚Ťenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice sau imperiului ├«ntemeiat de Roma, care se refer─â la Roma, care apar╚Ťine Romei. ÔŚŐ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica roman─â = Biserica catolic─â; catolicism. ÔÇô Din lat. romanus.
ROMß║ĄN, -─é, rom├óni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. I. S. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care apar╚Ťine popula╚Ťiei de baz─â a Rom├óniei sau este originar─â din Rom├ónia. 2. (Pop.) ╚Ü─âran. ÔÖŽ B─ârbat, so╚Ť. ÔÖŽ Om (├«n general), b─ârbat. 3. (├Än forma rum├ón) Denumire dat─â, ├«n evul mediu, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de st─âp├ónii feudali; iobag, vecin. II. Adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau rom├ónilor (I 1), referitor la Rom├ónia sau la rom├óni; rom├ónesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de rom├óni. Rom├óna comun─â (sau primitiv─â) = stadiu ├«n evolu╚Ťia limbii rom├óne anterior diferen╚Ťierii dialectale; str─ârom├ón─â. [Var.: rumß║ąn s. m.] ÔÇô Lat. romanus.
RUMß║ĄN s. m. v. rom├ón1.
GRECO-ROM├üN, -─é, greco-romani,-e, adj. Care se refer─â la epoca vechii Grecii ╚Öi a Imperiului Roman. Civiliza╚Ťia greco-roman─â.
ROM├üN1, romane, s. n. Nara╚Ťiune epic─â ├«n proz─â, de ├«ntindere mare, cu con╚Ťinut complex ╚Öi dezvoltat, care reflect─â evenimente, episoade, fenomene ale vie╚Ťii ├«n dezvoltare ╚Öi, de obicei, ├«ntr-un interval mare de timp. ╚Üi-a c─âzut cumva ├«n m├«n─â vreunul din romanele mele? C. PETRESCU, C. V. 24. Pe mescioara de l├«ng─â patul lui era un roman. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 36. At├«ta negligen╚Ť─â nu se pomene╚Öte nici in romane, nici ├«ntr-o pies─â de teatru. CARAGIALE, O. I 129. ÔÖŽ Fig. ├Ämpletire de ├«nt├«mpl─âri cu multe episoade care par neverosimile. Via╚Ťa fiec─âruia e un roman. PAS, Z. I 86. ÔÇô Pl. ╚Öi: (rar) romanuri (GANE, N. III 181). ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) rom├ín╚Ť, roman╚Ťuri (ODOBESCU, S. III 20), s. n.
ROM├üN3, -─é, romani, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia statului roman ╚Öi care se bucura de drepturile de cet─â╚Ťenie. Cucerirea Daciei de c─âtre romani. Ôľş S├«nt roman din Dacia Transcarpatin─â. ALECSANDRI, T. I 247. 2. Locuitor al Romei (antice sau moderne).
ROM├üN2, -─é, romani, -e, adj. Propriu Romei antice sau imperiului ├«ntemeiat de Roma. Ard albastrele armure ale zeilor romani. EMINESCU, O. IV 136. ÔŚŐ Cifre romane (spre deosebire de cifre arabe) ÔÇô cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin (╚Öi folosite ast─âzi mai ales pentru redarea numeralelor ordinale). Biseric─â roman─â = biseric─â catolic─â; catolicism. Balan╚Ť─â roman─â v. balan╚Ť─â.
ROM├Ä╠üN1, -─é, rom├«ni, -e, adj. Propriu rom├«nilor, al rom├«nilor, de rom├«n; rom├«nesc. Limba rom├«n─â este continuarea limbii latine vorbite acum peste un mileniu ╚Öi jum─âtate ├«n p─âr╚Ťile de r─âs─ârit ale imperiului roman. IORDAN, L. R. 199. A trecut armata rom├«n─â ├«n c├«mpiile Bulgariei ├«n ziua de 20 august 1877. VLAHU╚Ü─é, R. P. 15. At├«t de parizian─â ├«n spiritul s─âu, at├«t de rom├«n─â ├«n inima sa. ALECSANDRI, O. P. 128. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limba vorbit─â de rom├«ni ca limb─â matern─â. Profesor de rom├«n─â.
ROM├Ä╠üN2, rom├«ni, s. m. 1. B─ârbat apar╚Ťin├«nd popula╚Ťiei de baz─â a Republicii Populare Rom├«ne. 2. (Popular) ╚Ü─âran. Oh! va pl├«nge ob╚Ötea-ntreag─â-a ╚Ť─ârii noastre, din rom├«n p├«nÔÇÖ la boier. DAVILA, V. V. 187. S─â ias─â tot satul pentru ca s─â-mi culeag─â p├«nea de pe c├«mp. ÔÇô Oare? Dac─â-i a╚Öa, cucoane, gr─âie╚Öte d-ta cu rom├«nii, c─â eu degeaba m-am cercat s─â-i scot azi la lucrul boierescului. ALECSANDRI, T. I 249. Noroc bun! pe c├«mpul neted ies rom├«nii cu-a lor pluguri! id. P. III 41. ÔÖŽ (Popular) B─ârbat, so╚Ť. (Atestat ├«n forma rum├«n) Femeia zice: rum├«nu meu (b─ârbatul meu), rum├«ne h─âi! (m─âi b─ârbate!). I. CR. III 53. ÔÖŽ Om (├«n general). Am intrat ├«n vorb─â cu unul din c─âr─âu╚Öi, un rom├«n oache╚Ö ╚Öi sprinten. SADOVEANU, E.103. De la deal un rom├«n c-o traist─â-n b─â╚Ť, scobora la vale pe poteca str├«mt─â. HOGA╚ś, M. N. 73. 3. (├Än forma rum├«n, ├«n or├«nduirea feudal─â a ╚Ü─ârii Rom├«ne╚Öti) ╚śerb, iobag, vecin, cl─âca╚Ö. Mihai Viteazul fu cel dint├«i domn care legiui... c─â fiecare ╚Ť─âran, pe a cui mo╚Öie se va afla atunci, acolo s─â r─âm├«ie rum├«n ve╚Önic. B─éLCESCU, O. I 139. ÔÇô Variant─â: rum├«╠ün s. m.
RUMÎ́N s. m. v. romîn.
gr├ęco-rom├ín adj. m., pl. gr├ęco-rom├íni; f. gr├ęco-rom├ín─â, pl. gr├ęco-rom├íne
román2 (operă literară) s. n., pl. románe
román1 (referitor la Roma) adj. m., s. m., pl. románi; adj. f., s. f. románă, pl. románe
*románo-católic adj. m., s. m., pl. románo-católici; adj. f., s. f. románo-católică, pl. románo-católice
romß║ąn adj. m., s. m., pl. romß║ąni; adj. f. romß║ąn─â, pl. romß║ąne
romß║ąn─â (limb─â) s. f., g.-d. art. romß║ąnei
rumß║ąn (iobag) s. m., pl. rumß║ąni
gr├ęco-rom├ín adj. Ôćĺ roman
román (operă literară) s. n., pl. románe
román s. m. (persoană), adj. m., pl. románi; f. sg. románă, g.-d. art. románei, pl. románe
român s. m., adj. m., pl. români; f. sg. română, pl. române
română (limba) s. f., g.-d. art. românei
rumân (iobag) s. m., pl. rumâni
ROM├üN s. v. crizantem─â, dumitri╚Ť─â, granat, margaret─â, mu╚Öe╚Ťel, romani╚Ť─â neadev─ârat─â, romani╚Ť─â nemirositoare, spilcu╚Ť─â, tuf─ânic─â.
ROM├üN s., adj. 1. s. (├«nv.) r├ómlean, rum├ón. (├Ämp─âratul Diocle╚Ťian era ~.) 2. adj. (├«nv.) r├ómlean, r├ómlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s., adj. latin. 4. adj. v. catolic.
ROM├éN s. v. b─ârbat, s─âtean, so╚Ť, ╚Ť─âran.
ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.
ROMÂNĂ s. (LINGV.) 1. (înv.) românie. (Text scris în ~.) 2. română comună = protoromână, străromână.
RUM├éN s. (IST.) iobag, ╚Öerb, vecin, (rar) serv, (├«nv.) prost. (╚Ü─âranul dependent se numea ÔÇ×iobagÔÇŁ, ├«n Transilvania, ~ ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â ╚Öi ÔÇ×vecinÔÇŁ, ├«n Moldova.)
RUMÂN s. v. român.
ROM├üN s.n. 1. Nara╚Ťiune epic─â ├«n proz─â de mari propor╚Ťii, care oglinde╚Öte evenimente, episoade ale vie╚Ťii unei societ─â╚Ťi etc. 2. (Fig.) ├Ämpletire de ├«nt├ómpl─âri cu multe episoade care par neverosimile. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. roman].
ROM├üN, -─é adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ÔÖŽ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare ╚Öi unghiuri drepte. ÔÖŽ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combina╚Ťii de litere. ÔÖŽ Arta roman─â = arta dezvoltat─â ├«n Roma antic─â ╚Öi apoi ├«n Imperiul roman ├«ntre sec. IV ├«.e.n. ╚Öi IV e.n., care se caracterizeaz─â ├«n arhitectur─â prin edificii grandioase de o mare diversitate, ├«n sculptur─â cultiv├ónd cu prec─âdere portretul puternic individualizat, iar ├«n pictur─â prin ansambluri de fresc─â ╚Öi de mozaic cu tematic─â bogat─â. ÔÖŽ Balan╚Ť─â roman─â = balan╚Ť─â format─â dintr-o p├órghie cu bra╚Ťe neegale, mobil─â ├«n jurul unui ax orizontal, pe bra╚Ťul mai lung ╚Öi gradat alunec├ónd o greutate care echilibreaz─â obiectul de c├ónt─ârit. // s.m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].
GRECO-ROM├üN, -─é adj. 1. referitor la civiliza╚Ťia grecilor ╚Öi romanilor. 2. lupte ~e = varietate de lupte care nu admit prinderea, dec├ót de sub centur─â, ╚Öi exclud loviturile la judo sau catch. (< fr. gr├ęco-roman)
ROM├üN1 s. n. lucrare, oper─â literar─â epic─â ├«n proz─â, de mari propor╚Ťii, care oglinde╚Öte evenimente, episoade ale vie╚Ťii unei societ─â╚Ťi etc. ÔŚŐ (fig.) ├«mpletire de ├«nt├ómpl─âri cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< fr. roman)
ROM├üN2, -─é I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ÔŚŐ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare ╚Öi unghiuri drepte. ÔÖŽ cifre ~e = cifre prin litere sau combina╚Ťii de litere; biserica ~─â = biserica catolic─â; catolicism. 2. limb─â romanic─â popular─â vorbit─â de vechii francezi (├«nainte de sec. IX). 3. arta ~─â = arta dezvoltat─â ├«n Roma antic─â ╚Öi apoi ├«n Imperiul Roman, caracterizat─â ├«n arhitectur─â prin edificii grandioase de o mare diversitate, ├«n sculptur─â cultiv├ónd cu prec─âdere portretul puternic individualizat, iar ├«n pictur─â prin ansambluri de fresc─â ╚Öi de mozaic cu tematic─â bogat─â. (< lat. romanus)
ROM├üN─é adj. balan╚Ť─â ~ (╚Öi s. f.) = balan╚Ť─â dintr-o p├órghie cu bra╚Ťe neegale, mobil─â ├«n jurul unui ax orizontal, pe bra╚Ťul mai lung ╚Öi gradat. (< fr. romaine)
rom├ón (rom├óni), s. m. ÔÇô 1. Locuitor al Rom├óniei; valah. ÔÇô 2. Persoan─â, cre╚Ötin. ÔÇô 3. ╚Ü─âran. ÔÇô 4. (├Änv.) Iobag, vecin. ÔÇô Var. ├«nv. ╚Öi pop. rum├«n. Mr. ar(u)m├«n, istr. rum─âr. Lat. romanus (Pu╚Öcariu 1474; ╚śeineanu, Semasiol., 231; REW 7371; Th. Gartner, Ueber den Volksnamen der Rum├Ąnen, Cern─âu╚Ťi 1893). Este dubletul lui roman, s. m., neol.; al lui roman, s. n. (nuvel─â), din fr. roman; al lui roman, s. m. (mu╚Öe╚Ťel-prost, Anthemis cotula; crizantem─â, Crysanthemum leucanthemum), prin filier─â sl., cf. sb. raman, rus. roman (Tiktin), cf. romani╚Ť─â; ╚Öi al lui rom, s. m. (╚Ťigan), probabil mgr. ÔÇÖP¤ë╬╝╬╣¤î¤é ÔÇ×grecÔÇŁ, cf. fr. romanichel ÔÇ×╚ŤiganÔÇŁ. Fonetic, forma rum├«n este corect─â, ├«n timp ce rom├«n se datoreaz─â analogiei cu roman, fiind forma neol. de la sf├«r╚Öitul sec. XVI. Cf. ╚Öi Cancel, Despre Rum├«n ╚Öi unele probleme lexicale slavo-rom├óne, Bucure╚Öti 1921. Rum├«n ÔÇ×iobagÔÇŁ (cu acest sens nu se folose╚Öte forma rom├ón) s-a spus numai ├«n vechea organizare social─â din Munt. (├«n Mold. vecin, ├«n Trans. iobag); obliga╚Ťiile lui erau legarea de p─âm├«nt, dijma ╚Öi slujba la proprietar, cf. Giurescu, Despre rum├«ni, Bucure╚Öti 1916. Nuan╚Ťa de inferioritate social─â legat─â de no╚Ťiunea de romanus apare ├«nc─â din legile francilor, cf. Julien Havet, R. hist., II, 120-36. ├Än limba modern─â s-a ╚Öov─âit mult ├«n scrierea lui rom├ón cu ├«, ╚Öi s-a preferat sistematic rom├ón, chiar ╚Öi de c─âtre acei autori care au adoptat suprimarea lui ├ó. Der. rom├ónc─â, s. f.; rom├ónesc, adj. (rom├ón); rom├óne╚Öte, adv. (├«n rom├ón─â; clar, cre╚Ötine╚Öte); rom├ónic─â, s. f. (rom├ón), cuv├«nt care se pune numai ├«n gura ╚Ťiganilor; rom├ónime, s. f. (neam rom├ónesc); rom├ónism, s. n. (ceea ce este tipic rom├ónesc); rom├óniza, vb. (a deveni rom├ón); rom├óni (var. rum├«ni), vb. (a se boteza); str─ârom├ón, adj. (prerom├ón), format dup─â germ. ur-; rum├«nie, s. f. (iob─âgie). Din rom. provin alb. r├źm├źr ÔÇ×p─âstorÔÇŁ, ╚Ťig. sp. rumano ÔÇ×argouÔÇŁ (Besses 145) ╚Öi natural numele etnic al rom├ónilor ├«n toate limbile. Der. neol. (din fr.) romanic, adj.; romanesc, adj.; romancier, s. m.; romanist, s. m.; romanitate, s. f.; romaniza, vb.; romantic, adj.; romantism, s. n.; roman╚Ť, s. n. (nuvel─â), ├«nv., din it. romanzo; roman╚Ť─â, s. f.; roman╚Ťios, adj.
GR├ëCO-ROM├üN ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de vechea Grecie ╚Öi de Imperiul roman; propriu vechii Grecii ╚Öi Imperiului roman. /grec + roman
ROM├üN1 ~e n. 1) Specie a genului epic ├«n proz─â (mai rar ├«n versuri), de propor╚Ťii mari, cu ac╚Ťiune complex─â, pe mai multe planuri, la care particip─â un num─âr mare de personaje. 2) pop. Aventur─â amoroas─â. /<fr. roman
ROM├üN2 ~i m. 1) ist. Persoan─â care f─âcea parte din popula╚Ťia de baz─â a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman
ROM├üN3 ~─â (~i, ~e) 1) ist. Care apar╚Ťinea Imperiului Roman sau popula╚Ťiei lui; din Imperiul Roman. ÔŚŐ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biseric─â ~─â biseric─â catolic─â. 2) Care apar╚Ťine Romei; din Roma. /<lat. romanus
ROM├éN1 ~─â (~i, ~e) Care apar╚Ťine Rom├óniei sau popula╚Ťiei ei; din Rom├ónia. /<lat. romanus
ROM├éN2 ~i m. Persoan─â care face parte din popula╚Ťia de baz─â a Rom├óniei sau este originar─â din Rom├ónia. /<lat. romanus
ROMÂNĂ f. mai ales art. Limbă vorbită de români. [G.-D. românei] /<lat. romanus
greco-roman a. relativ în acelaș timp la Greci și la Romani: mitologie greco-romană.
Imperiu n. Imperiul Roman, fundat de August (29 a. Cr.), fu ├«mp─âr╚Ťit la moartea lui Teodosiu (395) ├«n dou─â: Imperiul de Occident, distrus de barbari (476) ╚Öi Imperiul de Orient (bizantin), subzist─â p├ón─â la luarea Constantinopolii de Turci (1453); Imperiul romano-germanic (sf├óntul), fundat de Otton (962), ├«ncet─â de a mai exista cu abdicarea ├«mp─âratului austriac Francisc II (1806) ╚Öi fu reconstituit de regele Prusiei Wilhelm III; Imperiul latin, fundat la Constantinopole ├«n 1204 de Balduin de Flandra, c─âpetenia crucia╚Ťilor, fu distrus ├«n 1261; Imperiul rom├óno-bulgar, Stat format ├«n sec. XII prin unirea Vlahilor cu Bulgarii: el sus╚Ťinu lupte numeroase cu imperiul bizantin ╚Öi atinse culmea cu ├«mp─âratul Ioani╚Ťiu; dec─âz├ónd dup─â moartea acestuia, imperiul rom├óno-bulgar continu─â a subzista p├ón─â la b─ât─âlia dela Cossova (1339). Imperiul Ceresc, numele ce Chinezii dau ╚Ť─ârii lor.
R─âsboiu Austro-rom├ón pentru ├«ntregirea neamului (Aug. 1916 ÔÇô Aprilie 1918), sÔÇÖa deschis la 14/27 Aug. 1916 prin declararea de r─âsboiu c─âtre Austria de Rom├ónia. Urm─âtoarele faze rezum─â alternativele acestor lupte eroice: 1) Ofensiva (15 Aug.-15 Sep╚Ť. 1916). Armatele rom├óne trec frontiera ╚Öi ocup─â Bra╚Öovul ╚Öi valea superioar─â a Oltului cu toate ├«n─âl╚Ťimile strategice. Germano-Bulgarii, cu for╚Ťe superioare; atac─â Turtucaia (17 Aug.) ╚Öi ├«nainteaz─â ├«n interiorul Dobrogei, pe c├ónd Austro-Ungarii atac─â ├«n Transilvania (13-16 Sept.). Armata rom├ón─â se ├«ncearc─â a trece Dun─ârea (13 Sept.). 2) Defensiva (10 Sept.-5 Nov.). Dup─â numeroase ├«nvingeri (Oituz, Uz, Olt, Bran, Predeal) se repurt─â victoria dela Jiu (14 Oct.). Pierderea liniei Cernavod─â-Constan╚Ťa. 3) Retragerea (5 Noemv.-20 Dec.). Dup─â b─ât─âliile date la T.-Jiu, C─ârbune╚Öti, Filia╚Öi, armata rom├ón─â p─âr─âsind Oltenia, se retrage pe st├ónga Oltului. Cavaleria du╚Öman─â trece Oltul, pe la Dr─âg─âne╚Öti, iar Germano-Bulgarii trec Dun─ârea. B─ât─âlia dela Arge╚Ö. Dup─â numeroase lupte (Pite╚Öti, Titu, Ploe╚Öti, Mizil, Buz─âu), o╚Ötirea noastr─â e nevoit─â a se retrage ├«n Moldova. 4) Refacerea (15 Ian.-Iunie 1917). Reorganizarea armatei ╚Öi preg─âtirea-i pentru desrobirea ╚Ť─ârii ╚Öi a neamului. Familia regal─â contribue la ridicarea moralului ╚Öi la ├«ns─ân─âto╚Öire. Noua armat─â reia ofensiva. Victoria dela M─âr─â╚Öe╚Öti, la Nord de Foc╚Öani (25 Iulie-1 Sept.), fu cea mai ├«nsemnat─â ├«nfr├óngere ce au suferit-o Germanii ├«n Orientul Europei. Victoria final─â. V. Rom├ónia Mare.
roman n. 1. nara╚Ťiune ├«nchipuit─â ├«n care interesul e excitat prin pictura moravurilor, prin jocul pasiunilor sau prin bizareria aventurilor: roman istoric, filozofic, social; 2. fig. povestire lipsit─â de probabilitate: asta e un roman.
R├▓man n. 1. jude╚Ť a╚Öezat aproape ├«n centrul Moldovei; 128.000 loc.; 2. cap. jude╚Ťului cu acela╚Ö nume; 18.400 loc. Ora╚Ö fundat de Roman-Vod─â cu o pozi╚Ťiune frumoas─â. Scaunul episcopiei (Roma╚Öcan).
Ròman n. numele mai multor Domni ai Moldovei: ROMAN I, v. Mușat; ROMAN II, fiul lui Petru Mușat, el întemeiă cetatea lui Roman-Vodă, Romanul de astăzi (1399-1400); ROMAN III, fiul lui Ilias (1444-1447).
Ròman (Ronetti) m. poet și autor dramatic: Radu, Manasse (mort 1907).
r├▓man m. Tr. Bot. romoni╚Ť─â mare. [Rut. ROMAN, lit. roman].
roman a. 1. ce ╚Ťine de Roma antic─â: senatul roman; 2. ce ╚Ťine de Roma modern─â, centru al catolicismului: Biserica roman─â; 3. cifre romane, litere ├«ntrebuin╚Ťate de Romani pentru a indica numere; 4. se zice de stilul medieval ce a precedat pe cel gotic, caracterizat prin bol╚Ťi pe deplin arcate. ÔĽĹ m. locuitor din vechea Roma: Romanii st─âp├óneau lumea ├«ntreag─â.
rom├ón m. 1. n─âscut din p─ârin╚Ťi rom├óni; 2. locuitor sau originar din Rom├ónia; 3. om (ca individualitate etnic─â): se tocmia bietul rom├ón. ISP. [╚śi rum├ón = lat. ROMANUS]. ÔĽĹ a. rom├ónesc: poporul rom├ón. V. rum├ón.
rom├ón─â (limba) f. limba rom├ón─â, idiom─â neo-latin─â, foarte asemenea italianei, ├«navu╚Ťit─â cu diferite elemente str─âine (slave, maghiare, turce, neo-grece). Ea con╚Ťine trei dialecte: daco-rom├óna, macedo-rom├óna ╚Öi istro-rom├óna, dintre care numai cea dint├ói a devenit organul unei evolu╚Ťiuni literare.
Rom├óni m. pl. na╚Ťiune format─â prin contopirea Dacilor cu coloni╚Ötii adu╚Öi de Traian (107 d. Cr.) din diferite p─âr╚Ťi ale imperiului roman ╚Öi din cari o parte trecu ├«n Mezia (274); dela 255 p├ón─â la sec. XIII, Rom├ónii tr─âir─â ad─âposti╚Ťi ├«n mun╚Ťi (de aci t─âcerea istoricilor ├«n cursul unui mileniu), dup─â care reapar ca State organizate: Muntenia ├«n 1250 ╚Öi Moldova ├«n 1360. Azi, Rom├ónii sunt ├«n num─âr de peste 14 mil., dintre cari 6.684.000 ├«n Rom├ónia ╚Öi 3 mil. ├«n Ardeal ╚Öi Ungaria, restul mai ales ├«n Basarabia, Bucovina ╚Öi Macedonia (Arm├óni), iar o r─âm─â╚Öi╚Ť─â ├«nsemnat─â ├«n Istria (Rumeri). Rom├óni se mai afl─â ├«n Serbia (300.000), Bulgaria (65.000), Azia-Mic─â (5000) etc. Sub raportul religios, Rom├ónii apar╚Ťin Bisericii ortodoxe ╚Öi numai o parte (a╚Öa-numi╚Ťii Uni╚Ťi), celei catolice. Rom├ónii au fost numi╚Ťi de popoarele str─âine Valahi (ruse╚Öte Voloh, maghiar Ol├íh, turce╚Öte Iflak), epitet aplicat de Grecii moderni ├«n special Rom├ónilor din Macedonia.
Românul m. V. Zilot.
rum├ón m. 1. forma arhaic─â ╚Öi popular─â pentru rom├ón; 2. supus la clac─â, ╚Öerb: mo╚Önenii sau micii proprietari liberi, ap─âsa╚Ťi de biruri ╚Öi sarcini, ├«ncepur─â a se vinde (dela sec. XVI) la Domni, m├ón─âstiri sau boieri ╚Öi deveniau astfel rum├óni; ei nu se mai puteau muta depe mo╚Öia unde se aflau ╚Öi deveniau cl─âca╚Öi de ba╚Ötin─â ai proprietarului (┬źfiece rum├ón s─â r─âm├óie ve╚Önic ├«n aceast─â stare┬╗, decreteaz─â Leg─âtura lui Mihai-Viteazul). [├Än vechea limb─â rom├óneasc─â rum├ón e sinonim cu ╚Ť─âran (acest din urm─â fiind necunoscut vechilor documente), de unde no╚Ťiunea de cl─âca╚Ö, ╚Öerbia ap─âs├ónd asupra s─âtenilor]. V. clac─â.
Zilot Românul m. pseudonimul scriitorului-patriot care a scris ultima cronică (în proză și versuri) din epoca fanariotă dela 1796 până la 1821 (1780-1850).
*gr├ęco-rom├ín, -─â adj. Relativ ╚Öi la Grec─ş ╚Öi la Roman─ş: civiliza╚Ťiunea greco-roman─â.
1) *rom├ín n., pl. e (fr. roman, vfr. romanz, d. lat. pop. *rom├ínice, ├«n limba roman─â sa┼ş ├«n latina popular─â [adv.]; it. romanzo, sp. romance. V. romantic). ├Än evu medi┼ş, povestire adev─ârat─â or─ş imaginar─â, ├«n proz─â or─ş ├«n versur─ş, scris─â ├«n limba pe care o vorbea poporu din ╚Ť─ârile latine; ast─âz─ş, povestire ├«nchipuit─â (mult ma─ş mare de c├«t nuvela) ├«n care se descri┼ş aventur─ş, moravur─ş ╚Öi pasiun─ş: romanele istorice ale lu─ş Dumas tat─âl ├«s pline de interes. Fig. Povestire care pare de necrezut: ce─şa ce spu─ş tu e curat roman. Aventur─â: ma─ş las─â-te de romane, m─â─ş prietene! ÔÇô Forma cea ma─ş bun─â ar fi roman╚Ť, pl. ur─ş sa┼ş e, cum sÔÇÖa ╚Öi zis la ├«nceput (dup─â it. romanzo) ╚Öi se ma─ş zice ╚Öi az─ş ironic. Asemenea sÔÇÖa zis ╚Öi se ma─ş zice rar pin Moldova ╚Öi romans, pl. e (dup─â rus. rom├íns, roman╚Ť─â).
r├│man m. (rut. rus. r├│man, s├«rb. raman, nsl. roman, rman, d. lat. romanus, de unde ╚Öi germ. r├Âmische kamille ╚Öi ung. romai szegf├╝, camomil─â roman─â. Cp. cu p├│gan, d. paganus). Trans. Buc. Variet─â╚Ť─ş de rom─âni╚Ť─â. ÔÇô ╚śi r├│mon (Trans.).
2) *rom├ín, -─â adj. (lat. romanus, d. ora╚Öu Roma. V. rom├ón). Al vechi─ş Rome: republica roman─â. Al vech─şulu─ş imperi┼ş roman: Dacia a fost provincie roman─â. Demn de vechi─ş Roman─ş: virtute roman─â. Catolic: biserica roman─â. Al Rome─ş actuale: prim─âria roman─â. Cifre romane, cifre latine (I, V, X, L, C, D, M = 1, 5, 10, 50, 100, 500, 1000). Arhitectur─â roman─â, stilu cu bolte deplin arcate (toscan ╚Öi compus), care a precedat stilu gotic ├«n evu medi┼ş. ╚ścoala roman─â (├«n pictur─â), ╚Öcoala lu─ş Perugino (ÔÇá 1524). Limbile romane, limbile romanice. S. m. ╚Öi f. (lat. Romanus). Locuitor din Roma sa┼ş din imperiu roman: Romani─ş a┼ş st─âp├«nit ├«ntreaga lume cunoscut─â de ce─ş vech─ş. ÔÇô Arta Roman─â, arta care, derivat─â direct din arta latin─â, se inspir─â din stilu bazilicilor ╚Öi ora╚Öelor latine. Edificiile fur─â ma─ş ├«nt├«─ş acoperite cÔÇÖo construc╚Ťiune de lemn; bolta nÔÇÖa ap─ârut de c├«t ├«n seculu X, ╚Öi ma─ş ├«nt├«─ş ├«n Achitania. Afar─â de elementele antice, ├«n arta roman─â se afl─â ╚Öi elemente orientale ╚Öi bizantine. Preocupa├ó─ş s─â u╚Öureze suporturile s─â fac─â echilibru ├«mpingeri─ş boltelor pe zidurile laterale, arhitec╚Ťi─ş d─âdur─â tot ma─ş mult─â importan╚Ť─â st├«lpulu─ş (coloane─ş) ╚Öi arculu─ş, inventar─â ├«mp─âr╚Ťirea bolte─ş ├«n tre─ş (a╚Öa numitu trif├│rium, adic─â ÔÇ×cu tre─ş u╚Ö─şÔÇŁ) ╚Öi admit ╚Öi c├║pola bizantin─â pe a╚Öa numitele ÔÇ×pendentiveÔÇŁ, adic─â partea bol╚Ťi─ş sferice dintre marile arcur─ş ale dome─ş. Zidurile, foarte groase ╚Öi cu pu╚Ťine ferestre, ├«s sprijinite de alte zidur─ş construite ca ni╚Öte proptele. Spa╚Ťiu interior e str├«mt, ─şar planu bazilicilor romane ─şa forma une─ş cruc─ş. U╚Öile ╚Öi ferestrele ├«s de ordinar ├«n semicerc or─ş semicerc cu prelungir─ş paralele. Ma─ş ales ├«n detaliile decora╚Ťiuni─ş interioare fantazia ├«╚Ö─ş d─âdu drumu. Arta roman─â se dezvolt─â, ├«ncep├«nd din seculu XI, ma─ş ales gra╚Ťie ordinelor c─âlug─âre╚Öt─ş. Principalele ╚Öcoale de arhitectur─â a┼ş fost: cele din Cluny sa┼ş Burgundia (biserica din V├ęzelay), din Auvernia (Sf├«ntu Sernin din Tuluza, Sf├«ntu Trofim din Arles), din P├ęrigord (Sf├«ntu Front din P├ęrigueux), din Poitou (bisericile din Poitiers) ╚Öi din Normandia (bisericile din Caen, Evreux, Rouen, Bayeux).
Rom├ón ╚Öi Rum├ón, -c─â s. (lat. R├┤manus, Roman [subst.], roman [adj.]). Locuitor din Dacia sa┼ş din peninsula Balcanic─â a c─âru─ş limb─â se deriv─â din latin─â. Locuitor din Rom├ónia de origine latin─â sa┼ş ├«mp─âm├«ntenit. ├Än vechime, ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Öerb, cl─âca╚Ö, vecin, ╚Ť─âran alipit p─âm├«ntulu─ş. Pop. ╚Ü─âran, om, persoan─â: se pl─âte╚Öte un franc de fiecare rum├ón. ├Änteme─şetori─ş ╚Ü─âri─ş Rom├óne╚Öt─ş fiind originar─ş din Ardeal ╚Öi av├«nd o pozi╚Ťiune social─â ma─ş ├«nalt─â, numele indigen de Rum├ón a ajuns s─â se aplice mo╚Önenilor sa┼ş micilor proprietar─ş liber─ş care, cu timpu, de pin seculu 16, sili╚Ť─ş de nevo─ş, ├«ncepur─â s─â se v├«nd─â domnulu─ş, bo─şerilor mar─ş ╚Öi m├«n─âstirilor. Astfel, nobilu nume de Roman ajunsese s─â ├«nsemne ÔÇ×rob legat de p─âm├«ntÔÇŁ, p├«n─â c├«nd, ast─âz─ş, a revenit la vechea onoare. ÔÇô Forma Rom├ón e ├«ntrebuin╚Ťat─â de lumea cult─â ╚Öi de poporu din nord ╚Öi est ╚Öi de pin alte ╚Ťinutur─ş vecine. ─Ča nu e o scornitur─â a latini╚Ötilor! Forma Rum├ón e ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n vest ╚Öi sudu Moldove─ş. Ca adjectiv, e fals a zice rom├ón. Adev─ârat rom├óne╚Öte e limba rom├óneasc─â, Academia Rom├óneasc─â, nu limba rom├ón─â, Academia Rom├ón─â! De altfel, poporu nic─ş nu ╚Ötie de rom├ón ca adj., ci numa─ş de rom├ónesc. Cp. cu p─âg├«n, cre╚Ötin). ÔÇô Rom├óni─ş ├«s urma╚Öi─ş vechilor Roman─ş contopi╚Ť─ş cu indigeni─ş (Dac─ş, Trac─ş). La 106 dup─â Hristos, Tra─şan, cucerind Dacia, a adus colon─ş din tot imperiu roman. La 274 o parte din ace╚Öt─ş colon─ş, c├«nd Aurelian1 a retras armata din Dacia, a trecut ├«n Moesia. De atunc─ş, p├«n─â ├«n secolu 13, Rom├óni─ş a┼ş tr─âit ad─âposti╚Ť─ş ├«n mun╚Ť─ş, codri ╚Öi z─âvoa─şe, ╚Öi de ace─şa nu se ma─ş pomene╚Öte de e─ş ├«n acest timp ├«n istorie. ├Än fine, la 1290 sÔÇÖa ├«nteme─şat ╚Üara Rom├óneasc─â, ╚Öi la 1355 ╚Üara Moldove─ş. Num─âru lor trece de 16,000,000 ├«n Rom├ónia, afar─â de vre-o c├«teva sute de mi─ş peste Nistru ╚Öi chear peste Bug, c├«te-va zec─ş de mi─ş peste hotaru de vest (├«n Ungaria), vre-o 2-3 sute de mi─ş ├«n Macedonia, 30,000 ├«n Tesalia, vre-o 80,000 ├«n Bulgaria peste 2000,000 ├«n nordu Serbii ╚Öi 2000 ├«n Istria, afar─â de ce─ş emigra╚Ť─ş ├«n America (do┼ş─â sute de mi─ş). ÔÇô Religiunea lor e cea ortodox─â (greco-oriental─â), afar─â de vre-un milion din ce─ş din Ardeal (numi╚Ť─ş uni╚Ť─ş), care, ├«n 1700, sÔÇÖa┼ş ├«nchinat Rome─ş. ÔÇô Str─âini─ş, dup─â German─ş, le zic Rom├ónilor Valah─ş (V. valah).[1]
romî́n, V. român.
rumî́n-, V. român-.
roman s. v. CRIZANTEM─é. DUMITRI╚Ü─é. GRANAT. MARGARET─é. MU╚śE╚ÜEL. ROMANI╚Ü─é NEADEV─éRAT─é. ROMANI╚Ü─é NEMIROSITOARE. SPILCU╚Ü─é. TUF─éNIC─é.
ROMAN s., adj. 1. s. (├«nv.) r├«mlean, rum├ón. (├Ämp─âratul Diocle╚Ťian era ~.) 2. adj. (├«nv.) r├«mlean, r├«mlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s., adj. latin. (Popula╚Ťia ~.) 4. adj. (BIS.) catolic, papal, romano-catolic, (rar) latin, (ast─âzi rar) papist, (├«nv. ╚Öi reg., mai ales ├«n Transilv.) papista╚Ö, papist─â╚Öesc. (Biserica ~.)
ROMANO-CATOLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. catolic, papal, roman, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș, papistășesc. (Biserica ~.) 2. s. catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg. mai ales în Transilv.) papistaș. (Un ~ bigot.)
român s. v. BĂRBAT. SĂTEAN. SOȚ. ȚĂRAN.
ROMÂN s., adj. 1. s. (în evul mediu) valah. 2. adj. românesc, (în evul mediu) valah.
ROMÂNĂ s. (înv.) românie. (Text scris în ~.)
RUM├éN s. (IST.) iobag, ╚Öerb, vecin, (rar) serv, (├«nv.) prost. (╚Ü─âranul dependent se numea ÔÇ×iobagÔÇŁ ├«n Transilvania, ~ ├«n Tara Rom├óneasc─â ╚Öi ÔÇ×vecinÔÇŁ ├«n Moldova.)[1]
rumân s. v. ROMÂN.
rom├ín-biograf├şe s. n. Roman ├«n care se porne╚Öte de la o biografie ÔŚŐ ÔÇ×Roman-biografie, asemenea ┬źIntrusului┬╗ (chiar dac─â aici e vorba doar de un fragment biografic).ÔÇŁ Sc. 4 VI 72 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Un roman-biografie [Paul Georgescu, ┬źDoctorul Poenaru┬╗]ÔÇŁ Cont. 31 XII 76 p. 10 (din roman + biografie)
rom├ín-cr├│nic─â s. n. Roman care ├«╚Öi propune s─â fie o cronic─â a epocii pe care o prezint─â ÔŚŐ ÔÇ×├Än ce prive╚Öte modalitatea romanului-cronic─â, putem depista r─âd─âcinile p├ón─â la Neculce.ÔÇŁ Luc. 3 VIII 67 p. 9. ÔŚŐ ÔÇ×Scriitorul ├«╚Öi propune, a╚Öadar, s─â realizeze un roman-cronic─â, o radiografie c├ót mai exact─â a evenimentelor, a comportamentului uman ├«n fa╚Ťa unor evenimente-limit─â pline de tragism [...]ÔÇŁ R.lit. 3 X 74 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×Romanul cronic─âÔÇŁ R.lit. 17 VIII 78 p. 9; v. ╚Öi S─âpt. 28 XII 73 p. 4, R.l. 21 II 75 p. 2 (din roman + cronic─â)
rom├ín-epop├ęe s. n. Roman care evoc─â fapte eroice ╚Öi glorioase ÔŚŐ ÔÇ×Articolele lui I.I. aduc elogii succeselor repurtate de romanul-epopee din proza realismului socialist.ÔÇŁ Gaz. lit. 16 XI 61 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×├Än romanul-epopee ┬źCentennial┬╗ [...] filonul indian este prezent ├«n genealogia mai fiec─ârei familii americane.ÔÇŁ R.lit. 3 VIII 75 p. 22. ÔŚŐ ÔÇ×Un roman-epopee de G.K.ÔÇŁ R.lit. 21 VIII 75 p. 22 (din roman + epopee)
rom├ín-foilet├│n s. n. Roman publicat pe fragmente ├«n reviste sau ziare ÔŚŐ ÔÇ×Cu 55 de ani ├«n urm─â, un editor dibaci, Arth├Ęme Fayard, lansa primul roman-foileton din seria ┬źFantomas┬╗ [...]ÔÇŁ Cont. 1 VII 66 p. 4. ÔŚŐ ÔÇ×Voga serialelor de televiziune a dat un subprodus, succesorul modern al romanelor-foileton [...]ÔÇŁ R.lit. 27 IX 84 p. 22 (din roman + foileton; DN3)
rom├ín-fr├ęsc─â s. n. Roman care prezint─â amplu o epoc─â ÔŚŐ ÔÇ×├Än cadrul discu╚Ťiilor despre proz─â [...] alarmarea, iritarea ╚Öi furia multora a fost romanul-fresc─â.ÔÇŁ Gaz. lit. 16 XI 61 p. 2. ÔŚŐ ÔÇ×Succesul romanului-fresc─â al lui G. se datoreaz─â prezent─ârii la televiziunea francez─â a serialului.ÔÇŁ Cont. 18 XII 70 p. 10. ÔŚŐ ÔÇ×Romanul-fresc─â ┬źTimpul ╚Öi furtunile┬╗ nu e lipsit de momente dinamice ╚Öi nici chiar de episoade palpitante, precum [...] acela al asasin─ârii ministrului de interne Banciu, ├«n care naratorul introduce ╚Öi ├«ntre╚Ťine cu iscusin╚Ť─â suspens-ul.ÔÇŁ Sc. 13 III 78 p. 4; v. ╚Öi Sec. 20 3/62 p. 185, Sc. 31 I 63 p. 4, Luc. 10 X 70 p. 4, 22 II 75 p. 4, R.l. 12 III 75 p. 2 (din roman + fresc─â)
rom├ín-medit├í╚Ťie s. n. Roman ├«n care predomin─â medita╚Ťia ÔŚŐ ÔÇ×S─â avans─âm, deocamdat─â, c├óteva reflec╚Ťii despre dou─â romane-medita╚Ťii, c─âci ┬źGaleria cu vi╚Ť─â s─âlbatic─â┬╗ ╚Öi ┬źRacul┬╗, diferen╚Ťiate ca expresie, ├«╚Öi apropie vocile, totu╚Öi, ├«n slujba aceluia╚Öi dialog despre Om ├«n rela╚Ťiile cu Societatea, despre temporar ╚Öi eternitate.ÔÇŁ R.lit. 19 V 77 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×E un roman-roman, adic─â via╚Ť─â, ac╚Ťiune, psihologie, dram─â, tragedie, absurd, grotesc, umor, adic─â tot ce intr─â ├«n registrul existen╚Ťei eterne a vie╚Ťii [...] Desigur este ╚Öi un roman-medita╚Ťie, dar nu un roman dizerta╚Ťie, dec├ót dac─â presupune╚Ťi c─â romanul meu nu e bun [...]ÔÇŁ R.l. 23 V 77 p. 2 (din roman + medita╚Ťie)
rom├ín-pamfl├ęt s. n. Roman cu caracter de pamflet ÔŚŐ ÔÇ×[...] ample romane-pamflet menite s─â ├«nf─â╚Ťi╚Öeze pe o osatur─â de fapte reale, nu fictive, peisajul politico-social al epocii monarhice.ÔÇŁ R.lit. 25 III 71 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×├Än 1937, Lion Feuchtwanger aborda romanul pamflet.ÔÇŁ R.l. 20 I 75 p. 2 (din roman + pamflet)
roman-puzzle s. n. Roman alc─âtuit din fragmente, ca ├«n jocul puzzle ÔŚŐ ÔÇ×Romanul-puzzle alc─âtuit din aceste proze e plin de ┬źviziuni┬╗ al c─âror echivalent ├«n literatura rom├ón─â n-ar putea fi c─âutat dec├ót ├«n Eminescu.ÔÇŁ LAI 7 VI 93 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×[...] ciclul de povestiri ┬źPergamentul diafan┬╗, dispus ├«n forma unui roman-puzzle.ÔÇŁ Lit. 21/93 p. 4 [pron. rom├ín-p├ízl] (din roman + puzzle)
rom├ín-report├íj s. n. Roman alc─âtuit din al─âturarea unor reportaje ÔŚŐ ÔÇ×┬źOameni ca zeii┬╗ e un roman-reportaj.ÔÇŁ Cont. 6 II 65 p. 3. ÔŚŐ ÔÇ×Eu cred c─â ni╚Öte bune romane-reportaj, indiferent de c├ót de durabile sunt, n-ar strica deloc.ÔÇŁ R.lit. 25 II 71 p. 11; v. ╚Öi Cont. 21 X 66 p. 2 (din roman + reportaj)
cantilena romana v. cantus planus.
cânt roman v. cantilenă (II); gregoriană muzică; liturghie; misă.
roman─â, ╚Öcoala ~ 1. Etap─â culminant─â ├«n istoria polifoniei* vocale constituit─â prin activitatea desf─â╚Öurat─â la Roma ├«n sec. 16 de un num─âr de compozitori italieni (├«ntre care se deta╚Öeaz─â vene╚Ťienii Francesco dÔÇÖAna ╚Öi Constanzo Festa) ╚Öi reprezentat─â de str─âlucita crea╚Ťie a lui Giovanni Pierluigi da Palestrina. ╚ścoala polif. roman─â asimileaz─â, pe de o parte, cuceririle tehnicii contrapunctice* ale ╚Öcolii neerlandeze* ╚Öi, pe de alt─â parte, scriitura omofon-polifonic─â specific─â ╚Öcolii vene╚Ťiene* ╚Öi tendin╚Ťa spre o linie melodic─â bine conturat─â, plastic─â, proprie muzicii it. ├«n general. Crea╚Ťia lui Palestrina cuprinde 93 de misse* (pentru 4-8 voci), 139 motete*, lamenta╚Ťii*, imnuri (1), litanii, 2 volume de madrigale* religioase ╚Öi mai multe madrigale laice ╚Öi c├óntece polif. Stilul contrapunctic palestrian se eviden╚Ťiaz─â prin tendin╚Ťa spre echilibru care domin─â toate planurile discursului muzical [melodia*, ritmul*, armonia (III, 1), sistemul modal]. Astfel, at├ót ├«n alc─âtuirea liniei melodice c├ót ╚Öi ├«n construc╚Ťia ritmic─â func╚Ťioneaz─â legi de compensa╚Ťie; planul vertical realizeaz─â acorduri* consonante*, disonan╚Ťele* fiind tratate cu precau╚Ťie; modurile (I, 3) utilizate sunt cele diatonice* admise ├«n muzica bis. catolice (cu predilec╚Ťie modurile ionic, mixolidic, doric, frigic, eolic). Palestrina cultiv─â intens scriitura imitativ─â*, frazele* cu dimensiuni reduse; fixeaz─â formule caden╚Ťiale [v. caden╚Ť─â (1)] bazate pe rela╚Ťia V (acord major) ÔÇô I, cu ├«nt├órzieri* tipice, element important ├«n cristalizarea ulterioar─â a func╚Ťiunilor* determinante ale tonalit─â╚Ťii (1). ├Än tratarea textului literar se urm─âre╚Öte reliefarea valorii sale expresive. Legile de compozi╚Ťie (2) fixate prin crea╚Ťia lui Palestrina guverneaz─â mult─â vreme polif. voc. 2. ╚ścoal─â muzical─â constituit─â ├«n sec. 17, important─â pentru dezvoltarea operei*, caracterizat─â prin predilec╚Ťia pentru somptuozitate, varietate, prin cre╚Öterea ponderii acordate corului* ╚Öi prin introducerea ├«n textul muzical a ariei* ca element de sciziune ├«n cadrul desf─â╚Öur─ârii recitar cantando (v. camerata florentin─â). Reprezentan╚Ťi ai ╚Öcolii romane de oper─â sunt S. Landi, M. Rossi, M. Marazzoli ╚Ö.a.
rumß║ąn, rum├óni, s.m. ÔÇô (pop.) Rom├ón: ÔÇ×Feciora╚Öii de rum├ón / S─â ├«mping de nu r─âm├ónÔÇŁ (Papahagi, 1925: 168). Maramure╚Öenii pronun╚Ť─â rum├ón, Rum├ónia. ÔÖŽ Atestat 1489 (Mih─âil─â, 1974). ÔÇô Lat. romanus (Pu╚Öcariu, cf. DER; ╚ś─âineanu, Scriban, DEX); ÔÇ×Fonetic, forma rum├ón este corect─â; ├«n timp ce rom├ón se datoreaz─â analogiei cu romanÔÇŁ (DER).
rumß║ąn, -i, s.m. ÔÇô Rom├ón: ÔÇ×Feciora╚Öii de rum├ón / S─â ├«mping de nu r─âm├ónÔÇŁ (Papahagi 1925: 168). Maramure╚Öenii pronun╚Ť─â rum├ón, Rum├ónia. ÔÇô Lat. romanus; ÔÇ×Fonetic, forma rum├ón este corect─â; ├«n timp ce rom├ón se datoreaz─â analogiei cu romanÔÇŁ (DER).
ACADEMIA ROM├éN─é, cel mai ├«nalt for ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi cultural al ╚Ť─ârii, ├«nfiin╚Ťat la 1 apr. 1866, ├«n timpul locotenen╚Ťei Domne╚Öti, sub numele de ÔÇ×Societatea literar─â Rom├ón─âÔÇŁ, cu scopul de a stabili ortografia ╚Öi de a elabora ╚Öi publica dic╚Ťionarul ╚Öi gramatica limbii rom├óne. ╚śi-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 c├«nd, o dat─â cu adoptarea statutelor, a devenit ÔÇ×Societatea Academic─â Rom├ón─âÔÇŁ. Era organizat─â ├«n 3 sec╚Ťiuni: literar-filologic─â, istorico-arheologic─â ╚Öi a ╚Ötiin╚Ťelor naturale, fiecare cu c├«te 12 membri titulari, 20 de coresponden╚Ťi ╚Öi un num─âr nelimitat de membri de onoare rom├óni ╚Öi str─âini. Printre membrii societ─â╚Ťii ├«n 1866-1867 (reprezentan╚Ťi ai tututor provinciilor locuite de rom├óni): V. Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade R─âdulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Bari╚Ťiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarat─â, prin lege, institu╚Ťie na╚Ťional─â, devenind ÔÇ×Academia Rom├ón─âÔÇŁ. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri ├«n limba rom├ón─â, s-au tip─ârit documente istorice, s-au publicat numeroase studii de istoriografie, de fizic─â, matematic─â, chimie, medicin─â, biologie, geografie etc., edi╚Ťii critice, precum ╚Öi cataloage ╚Öi bibliografii. ├Än perioada 1948-1965 poart─â denumirea de Academia Republicii Populare Rom├óne, iar din 1965 p├ón─â ├«n 1990, aceea de Academia Republicii Socialiste Rom├óne. ├Än ultimele decenii, A. ╚Öi-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a f─âcut ca activitatea ei s─â fie sub nivelul aceleia din perioada anterioar─â, c├«nd, pe l├«ng─â realiz─ârile legate de ortografia, gramatica ╚Öi dic╚Ťionarul limbii rom├óne, a avut un rol major ├«n promovarea ╚Öi dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii rom├óne╚Öti. ├Äncep├«nd cu data de 5 ian. 1990, A. ╚Öi-a rec─âp─âtat vechea denumire ╚Öi func╚Ťioneaz─â ├«n prezent cu 12 sec╚Ťii ╚Ötiin╚Ťifice. Pe l├«ng─â sec╚Ťii au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- ╚Öi multidisciplinar. Are patru filiale: Ia╚Öi, Cluj, Timi╚Öoara ╚Öi T├«rgu Mure╚Ö. ├Än subordinea A. s├«nt peste 50 de institute ╚Öi centre de cercet─âri ╚Ötiin╚Ťifice, Biblioteca A., Editura A., Funda╚Ťia ÔÇ×EliasÔÇŁ, Casa Oamenilor de ╚śtiin╚Ť─â, sta╚Ťiuni experimentale ╚Öi case memoriale. ├Än A. pot fi ale╚Öi maximum 181 de membri titulari ╚Öi coresponden╚Ťi. Este condus─â de un Prezidiu compus din pre╚Öedinte, cei patru vicepre╚Öedin╚Ťi, pre╚Öedin╚Ťii sec╚Ťiilor ╚Öi ai filialelor Academiei. Organul suprem de conducere este Adunarea General─â. A. decerneaz─â, anual, premii pentru contribu╚Ťii deosebite, originale, ├«n diferite domenii ale ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii. Public─â numeroase periodice generale ╚Öi de specialitate, ca: ÔÇ×Analele Academiei Rom├óneÔÇŁ, Memoriile sec╚Ťiilor ╚Ötiin╚Ťifice, reviste de profil ale institutelor etc., ├«n limba rom├óne ╚Öi ├«n limbi de circula╚Ťie interna╚Ťional─â.
AGENȚIA ROMÂNĂ DE PRESĂ (AGERPRES), v. ROMPRES.
AGEN╚ÜIA TELEGRAFIC─é ROM├éN─é, agen╚Ťie de pres─â ├«nfiin╚Ťat─â la Bucure╚Öti, ├«n 1889, de c─âtre agen╚Ťia austriac─â ÔÇ×CorrbureauÔÇŁ. ├Än 1895 a devenit prima agen╚Ťie autonom─â de pres─â din Rom├ónia; ╚Öi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1916. Din 1921 a fost ├«nlocuit─â cu Agen╚Ťia Orient-Radio (Rador).
ANALELE ACADEMIEI ROM├éNE, publica╚Ťie anual─â a Academiei Rom├óne ├«n care s├«nt consemnate aspectele cu caracter general, ╚Ötiin╚Ťific, organizatoric ╚Öi administrativ: adun─ârile generale, alegerile de noi membri, membrii deceda╚Ťi, structura ╚Öi componen╚Ťa Academiei ╚Öi a conducerii sale, manifest─ârile ╚Ötiin╚Ťifice organizate de sec╚Ťiile, filialele, comisiile ╚Öi institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de recep╚Ťie, s─ârb─âtoriri, anivers─âri ╚Öi comemor─âri ale unor personalit─â╚Ťi ╚Öi evenimente importante din istoria poporului rom├ón, a ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi culturii rom├óne╚Öti ╚Öi universale. Au ap─ârut ├«ncep├«nd cu anul 1869, tomul I cuprinz├«nd sesiunile anilor 1867, 1868 ╚Öi 1869, ├«n mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 ╚Öi 1987-1989 se afl─â ├«n curs de elaborare ╚Öi publicare. Pentru perioada 1878-1920 exist─â un indice bibliografic de nume ╚Öi materii. Cu anul 1990 ├«ncepe editarea unei noi serii a A.
ASOCIA╚ÜIUNEA TRANSILVAN─é PENTRU LITERATURA ROM├éN─é ╚śI CULTURA POPORULUI ROM├éN (ASTRA), organiza╚Ťie cultural─â a rom├ónilor din Transilvania ├«nfiin╚Ťat─â la 23 oct. / 4 nov. 1861, la Sibiu. A avut un important rol cultural ╚Öi politic ├«n lupta pentru eliberarea na╚Ťional─â a rom├ónilor transilv─âneni, pentru men╚Ťinerea unit─â╚Ťii na╚Ťionale ╚Öi preg─âtirea Marii Uniri din 1918. Activitatea ASTRA, prin forma ei institu╚Ťional─â, periodic rev─âzut─â ╚Öi imbun─ât─â╚Ťit─â a contribuit la ├«ndrumarea ╚Öi sus╚Ťinerea celor mai diverse manifest─âri ale vie╚Ťii sociale, economice, cultural-╚Ötiin╚Ťifice ╚Öi artistice. A editat revistele: ÔÇ×TransilvaniaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×╚Üara noastr─âÔÇŁ; a ini╚Ťiat colec╚Ťiile: ÔÇ×Biblioteca popular─âÔÇŁ, ÔÇ×Biblioteca tineretuluiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Biblioteca profesiunilor industrialeÔÇŁ; a ├«nfiin╚Ťat un muzeu etnografic ╚Öi o editur─â. A tip─ârit ÔÇ×Enciclopedia rom├ón─âÔÇŁ, 3 vol. (1898-1904), coordonat─â de Corneliu Diaconovici. Prin structura ei organizatoric─â, ├«mp─âr╚Ťit─â din 1868, pe ÔÇ×despar╚ŤaminteÔÇŁ, ASTRA a primit printre membrii ei, al─âturi de rom├ónii din Transilvania ╚Öi reprezentan╚Ťi din celelalte provincii rom├óne╚Öti. Primul pre╚Öedinte: episcopul Andrei ╚śaguna, urmat, de-a lungul anilor de: Vasile L. Popa, Timotei Cipariu, George Bari╚Ťiu, Ion Micu Moldovanu, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca ╚śulu╚Ťiu, Andrei B─ârseanu, Vasile Goldi╚Ö ╚Ö.a. ╚śi-a ├«ncetat activitatea ├«n 1946.
ATENEUL ROM├éN 1. Edificiu cultural ├«n Bucure╚Öti. Construit ├«n stil eclectic, ├«ntre 1886 ╚Öi 1888, dup─â planurile arhitectului A. Galleron, prin st─âruin╚Ťa lui Constantin Esarcu. Cuprinde dou─â s─âli de concerte ╚Öi s─âli de expozi╚Ťii. Sediul filarmonicii ÔÇ×George EnescuÔÇŁ. 2. Societate ╚Ötiin╚Ťific─â, literar─â ╚Öi artistic─â, fondat─â la Bucure╚Öti, ├«n 1865; pre╚Öedinte: C. Esarcu. Vast─â activitate cultural─â (conferin╚Ťe, expozi╚Ťii, concerte), prin care a ├«ntemeiat, ├«n Rom├ónia, tradi╚Ťia universit─â╚Ťilor populare. 3. Publica╚Ťie cultural─â editat─â de A. (1). A ap─ârut la Bucure╚Öti, lunar, cu ├«ntreruperi, ├«ntre 1866 ╚Öi 1895.
AUTOMOBIL CLUB ROM├éN (A.C.R.), asocia╚Ťie a automobili╚Ötilor din Rom├ónia, ├«nfiin╚Ťat─â ├«n Bucure╚Öti ├«n 1904 sub denumirea ÔÇ×Asocia╚Ťia Automobil Club Rom├ónÔÇŁ, la ini╚Ťiativa lui G.V. Bibescu, pentru dezvoltarea sportului ╚Öi turismului cu automobilul; reorganizat─â ├«n 1967 sub denumirea actual─â. Este membr─â a Federa╚Ťiei Interna╚Ťionale a Automobilului, din 1912, ╚Öi a Alian╚Ťei Interna╚Ťionale de Turism, din 1979.
BRÉTEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.448 loc. (1991).
CAHIERS ROUMAINS DÔÇÖ├ëTUDES LITT├ëRAIRES, revist─â de critic─â, estetic─â, istorie literar─â ╚Öi literatur─â comparat─â, publicat─â de Editura Univers, ├«n limba francez─â. Apare trimestrial, la Bucure╚Öti, din 1973.
C─éILE FERATE ROM├éNE (C.F.R.), denumire a re╚Ťelei de cale ferat─â ╚Öi a institu╚Ťiei ├«ns─ârcinate cu exploatarea ╚Öi administrarea ei. ├Änfiin╚Ťat─â ├«n 23 apr. 1880, sub denumirea Direc╚Ťiunea principiar─â a C─âilor Ferate Rom├óne.
CICLOVA ROMÂNĂ, com. în Caraș Severin; 1979 loc. (1991). Expl. de min. complexe.
C├ÄMPIA ROM├éN─é, mare unitate morfologic─â, ├«n sudul ╚Ť─ârii, parte component─â a Depr. Dun─ârii de Jos, situat─â exclusiv pe stg. Dun─ârii, ├«ntre Piemontul Getic, Subcarpa╚Ťi, Pod. Moldovei ╚Öi Dobrogea. Lungime: c. 600 km; l─â╚Ťime: ├«ntre 10 km ├«n V ╚Öi 135-140 km ├«n sectorul central (├«ntre T├«rgovi╚Öte ╚Öi Zimnicea). Alt. medie: c. 100 m; alt. max. dep─â╚Öe╚Öte 300 m la contactul cu Piemontul Getic ╚Öi Subcarpa╚Ťi, iar ├«n─âl╚Ťimile cele mai mici apar ├«n C. Siretului inferior (6-15 m). S-a format prin acumularea depozitelor de pietri╚Öuri, nisipuri, marne, argile, loessuri ├«n zona de subsiden╚Ť─â tectonic─â a unit─â╚Ťilor din fundament. Aceste depozite au ├«n zona de maxim─â scufundare grosimi de c├«teva mii de metri. La contactul cu dealurile, ├«ntre Vedea, Trotu╚Ö ╚Öi B├«rladul inferior, c├«mpia piemontan─â este ├«nalt─â (300-320 m) ╚Öi ├«nclinat─â. ├Äntre Arge╚Ö ╚Öi Siretul inferior se afl─â o zon─â de lunc─â larg─â, de 10-30 km, f─âr─â terase, numit─â c├«mpie de divagare, de fapt o zon─â de subsiden╚Ť─â la marginea Subcarpa╚Ťilor, ├«n cadrul c─âreia mi╚Öc─ârile tectonice locale mai accentuate au dus la formarea unor zone de convergen╚Ť─â hidrografic─â. Cea mai mare parte a C.R. o ocup─â terasele Dun─ârii, ├«n num─âr de 4-5 la V de Arge╚Ö ╚Öi 2-3 la E. ├Än afar─â de partea nordic─â unde este o c├«mpie piemontan─â (C. ├Änalt─â a Pite╚Ötiului, C. T├«rgovi╚Ötei, C. Ploie╚Ötilor), ├«n rest este o c├«mpie tabular─â, slab fragmentat─â de v─âi, cu numeroase crovuri, lacuri s─ârate ╚Öi dune de nisip. Este principala zon─â agricol─â a Rom├óniei.
CLEMENT ROMANUL (sec. 1-2), teolog cre╚Ötin. P─ârinte apostolic. Episcop al Romei. A ├«ndemnat comunitatea din Corint la p─âstrarea unit─â╚Ťii ├«n jurul bisericii (ÔÇ×Scrisoare c─âtre corintieniÔÇŁ).
COMITETUL OLIMPIC ROM├éN (C.O.R.), organ ├«nfiin╚Ťat ├«n anul 1914, av├«nd ca principal scop dezvoltarea ╚Öi protejarea mi╚Öc─ârii olimpice ╚Öi a sportului amator. Afiliat la Comitetul Interna╚Ťional Olimpic.
CONSILIUL NA╚ÜIONAL ROM├éN CENTRAL, organ politic suprem, constituit la 30 oct. 1918 la Budapesta (la Arad din 2 nov. 1918), din c├«te ╚Öase reprezentan╚Ťi ai Partidului Na╚Ťional Rom├ón ╚Öi ai Partidului Social-Democrat Rom├ón. A avut atribu╚Ťiile unui guvern provizoriu al Transilvaniei, conduc├«nd ac╚Ťiunea de ├«nl─âturare a vechilor autorit─â╚Ťi ungare ╚Öi ├«nlocuirea lor cu consilii na╚Ťionale rom├óne. Condus de ╚śt. Cicio Pop. A preg─âtit ╚Öi organizat Adunarea Na╚Ťional─â de la Alba Iulia, care a hot─âr├«t, la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu Rom├ónia. ╚śi-a ├«ncetat activitatea o dat─â cu crearea Consiliului Dirigent.
CRONICA ANONIM─é A BRA╚śOVULUI PENTRU TRECUTUL ROM├éNILOR DIN ╚śCHEI, cronic─â ├«nm─ânunchind, f─âr─â un plan definit, ╚Ötiri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 ╚Öi c. 1790.
DAIA ROMÂNĂ, com. în jud. Alba; 3 177 loc. (1995).
DUMINICA SFIN╚ÜILOR ROM├éNI, s─ârb─âtoare pr─âznuit─â ├«n Calendarul Bisericii Ortodoxe Rom├óne ÔÇ×├«n fiecare an, ├«n a doua duminic─â dup─â Pogor├órea Duhului Sf├óntÔÇŁ. A fost hot─âr├ót─â de Sf├óntul Sinod la 20 iun. 1992 ÔÇ×pentru a cinsti dup─â pravil─â, cu slujb─â special─â ╚Öi cu acatist, to╚Ťi sfin╚Ťii din neamul nostru ╚Ötiu╚Ťi ╚Öi ne╚Ötiu╚ŤiÔÇŁ.
FOAIA SOCIET─é╚ÜII PENTRU LITERATUR─é ╚śI CULTUR─é ROM├éN─é ├ÄN BUCOVINA, revist─â lunar─â ap─ârut─â la Cern─âu╚Ťi (1865-1869), av├ónd drept scop popularizarea literaturii rom├óne ├«n partea de nord a ╚Ť─ârii, aflat─â sub st─âp├ónire austriac─â. Colaboratori: I. Sbierea, V. Alecsandri, Gh. Hurmuzachi, T. Maiorescu, V. Burl─â ╚Ö.a.
IMPERIUL BIZANTIN (IMPERIUL ROMAN DE R─éS─éRIT), stat creat prin ├«mp─âr╚Ťirea definitiv─â a Imp. Roman la moartea lui Theodosie cel Mare (395) ├«ntre cei doi fii ai s─âi, Arcadiu (R─âs─ârit) ╚Öi Honoriu (├«n Apus). Capitala la Bizan╚Ť (Constantinopol), de unde ╚Öi denumirea. S-a men╚Ťinut p├ón─â ├«n 1453 (c─âderea Constantinopolului sub turci). ├Än perioada de maxim─â expansiune a cuprins hotarele sale actualul teritoriu al Turciei, Georgiei, Armeniei, Siriei, Iordaniei, Libanului, Israelului, Egiptului, precum ╚Öi ╚Ť─ârmul de N al Africii, S Pen. Iberice, ins. Mallorca, Corsica, Sardinia, Sicilia, Pen. Italic─â, Albania, Iugoslavia, Bulgaria, SE Rom├óniei (Dobrogea), Grecia ╚Öi Cipru. Iustinian I (527-565), consider├óndu-se continuatorul ├«mp─âra╚Ťilor romani, a ├«ncercat s─â restabileasc─â vechiul imperiu, cucerind Africa de Nord (533-534), Pen. Italic─â (535-555) ╚Öi SE Spaniei (554), ╚Öi s─â refac─â unitatea lumii mediteraneene. Dup─â ├«ndelungatele r─âzboaie cu persanii, ├«ncep├ónd cu sec. 7, I.B. se confrunt─â cu intensificarea atacurilor slavilor, bulgarilor ╚Öi, ├«n special, cu ale arabilor, care au cucerit Mesopotamia, Siria, Palestina ╚Öi Egiptul. ├Än se.c 8-9 I.B. a fost zguduit de lupta dintre iconocla╚Öti ╚Öi iconoduli. Procesul de destr─âmare a ob╚Ötilor ╚Öi transformare a membrilor acestora ├«n ╚Öerbi (perieci) de c─âtre marii proprietari funciari (dina╚Ťii), tendin╚Ť─â temporar st─âvilit─â de politica ├«mp─âra╚Ťilor din dinastia macedonean─â, s-a accentuat, astfel c─â ├«n sec. 9-11 marea proprietate de p─âm├ónt a devenit dominant─â. ├Än aceast─â perioad─â au avut loc numeroase mi╚Öc─âri sociale sau erezii, ca aceea a pavlicienilor (sec. 7-9). Vasile II Bulgaroctonul a recucerit Bulgaria (1018), care a r─âmas ├«n st─âp├ónirea I.B. p├ón─â ├«n 1185-1186 (c├ónd s-a eliberat, ca urmare a r─âscoalei conduse de fra╚Ťii vlahi Asan ╚Öi Petru), i-a ├«nvins pe arabi ╚Öi a dat Imperiului cea mai mare extensiune. Din sec. 11, I.B. a intrat ├«n perioada f─âr├ómi╚Ť─ârii feudale ╚Öi a luptelor dintre marii seniori, care au dus la sl─âbirea sa considerabil─â. Spre sf├ór╚Öitul sec. 11, a fost pierdut─â aproape ├«ntreaga Asie Mic─â, cucerit─â de turcii selgiucizi, iar ultimele posesiuni din S Italiei au fost cucerite de normanzi (1071). ├Än sec. 12, a cunoscut un reviriment temporar. Conflictele cu Occidentul ╚Öi Marea Schism─â (1054) dintre Biserica catolic─â ╚Öi cea ortodox─â au dus la cucerirea Constantinopolului (1204) de c─âtre participan╚Ťii la a patra cruciad─â (1202-1204), ajuta╚Ťi de vene╚Ťieni, ╚Öi la crearea Imperiului latin de Constantinopol (1204-1261). ├Än terit. necucerite de crucia╚Ťi s-au pus bazele Despotatului de Epir, ale Imp. de Trapezunt ╚Öi ale Imp. de la Niceea. ├Än 1261, ├«mp─âratul de la Niceea, Mihail VIII Paleologul, a restabilit unitatea I.B. ├Än condi╚Ťiile dezbin─ârilor interne, turcii otomani au ├«nceput, la mijlocul sec. 14, campaniile de cucerire. Dup─â ├«ndelungate lupte, Constantinopolul (1453), Peloponesul (1460) ╚Öi Trapezuntul (1461) au fost cucerite de otomani. O parte din terit. rom├ónesc s-a aflat sub autoritatea I.B. p├ón─â la mijlocul sec. 14. V. bizantin, art─â ~.
IMPERIUL ROMAN v. Roma (2).
IMPERIUL ROMAN DE APUS, stat de creat prin ├«mp─âr╚Ťirea definitiv─â a Imp. Roman, la moartea lui Theodosiu cel Mare (395), ├«ntre cei doi fii ai acestuia, Honoriu ╚Öi Arcadiu. I.R. de A., condus de Honoriu (395-423), grupa provinciile din V ╚Öi centrul Europei ╚Öi din N Africii. A d─âinuit p├ón─â ├«n 476, c├ónd ultimul ├«mp─ârat roman, Romulus Augustulus, a fost detronat de Odoacru, conduc─âtorul mercenarilor germani.
IMPERIUL ROMAN DE R─éS─éRIT v. Imperiul Bizantin.
JUNIMEA ROM├éN─é, revist─â editat─â la Paris, lunar, de societatea ÔÇ×Junimea rom├ón─âÔÇŁ (mai-iun. 1851). A militat pentru unirea Principatelor ╚Öi pentru egalitatea ├«n drepturi a cet─â╚Ťenilor.
LIMBA ROM├éN─é, revist─â a Academiei Rom├óne, care apare la Bucure╚Öti (din 1952). Public─â studii ╚Öi articole pe teme de lingvistic─â ╚Öi filologie. Colaboratori: I. Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, I. Coteanu, B. Cazacu, Matilda Caragiu-Mario╚Ťeanu, M. Sala, Mioara Avram, Valeria Gu╚Ťu-Romalo, Th. Hristea, M. Seche, Em. Vasiliu ╚Ö.a.
LITERATUR─é ╚śI ART─é ROM├éN─é, revist─â lunar─â, ap─ârut─â, cu intermiten╚Ťe la Bucure╚Öti (1896-1910), sub direc╚Ťia lui N. Petra╚Öcu. A publicat literatur─â original─â ╚Öi eseuri. Colaboratori: G. Co╚Öbuc, I.L. Caragiale, ╚śt.O. Iosif, D. Anghel, Duiliu Zamfirescu ╚Ö.a.
LUCR─éTORUL ROM├éN, gazet─â s─âpt─âm├ónal─â, organ al Asocia╚Ťiei generale a lucr─âtorilor din Rom├ónia. A ap─ârut la Bucure╚Öti (1872-1873), milit├ónd pentru ideea unirii lucr─âtorilor ├«n organiza╚Ťii muncitore╚Öti.
MOFTUL ROM├éN, revist─â satiric─â bis─âpt─âm├ónal─â, ap─ârut─â la Bucure╚Öti, cu intermiten╚Ťe, ├«n trei serii, ├«ntre 24 ian. 1893 ╚Öi 12 mai 1902, sub direc╚Ťia lui I.L. Caragiale. Colaboratori: A. Cazaban, I.Al. Br─âtescu-Voine╚Öti, Em. G├órleanu, P. Liciu. Caricaturi: C. Jiquidi. Din 1990, apare, lunar, o serie nou─â. Colaboratori: M.H. Simionescu, I. B─âie╚Öu, Al. Popovici, V. Silvestru, M. Micu, ╚śt. Cazimir ╚Ö.a.
NOUL ROMAN (├«n fr. nouveau roman), mi╚Öcare literar─â (deceniile 6-7 ale sec. 20) care reune╚Öte scriitori ce refuz─â romanul tradi╚Ťional. Termenul a fost introdus de scriitorul francez Alain Robbe-Grillet (ÔÇ×Pentru un nou romanÔÇŁ), pentru a denumi un model de roman diferit de cel tradi╚Ťional ╚Öi ├«n special de cel psihologic, datorit─â renun╚Ť─ârii la conflict ╚Öi la personaje (caractere), c─ârora le ia locul descrierea obiectual─â. A mai fost denumit roman al privirii ╚Öi antiroman. Reprezentan╚Ťi: A. Robbe-Grillet, M. Butor, Natalie Sarraute, Cl. Simon ╚Ö.a.
PARTIDUL COMUNIST ROM├éN (P.C.R.), partid de extrema st├óng─â, creat la 8 mai 1821, la Bucure╚Öti, la Congresul Partidului Socialist din Rom├ónia, la care se hot─âr─â╚Öte transformarea acestuia ├«n Partidul Comunist din Rom├ónia (P.C.R.) ╚Öi afilierea (votat─â la 11 mai 1921), pe baza celor 21 de condi╚Ťii (438 mandate pentru afilierea necondi╚Ťionat─â, iar 111, cu rezerve) la Interna╚Ťionala a III-a, Comunist─â (Komintern). Prin acceptarea condi╚Ťiilor de afiliere la Interna╚Ťionala Comunist─â, P.C.R. a devenit nu numai un subordonat ideologic al Komintern-ului, dar ╚Öi un instrument docil al guvernului sovietic, ├«n vederea submin─ârii ordinii constitu╚Ťionale ╚Öi a unit─â╚Ťii statului rom├ón. De-a lungul existen╚Ťei, a avut mai multe denumiri: Partidul Socialist-Comunist (1921-1922), Partidul Comunist din Rom├ónia (1922-1945), Partidul Comunist Rom├ón (1945-1948), Partidul Muncitoresc Rom├ón (1948-1965) ╚Öi Partidul Comunist Rom├ón (1965-1989). ├Än programele adoptate ├«ncep├ónd din 1921, P.C.R. ╚Öi-a propus ca obiectiv principal r─âsturnarea burgheziei ╚Öi mo╚Öierimii, ├«n vederea cuceririi puterii ╚Öi instaur─ârii dictaturii proletariatului ╚Öi ╚Ť─âr─ânimii, rolul de hegemon revenindu-i clasei muncitoare, ├«n frunte cu partidul comuni╚Ötilor. Pentru constituirea societ─â╚Ťii comuniste se avea ├«n vedere na╚Ťionalizarea marilor ├«ntreprinderi, apoi a tuturor ├«ntreprinderilor, reforma agrar─â, urmat─â de instituirea propriet─â╚Ťii colective asupra uneltelor ╚Öi p─âm├óntului. Lipsit de baz─â de mas─â, partidul cuprindea, ini╚Ťial, ├«n perioada interbelic─â, ├«n r├óndurile sale un num─âr restr├óns de membri (dup─â unele cercet─âri sub o mie, mul╚Ťi dintre ei afl├óndu-se ├«n ├«nchisoare), cu prec─âdere maghiari, evrei, bulgari, ru╚Öi, ucrainieni ╚Öi pu╚Ťini rom├óni. Conform datelor statistice din 1933, P.C.R., dominat de minorit─â╚Ťile na╚Ťionale, avea 1.665 de membri, dintre care 440 maghiari, 375 rom├óni, 300 evrei, 140 bulgari, 100 ru╚Öi, 70 ucrainieni, 70 moldoveni (basarabeni), 170 diverse na╚Ťionalit─â╚Ťi. De aici rezult─â c─â rom├ónii care reprezentau 72% din popula╚Ťia ╚Ť─ârii, aveau o pondere de numai 26% ├«n structura na╚Ťional─â a P.C.R. Dup─â crearea Partidului Muncitoresc Rom├ón, ├«n urma Congresului de unificare (21-23 febr. 1948) a Partidului Comunist Rom├ón cu Partidul Social-Democrat, num─ârul membrilor de partid a crescut ├«n ritm alert, an de an, dup─â cum urmeaz─â: ├«n 1950, 720.000; ├«n 1965, 1.450.000; ├«n 1974, 2.480.000; ├«n 1988, 3.700.000. La 23 ian. 1922, autorit─â╚Ťile intenteaz─â ÔÇ×Procesul din Dealul SpiriiÔÇŁ unui num─âr de 271 de activi╚Öti comuni╚Öti (delega╚Ťi la Congresul general al Partidului Socialist din mai 1921, participan╚Ťi la greva general─â din oct. 1920 ╚Ö.a.) acuza╚Ťi de propagand─â clandestin─â sau public─â ├«mpotriva formei de guvern─âm├ónt ╚Öi a ordinii sociale ╚Öi politice din ╚Ťar─â; la 4 iun. 1922, printr-un Decret regal, din cei 271 de aresta╚Ťi, 213 sunt achita╚Ťi ╚Öi pu╚Öi ├«n libertate. Printr-o ordonan╚Ť─â a Comandamentului Corpului II armat─â (5 apr. 1924) este interzis─â activitatea P.C.R., deoarece acesta, ├«n timpul tratativelor de la Viena (27 mart.-2 apr. 1924), dintre Rom├ónia ╚Öi U.R.S.S. s-a situat de partea guvernului sovietic, cer├ónd autodeterminarea, p├ón─â la desp─âr╚Ťire, a Basarabiei de statul rom├ón. Dup─â crearea P.C.R. (mai 1921) ╚Öi mai ales dup─â 1924, c├ónd a fost scos ├«n afara legii, unii dintre comuni╚Ötii din Rom├ónia, c─ârora li s-a ad─âugat ╚Öi cei care au luptat ├«n R─âzboiul Civil din Spania (1936-1939) s-au stabilit ├«n U.R.S.S. unde, ├«ntre╚Ťinu╚Ťi ╚Öi instrui╚Ťi de Komintern, au devenit revolu╚Ťionari de profesie, ├«n a╚Öteptarea momentului favorabil pentru preluarea puterii ├«n ╚Ťar─â. Activ├ónd ca sec╚Ťie a Kominternului (1921-1943), congresele partidului au loc, cu excep╚Ťia celei de la Ploie╚Öti (3-4 oct. 1922, ├«n care meseria╚Öul pl─âpumar, Gheorghe Cristescu, este ales secretar general al P.C.R.) ├«n str─âin─âtate: Viena (aug. 1924; cet─â╚Ťeanul rom├ón de etnie maghiar─â, K├Âbl├Âs Elek, este ÔÇ×alesÔÇŁ secretar general), Ciuguev l├óng─â Harkov (28 iun.-7 iul. 1928; Vitali Holostencu [Barbu], membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general) ╚Öi l├óng─â Moscova (3-24 dec. 1931; Alexandru Danieliuk-╚śtefanski [Gorn], membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general); din 1934 ╚Öi p├ón─â ├«n 1944 au fost numi╚Ťi ├«n fruntea partidului de c─âtre Komintern numai cet─â╚Ťeni apar╚Ťin├ónd minorit─â╚Ťilor na╚Ťionale (Boris Stefanov ╚Öi ╚śtefan Fori╚Ö). La mai toate congresele amintite, P.C.R., ├«nsu╚Öindu-╚Öi teza Kominternului, potrivit c─âreia statul rom├ón este un ÔÇ×stat tipic cu mai multe na╚ŤiuniÔÇŁ, a militat pentru desp─âr╚Ťirea de Rom├ónia a Basarabiei, Transilvaniei, Bucovinei ╚Öi Dobrogei, pun├ónd sub semnul ├«ntreb─ârii Marea Unire, ├«nf─âptuit─â de rom├óni ├«n 1918. ├Än condi╚Ťiile scoaterii ├«n afara legii a partidelor comuniste din mai multe ╚Ť─âri europene ╚Öi din Japonia, Kominternul a cerut partidelor interzise s─â ├«mpleteasc─â activitatea ilegal─â cu cea legal─â. ├Än acest context, P.C.R., ├«n perioada 1924-1928, a trecut la desf─â╚Öurarea de ac╚Ťiuni conspirative, a ├«nfiin╚Ťat, ├«n 1925, Blocul Muncitoresc-╚Ü─âr─ânesc (B.M.╚Ü.) ╚Öi a editat publica╚Ťii ilegale; ├«n febr. 1926, cu prilejul alegerilor locale, B.M.╚Ü. a realizat un cartel electoral cu Partidul Socialist, Sindicatele Unitare, Partidul ╚Ü─âr─ânesc, Partidul Na╚Ťional ╚Öi Partidul Poporului, reu╚Öindu-se ├«n acest fel ca c. 200 de comuni╚Öti, sociali╚Öti ╚Öi social-democra╚Ťi s─â fie ale╚Öi ├«n consiile or─â╚Öene╚Öti ╚Öi comunale. Aceast─â ac╚Ťiune de colaborare a P.C.R. cu ÔÇ×partidele burghezeÔÇŁ a fost dezavuat─â ╚Öi criticat─â aspru de c─âtre Komintern. ├Än ├«mprejur─ârile ascensiunii curentelor de extrema dreapt─â ╚Öi mai ales a prelu─ârii puterii de c─âtre Hitler ├«n Germania, P.C.R., la recomandarea Congresului al VII-lea al Interna╚Ťionalei a II-a, Comuniste, a militat pentru elaborarea cu Partidul Social-Democrat ╚Öi realizarea Frontului Unic Muncitoresc, c├ót ╚Öi pentru ├«nchegarea unui Front Popular Antifascist, care ╚Öi-a g─âsit expresia ├«n semnarea (6 dec. 1936) Acordului de colaborare de la ╚Üebea ├«ntre Blocul Democratic, MADOSZ, Frontul Plugarilor ╚Öi Partidul Socialist (Popovici); a salutat anexarea (iun. 1940) Basarabiei ╚Öi a nordului Bucovinei de c─âtre U.R.S.S., dar a condamnat Dictatul de la Viena (aug. 1940) ╚Öi s-a pronun╚Ťat ├«mpotriva particip─ârii Rom├óniei la r─âzboi, al─âturi de Germania. ├Änc─â din 1941, urm├ónd directiva Kominternului din 7 iul. 1941, P.C.d.R. a lansat formula Frontului Unic Na╚Ťional (circulara din 8 iulie 1941) ╚Öi a creat sau a influen╚Ťat activitatea unor organiza╚Ťii legale (Blocul Democratic, Frontul muncii, Frontul Studen╚Ťesc Democrat, MADOSZ-ul, Frontul Plugarilor) ╚Öi a editat publica╚Ťii cu tent─â antifascist─â (ÔÇ×Cuv├óntul liberÔÇŁ, ÔÇ×BloculÔÇŁ, ÔÇ×Era nou─âÔÇŁ, ÔÇ×ReporterÔÇŁ, ÔÇ×ClopotulÔÇŁ ╚Ö.a.). P.C.R. s-a implicat ├«n mi╚Öc─ârile sociale din anii crizei economice, mai ales ├«n timpul ac╚Ťiunilor greviste din ian.-febr. 1933 ale muncitorilor petroli╚Öti din Prahova ╚Öi ale muncitorilor ceferi╚Öti de la Atelierele C.F.R. ÔÇ×Grivi╚ŤaÔÇŁ, ultima fiind reprimat─â cu for╚Ťa armat─â. Conduc─âtorii mi╚Öc─ârii greviste au fost aresta╚Ťi, judeca╚Ťi ╚Öi condamna╚Ťi la ├«nchisoare, ├«ntre ace╚Ötia num─âr├óndu-se Constantin Doncea, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Dumitru Petrescu, Chivu Stoica. ├Än timpul R─âzboiului din R─âs─ârit, la nivelul conducerii P.C.R. existau trei grup─âri: cea din emigra╚Ťie (Ana Pauker ╚Öi Vasile Luca ╚Ö.a.), cea din ├«nchisori ╚Öi lag─âre (Gheorghe Gheorghiu-Dej ╚Ö.a.) ╚Öi gruparea r─âmas─â ├«n libertate, condus─â de ╚śtefan Fori╚Ö. ├Än anii celui de-al Doilea R─âzboi Mondial s-a manifestat, ├«mpreun─â cu alte for╚Ťe politice, ├«mpotriva r─âzboiului ╚Öi al─âtur─ârii Rom├óniei coali╚Ťiei Na╚Ťiunilor Unite. Din ini╚Ťiativa P.C.R., ├«n iun. 1943 a fost creat Frontul Patriotic Antihitlerist av├ónd ├«n componen╚Ť─â: P.C.R., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrio╚Ťilor, Partidul Social-╚Ü─âr─ânesc ╚Öi unele organiza╚Ťii locale ale Partidului Social-Democrat. ├Än condi╚Ťiile iminentei intr─âri a trupelor sovietice ├«n Rom├ónia, partidele politice democratice au fost nevoite s─â accepte coali╚Ťia comuni╚Ötilor, materializat─â ├«n constituirea, la 20 iun. 1944, a Blocului Na╚Ťional Democratic (Partidul Na╚Ťional-╚Ü─âr─ânesc, Partidul Na╚Ťional-Liberal, Partidul Social-Democrat ╚Öi Partidul Comunist din Rom├ónia). Lovitura de stat de la 23 aug. condus─â de regele Mihai I, a marcat pentru P.C.R. o dubl─â victorie: ├«ncheierea perioadei de activitate ilegal─â ╚Öi intrarea ├«n coali╚Ťia guvernamental─â. Dup─â preluarea puterii politice (6 mart. 1945), cu sprijinul nemijlocit al U.R.S.S., P.C.R., declar├óndu-se pe sine ÔÇ×for╚Ťa conduc─âtoare ├«n statÔÇŁ, a aplicat modelul sovietic ├«n via╚Ťa politic─â, economic─â ╚Öi cultural-╚Ötiin╚Ťific─â a ╚Ť─ârii, modific├ónd ├«n chip dezastruos destinul Rom├óniei. Totodat─â, partidul, ├«n fruntea c─âruia s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej (1944-1965, cu mici ├«ntreruperi), a folosit for╚Ťa de represiune a statului ├«mpotriva partidelor de opozi╚Ťie, a elitei politice, militare ╚Öi culturale a ╚Ť─ârii, iar ├«n cadrul luptei pentru putere chiar ╚Öi ├«mpotriva unora dintre liderii comuni╚Öti. Dup─â abdicarea silit─â a regelui Mihai I, partidul a desfiin╚Ťat toate formele constitu╚Ťionale ╚Öi institu╚Ťiile democratice, instaur├ónd un regim de dictatur─â, totalitar, care sub conducerea cuplului Nicolae ╚Öi Elena Ceau╚Öescu (1965-1989) a atins forme hilar-paroxistice. N. Ceau╚Öescu, concentr├ónd ├«n m├óinile sale prerogativele politice ╚Öi de stat, a continuat, cu sprijinul nemijlocit al nomenclaturii comuniste, al Securit─â╚Ťii, precum ╚Öi al so╚Ťiei (care prin func╚Ťiile de╚Ťinute a devenit num─ârul doi ├«n partid ╚Öi ├«n stat) consolidarea regimului de dictatur─â comunist─â ÔÇô unul dintre cele mai dure din c├óte au existat ├«n ╚Ť─ârile din Europa -, cu consecin╚Ťe nefaste nu numai ├«n domeniul practicii economice, ci ╚Öi al fiin╚Ťei ╚Öi esen╚Ťei umane. Fuga cuplului Ceau╚Öescu din sediul Comitetului Central al partidului (22 dec. 1989), la bordul unui elicopter, a marcat sf├ór╚Öitul regimului comunist, inclusiv al P.C.R. Conducerea Consiliului Frontului Salv─ârii Na╚Ťionale (C. f. S. n.), sub presiunea manifestan╚Ťilor aduna╚Ťi (12 ian. 1990) pentru comemorarea eroilor Revolu╚Ťiei, semneaz─â decretul de declarare ├«n afara legii a P.C.R. (decret anulat la 17 ian. 1990) de C. f. S. n., motiv├óndu-se c─â adoptarea lui a fost o gre╚Öeal─â politic─â, care se abate de la principiile ╚Öi concep╚Ťia F.S.N.-ului. La 18 ian. 1990, C. f. S. n. emite un Decret-lege privind trecerea ├«n proprietatea statului a patrimoniului fostului P.C.R. Func╚Ťia suprem─â de conducere ├«n partid (Secretar, Secretar general al C.C., Prim-secretar al Comitetului Central, Secretar general al partidului) au de╚Ťinut-o: Gheorghe Cristescu (1922-1924), K├Âbl├Âs Elek (1924-1928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru Danieliuk-╚śtefanski (1931-1934), Boris Stefanov (1934-1940), ╚śtefan Fori╚Ö (1940-1944). Conducere operativ─â: Constantin P├órvulescu, Emil Bodn─âra╚Ö ╚Öi Iosif Ranghe╚Ť (par.-sept. 1944); Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu ╚Öi Gheorghe Gheorghiu-Dej (sept. 1944-oct. 1945); Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1954; 1955-1965); Gheorghe Apostol (1954-1955); Nicolae Ceau╚Öescu (1965-1989). A editat publica╚Ťiile: ÔÇ×SocialismulÔÇŁ (1921-1924); ÔÇ×Sc├ónteiaÔÇŁ (1931-1940; 1944-1989); ÔÇ×Lupta de clas─âÔÇŁ (1920-1939; 1948-1972); ÔÇ×Era socialist─âÔÇŁ (1972-1989).
PARTIDUL NA╚ÜIONAL ROM├éN DIN TRANSILVANIA (P.N.R.), partid politic creat, la 12 mai 1881, prin unificarea Partidului Na╚Ťional Rom├ón din Banat ╚Öi Ungaria (constituit la 7 febr. 1869) cu Partidul Na╚Ťional Rom├ón din Transilvania (8 mart. 1869). Constituirea noului partid ╚Öi adoptarea programului s─âu au grupat, pentru prima dat─â, toate elementele politice rom├óne╚Öti din Transilvania, Banat, Cri╚Öana ╚Öi Maramure╚Ö, pe baza unei platforme politice ╚Öi de ac╚Ťiune comune privind: lupta pentru rec├ó╚Ötigarea autonomiei Transilvaniei (pierdute prin compromisul austro-ungar din 1867), dreptul de a folosi limba rom├ón─â ├«n administra╚Ťie ╚Öi justi╚Ťie ├«n toate regiunile locuite de rom├óni, revizuirea Legii na╚Ťionalit─â╚Ťilor din dec. 1868, ├«n sensul recunoa╚Öterii egalit─â╚Ťii ├«n drepturi a tuturor na╚Ťionalit─â╚Ťilor, adoptarea unei noi legi electorale viz├ónd l─ârgirea dreptului de vot, numirea ├«n func╚Ťii administrative, ├«n ╚Ťinuturile locuite de rom├óni a cet─â╚Ťenilor de etnie rom├ón─â sau care cunosc limba rom├ón─â ╚Öi obiceiurile poporului rom├ón, lupta pentru men╚Ťinerea autonomiei bisericilor ╚Öi a ╚Öcolilor confesionale rom├óne╚Öti, lupta ├«mpotriva tendin╚Ťelor de dezna╚Ťionalizare manifestate de organele statului. Conferin╚Ťa na╚Ťional─â de unificare de la Sibiu l-a ├«mputernicit pe George Bari╚Ťiu cu redactarea unui memoriu (ÔÇ×Memoriul explicativÔÇŁ), care s─â analizeze, sub toate aspectele, situa╚Ťia din monarhia austro-ungar─â. Roadele platformei de ac╚Ťiune nu ├«nt├órzie s─â se arate. La 8/20 ian. 1892 este convocat─â, la Sibiu, o Conferin╚Ť─â extraordinar─â a P.N.R., care hot─âr─â╚Öte, ├«n condi╚Ťiile intensific─ârii asupririi maghiare, alc─âtuirea unui Memorandum c─âtre ├«mp─âratul Franz Joseph I, cuprinz├ónd o expunere a revendic─ârilor celor peste trei milioane de rom├óni din monarhia austro-ungar─â ╚Öi o critic─â sistematic─â a politicii na╚Ťionale intolerante a guvernului ungar. Memorandum-ul, care s-a bucurat de puternice manifesta╚Ťii ale rom├ónilor de pretutindeni, a marcat un moment deosebit de important ├«n istoria mi╚Öc─ârii na╚Ťionale a rom├ónilor transilv─âneni, inaugur├ónd o nou─â etap─â de lupt─â sus╚Ťinut─â pentru victoria revendic─ârilor rom├óne╚Öti. ├Än pofida ordonan╚Ťei guvernului ungar de dizolvare a P.N.R. (iun. 1894), se ac╚Ťioneaz─â pentru ├«nt─ârirea organizatoric─â a partidului. Convocat─â la Sibiu (10/23 ian. 1905), Conferin╚Ťa P.N.R. alege un nou program politic: recunoa╚Öterea poporului rom├ón ca na╚Ťiune alc─âtuitoare ├«n stat, c─âreia s─â i se asigure dezvoltare etnic─â ╚Öi constitu╚Ťional─â, respectarea legii despre egala ├«ndrept─â╚Ťire a na╚Ťionalit─â╚Ťilor, garantarea prin lege a dreptului de ├«ntrunire ╚Öi organizare, libertatea presei, adoptarea votului universal, egal ╚Öi secret, reducerea impozitului pentru p─âm├ónt ╚Öi introducerea contribu╚Ťiei progresive dup─â venit, ├«mpropriet─ârirea, ├«n m─âsura posibilit─â╚Ťilor, a ╚Ť─âranilor din propriet─â╚Ťile statului, inalienabilitatea ╚Öi indivizibilitatea minimului de proprietate, asigur─âri de stat pentru boal─â ╚Öi b─âtr├óne╚Ťe, medici ╚Öi medicamente pentru s─âraci etc. Potrivit noii linii tactice de participare la via╚Ťa electoral─â ╚Öi parlamentar─â, P.N.R. ob╚Ťine ├«n alegerile din 1905 opt mandate, ├«n 1906, 15, iar ├«n 1910, a urmare a m─âsurilor represive ale guvernului ungar, doar cinci mandate. ├Äntrunit la Oradea (12 oct. 1918), Comitetul Executiv al P.N.R., adopt─â, ├«n unanimitate, o Declara╚Ťie, redactat─â de Vasile Goldi╚Ö, privind hot─âr├órea na╚Ťiunii rom├óne din Transilvania de a se a╚Öeza ÔÇ×printre na╚Ťiunile libereÔÇŁ (├«n temeiul dreptului na╚Ťional ca fiecare na╚Ťiune s─â dispun─â liber de soarta sa). Se revendic─â recunoa╚Öterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei ╚Öi se constituie un ÔÇ×Comitet de ac╚ŤiuneÔÇŁ cu sediul la Arad, av├óndu-l ├«n frunte pe Vasile Goldi╚Ö. La 18 oct. 1918, dr. Alexandru Vaida-Voevod, membru marcant al P.N.R., cite╚Öte ├«n parlamentul ungar de la Budapesta Declara╚Ťia de autodeterminare ╚Öi desp─âr╚Ťire a rom├ónilor transilv─âneni de Ungaria, elaborat─â de Comitetul Executiv al partidului, iar la 30 oct. 1918 se constituie Consiliul Na╚Ťional Rom├ón (ini╚Ťial cu sediul la Budapesta, iar din 3 nov., la Arad), organ de conducere al rom├ónilor transilv─âneni, format sin ╚Öase reprezentan╚Ťi ai P.N.R. (Vasile Goldi╚Ö, Aurel Laz─âr, Teodor Mihali, ╚śtefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod ╚Öi Aurel Vlad) ╚Öi ╚Öase social-democra╚Ťi (Tiron Albani, Ioan Fluera╚Ö, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu ╚Öi Baziliu Surdu). Ca unic for de conducere al rom├ónilor transilv─âneni, a organizat ├«n comune, comitate ╚Öi ora╚Öe g─ârzi na╚Ťionale ╚Öi g─ârzi civile s─âte╚Öti pentru ÔÇ×p─âstrarea lini╚Ötii ╚Öi averii fiec─âruiaÔÇŁ, prelu├ónd puterea ├«n ├«ntreaga Transilvanie. E╚Öu├ónd tratativele duse la Arad (15-15 nov.) cu reprezentan╚Ťii Consiliului Na╚Ťional Maghiar ╚Öi ai guvernului K├íroly Mih├íly, la 18 nov. 1918, ├«n numele Marelui Sfat al Na╚Ťiunii Rom├óne, este lansat un manifest, intitulat C─âtre popoarele lumii, prin care Consiliul Na╚Ťional Rom├ón Central f─âcea cunoscut refuzul guvernului ungar de a lua ├«n considerare revendic─ârile juste ale popula╚Ťiei rom├óne ÔÇ×de a-╚Öi ├«nfiin╚Ťa pe teritoriul locuit de d├ónsa statul s─âu liber ╚Öi independentÔÇŁ. ├Än aceste ├«mprejur─âri, Marele Sfat Na╚Ťional din Transilvania convoac─â pe 1 dec. 1918 Marea Adunare Na╚Ťional─â de la Alba Iulia, care hot─âr─â╚Öte unirea necondi╚Ťionat─â ╚Öi pentru totdeauna cu Rom├ónia a Transilvaniei, Banatului, Cri╚Öanei ╚Öi Maramure╚Öului. Pentru c├órmuirea Transilvaniei p├ón─â la alc─âtuirea Constituantei, Adunarea Na╚Ťional─â procedeaz─â la alegerea unei adun─âri legislative, numit─â Marele Sfat Na╚Ťional, care la r├óndu-i nume╚Öte guvernul provizoriu, Consiliul Dirigent, ├«n frunte cu Iuliu Maniu, vicepre╚Öedintele P.N.R., care s-a ocupat de instituirea administra╚Ťiei rom├óne╚Öti pe teritoriul Transilvaniei; de asemenea, Consiliul Dirigent a adoptat Legea pentru reforma agrar─â ├«n Transilvania, precum ╚Öi Legea electoral─â, care prevedea introducerea votului universal pentru to╚Ťi b─ârba╚Ťii, ├«ncep├ónd cu v├órsta de 21 ani. P.N.R. a c├ó╚Ötigat majoritatea voturilor ├«n Transilvania, cu prilejul primelor alegeri parlamentare (nov. 1919, ├«n baza votului universal ╚Öi la scara Rom├óniei ├«ntregite, clas├óndu-se pe primul loc fa╚Ť─â de celelalte forma╚Ťiuni politice: P.N.L., Partidul ╚Ü─âr─ânesc din Basarabia, Partidul ╚Ü─âr─ânesc, Partidul Na╚Ťional-Democrat, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina etc.); particip─â la guvernul Blocului parlamentar, condus de Alexandru Vaida-Voevod. Pe fondul controverselor iscate ├«n s├ónul partidului dup─â Unirea din 1918, privind viitorul P.N.R., o grupare condus─â de Octavian Goga p─âr─âse╚Öte partidul ╚Öi fuzioneaz─â (apr. 1920) cu Partidul Poporului. ├Än vederea contracar─ârii domina╚Ťiei liberale ├«n via╚Ťa politic─â a ╚Ť─ârii, Iuliu Maniu, ├«n calitatea de pre╚Öedinte al partidului, ia ini╚Ťiativa cre─ârii unui mare partid de guvern─âm├ónt prin fuziunea cu Partidul Conservator-Democrat (nov. 1922), cu Partidul Na╚Ťionalist al Poporului (mart. 1925), iar ├«n 10 oct. 1926, cu Partidul ╚Ü─âr─ânesc, pun├óndu-se astfel bazele Partidului Na╚Ťional-╚Ü─âr─ânesc. Pre╚Öedin╚Ťi: Nicolae Popea (1881-1882), Partenie Cosma (1882-1883), George Bari╚Ťiu (1884-1888), Ioan Ra╚Ťiu (1889-1890), Vincen╚Ťiu Babe╚Ö (1890-1902), Gheorghe Pop de B─âse╚Öti (1903-1919), Iuliu Maniu (1919-1926). A editat publica╚Ťiile: ÔÇ×TribunaÔÇŁ (1884-1903), ÔÇ×LuptaÔÇŁ (1906-1910), ÔÇ×Rom├ónulÔÇŁ (1911-1916; oct.-dec. 1918), ÔÇ×PatriaÔÇŁ (1919-1926).
PRUNCUL ROM├éN, gazet─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti ├«n timpul Revolu╚Ťiei din 1848 (12/24 iun.-11/23 sept.), sub redac╚Ťia lui C.A. Rosetti ╚Öi E. Winterhalder. Tribun─â a grup─ârii liberal-radicale.
REPUBLICA ROM├éN─é, revist─â politic─â ╚Öi literar─â a emigran╚Ťilor rom├óni, ap─ârut─â la Paris (1851) ╚Öi Bruxelles (1853), sub redac╚Ťia lui C.A. Rosetti ╚Öi cu concursul fra╚Ťilor I.C. ╚Öi D. Br─âtianu ╚Öi al lui C. Bolliac. A militat pentru unirea Principatelor ├«ntr-un stat democratic.
REVISTA ISTORIC─é ROM├éN─é, publica╚Ťie trimestrial─â ap─ârut─â la Bucure╚Öti (1931-1947), sug egida Institutului de Istorie Na╚Ťional─â de pe l├óng─â Universitatea Bucure╚Öti. A fost condus─â de un comitet de redac╚Ťie, iar din 1940 de C.C. Giurescu.
REVISTA ROM├éN─é DE DREPT, publica╚Ťie lunar─â a Asocia╚Ťiei juri╚Ötilor din R.S. Rom├ónia ├«nfiin╚Ťat─â ├«n dec. 1946. P├ón─â ├«n 1966 a ap─ârut sub denumirea de ÔÇ×Justi╚Ťia Nou─âÔÇŁ. Este continuatoarei revistei ÔÇ×DreptulÔÇŁ, al c─ârui prim num─âr a ap─ârut la 16 dec. 1871.
REVISTA ROM├éN─é PENTRU ╚śTIIN╚ÜE, LITERE ╚śI ARTE, publica╚Ťie lunar─â, ap─ârut─â la Bucure╚Öti (apr. 1861-nov. 1863), sub conducerea lui Al. Odobescu. A publicat, al─âturi de scrieri beletristice, studii de istorie ╚Öi arheologie, medicin─â, economie, geologie, drept. ├Äntre colaboratori: V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Cob─âlcescu, Em. Bacaloglu, Gr. ╚śtef─ânescu, P.S. Aurelian.
REVISTA SCRIITORILOR ROM├éNI, revist─â ap─ârut─â anual la M├╝nchen (1962-1988), ├«n total 9 vol. Printre colaboratori: V. Ierunca, P. Miron, ╚śt. Baciu, Vintil─â Horia, P. Dumitriu, M. Eliade, Monica Lovinescu, Sanda Stolojan, Al. Gregorian ╚Ö.a.
REVUE ROUMAINE DES SCIENCES SOCIALES [rev├╝ rum├ęn de si├ús sosi├íl], revist─â rom├ón─â de ╚Ötiin╚Ťe sociale. ├Änfiin╚Ťat─â ├«n 1954. Apare la Bucure╚Öti, ├«n cinci serii: filozofie ╚Öi logic─â, psihologie, ╚Ötiin╚Ťe juridice, ╚Ötiin╚Ťe economice, sociologie.
ROMAN, Elly (1905-1996, n. Bucure╚Öti), compozitor ╚Öi dirijor rom├ón. Operete (ÔÇ×ColombaÔÇŁ, ÔÇ×Fetele din MurfatlarÔÇŁ), muzic─â coral─â ╚Öi numeroase ╚Ölag─âre de muzic─â u╚Öoar─â (ÔÇ×De ╚Ťi-ar spune poarta taÔÇŁ, ÔÇ×Ada-KalehÔÇŁ).
ROMAN, numele a doi domni ai Moldovei. Mai important: R. I (c. 1392-c. 1394). S-a intitulat ÔÇ×mare domn, singur st─âp├ónitor al ╚Ť─ârii Moldovei de la munte p├ón─â la mareÔÇŁ. Vasal al regelui Poloniei, apropiat de Mircea cel B─âtr├ón ╚Öi ├«n conflict cu Patriarhia din Constantinopol, pentru numirea lui Iosif ca mitropolit.
ROM├üN1 (< fr.) s. n. (LIT.) 1. (├Än Ev. med.) Oper─â narativ─â ├«n proz─â sau versuri, scris─â ├«ntr-o limb─â romanic─â (ex. ÔÇ×Roman de la RoseÔÇŁ, ÔÇ×Roman de la RenartÔÇŁ). 2. Specie a genului epic, care cuprinde o ac╚Ťiune de o relativ─â amploare ╚Öi complexitate, desf─â╚Öurat─â de-a lungul unei anumite perioade, care angajeaz─â, de obicei, mai multe personaje ╚Öi care presupune un anumit grad de ad├óncime a observa╚Ťiei sociale ╚Öi a analizei psihologice. Specific mai ales literaturilor moderne, r. exist─â ca manifestare epic─â, nu ├«ntotdeauna distinct─â, ├«nc─â din Antic. (Petronius, Apuleius, Longos, Heliodor) ╚Öi Ev. med. (sub forma r. cavalere╚Öti, eroice, galante, pastorale, scrise ├«n spirit aristocratic). ├Än perioada Rena╚Öterii, r. cunoa╚Öte primele sale concretiz─âri moderne, ca viziune ╚Öi modalitate, o sfer─â de cuprindere tematic─â ╚Öi tipologic─â mai larg─â, prin Rabelais, Cervantes, proza picaresc─â. ├Än epocile urm─âtoare, ├«n func╚Ťie de schimb─ârile sociale care au loc, de ├«mbog─â╚Ťirea continu─â a ariei de cunoa╚Ötere, de dezvoltarea general─â a ╚Ötiin╚Ťei ╚Öi filozofiei, a literaturii ╚Öi artei ├«nse╚Öi, ca ╚Öi prin contribu╚Ťiile unor scriitori deosebit de originali, r. se diversific─â at├ót sub raportul problemelor abordate, c├ót ╚Öi sub acela al mijloacelor de expresie, devenind, progresiv (├«ncep├ónd mai cu seam─â din sec. 19), una dintre speciile cele mai reprezentative ╚Öi mai cultivate, exprim├ónd gustul ╚Öi mentalitatea momentului istoric respectiv ╚Öi tinz├ónd s─â contureze tablouri sugestive ale epocii. Prin W. Scott, Dickens, Thackeray (├«n Anglia), Goethe (├«n Germania), Manzoni, Verga (├«n Italia), Stendhal, Balzac, Flaubert, Zola (├«n Fran╚Ťa), Dostoievski, Tolstoi (├«n Rusia) ╚Ö.a., r. ├«╚Öi demonstreaz─â exemplar viabilitatea ╚Öi adaptabilitatea. Cunosc├ónd numeroase modalit─â╚Ťi ╚Öi devenit, prin aceasta, un gen ÔÇ×proteicÔÇŁ, el atinge ulterior o larg─â dezvoltare ├«n toate literaturile lumii, impun├ónd aten╚Ťiei, ╚Öi ├«n sec. 20, c├óteva nume de prestigiu universal: A. France, R. Rolland, M. Proust (├«n Fran╚Ťa), J. Galsworthy, J. Joyce (├«n Anglia), Th. Mann, H. Mann, R. Musil (├«n Germania), S. Undset, K. Hamsun, S. Lagerl├Âf (├«n ╚Ť─ârile scandinave), Dreiser, Hemingway, Faulkner, Steinbeck, Dos Passos, Caldwell (S.U.A.), Gorki, ╚śolohov, Leonov (├«n Rusia) ╚Ö.a. Potrivit temelor tratate, viziunii estetice, modalit─â╚Ťii curentului artistic ├«n care se integreaz─â exist─â r. romantic (V. Hugo), realist (Flaubert), naturalist (Zola), suprarealist (R. Queneau), filozofic (Voltaire), sentimental (G. Sand), umoristic ╚Öi de moravuri (Dickens), exotic (Bernardin de Saint-Pierre), psihologic (Dostoevski), istoric (Scott), de aventuri (Dumas), pedagogic (Rousseau), fantastic (Gautier), terifiant (H. Walpole), pastoral (Montemayor), picaresc (M. Alem├ín), epistolar (Laclos), pamfletar (Swift), bildungsroman (Goethe), epopeic (Tolstoi), de analiz─â (Proust), ciclic (R. Martin du Gard), fluviu (Rolland), foileton (Sue), pentru copii (Mark Twain), poli╚Ťist (Doyle), ╚Ötiin╚Ťifico-fantastic (Wells), existen╚Ťialist (Camus), ÔÇ×noul romanÔÇŁ (Robbe-Grillet), al tinerilor furio╚Öi (J. Osborne) etc. ├Än literatura rom├ón─â, cea dint├ói ├«ncercare de r. tip─ârit apar╚Ťine lui M. Kog─âlniceanu (ÔÇ×Tainele inimeiÔÇŁ, fragment, 1850). Urmeaz─â o etap─â de de c─âut─âri, ├«n care se remarc─â D. Bolintineanu, cu ÔÇ×ManoilÔÇŁ (1855) ╚Öi ÔÇ×ElenaÔÇŁ (1862), ╚Öi mai ales N. Filimon, cu ÔÇ×Ciocoii vechi ╚Öi noiÔÇŁ (1865). Ulterior specia e tot mai des cultivat─â, pentru ca ├«n veacul 20 s─â cunoasc─â o ├«nflorire deosebit─â. Printre reprezewntan╚Ťii ei se num─âr─â D. Zamfirescu, I. Slavici, M. Sadoveanu, L. Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. C─âlinescu, I.M. Sadoveanu, M. Eliade, M. Blecher, M. Preda, E. Barbu, Petru Dumitriu, N. Breban, M. Nedelciu ╚Ö.a.
ROMAN, municipiu ├«n jud. Neam╚Ť, situat ├«n culoarul Siretului, pe stg. r├óului Moldova, la 3 km ├«n amonte de confl cu Siretul; 71.307 loc. (2005). Sta╚Ťie de c. f. (inaugurat─â la 15 dec. 1872). Nod rutier. Turn─âtorii de font─â. Produc╚Ťie de ╚Ťevi din o╚Ťel. Constr. de ma╚Öini. Fabrici de mobil─â, confec╚Ťii, tricotaje, mat. de constr., obiecte sanitare din por╚Ťelan ╚Öi de produse alim. Centru de ceramic─â popular─â (oale ╚Öi str─âchini ornamentate cu motive geometrice sau florale pe culoare verde deschis sau brun pe fond alb). Spital (din 1798). Muzee de istorie, de art─â ╚Öi de ╚Ötiin╚Ťele naturii,. Institutul Teologic Franciscan. Parc zoologic. Liceu de art─â cu sediul ├«n casa natal─â a lui Sergiu Celibidache. Monumente: ruinele cet─â╚Ťii (sec. 14-17); catedrala episcopal─â cu hramul Cuvioasa Parascheva (sau Sf├ónta Vineri), ctitorie din 1542 a lui Petru Rare╚Ö, terminat─â ├«n 1550 de fiul s─âu, Ilia╚Ö, cu unele modific─âri din sec. 17-18 (reparat─â ├«n 1805). Biserica p─âstreaz─â picturi murale interioare din sec. 16. Clopotni╚Ť─â dinainte de 1786; biserica Precista Mare sau Adormirea Maicii Domnului construit─â ├«n anii 1568-1569 din grija Doamnei Ruxandra, so╚Ťia lui Alexandru L─âpu╚Öneanu, ref─âcut─â ├«n 1753-1754 de episcopul Ioanichie pe cheltuiala domnului Constantin (Cehan) Racovi╚Ť─â, reparat─â ├«n 1787 ╚Öi renovat─â ├«n 1836; biserica Sfin╚Ťii Voievozi sau biserica Alb─â-Domneasc─â, ctitorie din 1611-1615 a domnului ╚śtefan Tom╚Öa II, a c─âzut ├«n ruin─â la mijlocul sec. 17, pe locul ei zidindu-de (1695) o nou─â biseric─â; biserica Precist─â Mic─â sau Intrarea ├«n Biseric─â a Maicii Domnului (1791-1826, restaurat─â ├«n 1867 ╚Öi 1945); bisericile Sf. Nicolae (1747-1770) ╚Öi Sf. Gheorghe (1843-1847, renovat─â ├«n anii 1927-1929); biserica armeneasc─â (1709); hanul Episcopiei (ante 1752); casa vornicului Grigore Done (1828); statuia domnului Roman I, dezvelit─â la 31 mai 1992. Vestigii din Paleolitic, Neolitic ╚Öi din Epoca Bronzului. Umanistul italian Antonio Bonfini presupune c─â localitatea a fost ├«ntemeiat─â de romani sub numele Forum Romanorum, iar istoricul grec Dionisie Fotino aminte╚Öte ├«ntr-una din lucr─ârile sale c─â ÔÇ×ora╚Öul dateaz─â din timpul ├«mp─âratului roman Caracalla, care a trimis aici o colonie roman─âÔÇŁ. Unii istorici rom├óni consider─â R. ca fiind anterior ├«ntemeierii statului medieval Moldova, argument├ónd c─â ÔÇ×ora╚Öul ar fi purtat numele S├ónmedruÔÇŁ. Nicolae Iorga ╚Öi A.D. Xenopol afirm─â c─â a╚Öezarea a fost fundat─â de domnul Roman I, al c─ârui nume ├«l poart─â. Acesta a construit la sf├ór╚Öitul sec. 14 o cetate de p─âm├ónt ╚Öi lemn, amintit─â documentar ├«n 1392, ├«n jurul c─âreia s-au stabilit mai mul╚Ťi negustori ╚Öi me╚Öte╚Öugari, pun├óndu-se bazele unui t├órg la marginea cet─â╚Ťii. R. apare men╚Ťionat documentar, ├«nt├óia oar─â, cu numele T├órgul lui Roman pe Moldova, ├«ntr-o list─â cu ora╚Öe alc─âtuit─â ├«n perioada 1388-1391, dar primul document care consemneaz─â ora╚Öul R. este uricul din 30 mart. 1392, semnat de domnul Roman I. ├Än 1410, la R. a fost stabilit sediul unei Episcopii care exist─â ╚Öi ├«n prezent. ├Än perioada 1466-1483, domnul ╚śtefan cel Mare a construit (la R.) o puternic─â cetate de piatr─â, pe care a numit-o Cetatea nou─â a Romanului sau Smederovo (azi azi cartierul Smirodava), cu rol de avanspost al Sucevei. ├Än sec. 16-18, activitatea me╚Öte╚Öug─âreasc─â a fost amplificat─â de dezvoltarea comer╚Ťului, impulsionat ╚Öi de stabilirea la R. a unui num─âr ├«nsemnat de armeni ╚Öi sa╚Öi. ├Än sec. 17, R. este men╚Ťionat ca re╚Öed. domneasc─â a lui Gheorghe ╚śtefan. ├Än 1675, cetatea construit─â de ╚śtefan cel Mare a fost distrus─â de Dumitra╚Öcu Cantacuzino din ordinul Por╚Ťii Otomane. ├Än prima jum─âtate a sec. 20, R. a fost re╚Öed. jud. omonim (p├ón─â ├«n 1950). Declarat municipiu la 17 febr. 1968.
ROMAN, Visarion (1833-1885, n. Sibiu), publicist ╚Öi om politic rom├ón. M. coresp. al Acad. (1877). Participant la Revolu╚Ťia de la 1848-1849 din Transilvania. Intens─â activitate publicistic─â. A editat pentru sate ÔÇ×Amicul poporuluiÔÇŁ, cel dint├ói calendar scris cu alfabetul latin ├«n Transilvania; ├«mpreun─â cu I. Al. Lapedatu a scos (1877) ÔÇ×Albina Carpa╚ŤilorÔÇŁ. Organizator al celei dint├ói institu╚Ťii de credit din Transilvania, Banca Albina, pe care a condus-o (1871-1884). A tradus ╚Öi a ├«ntocmit manuale ╚Öcolare.
ROMAN, Petre (n. 1946, Bucure╚Öti), inginer ╚Öi om politic rom├ón. Prof. univ. la Bucure╚Öti. Membru fondator al Frontului Salv─ârii Na╚Ťionale (22 dec. 1989); lider na╚Ťional (febr. 1990- mart. 1992) ╚Öi pre╚Öedinte (29 mart. 1992-mai 1993) al partidului Frontului Salv─ârii Na╚Ťionale. Pre╚Öedinte al Partidului Democrat (1993-2001). Pre╚Öedinte al partidului For╚Ťa Democrat─â (din 2004). Prim-min. al guvernului provizoriu (1989-1990) ╚Öi al primului guvern postdecembrist (1990-1991). Pre╚Öedinte al Senatului (1996-2000); ministru al Afacerilor Externe (1999-2000).
ROMAN, Alexandru (1826-1885, n. Au╚Öeu, jud. Bihor), ziarist ╚Öi om politic rom├ón. Acad. (1866), prof. univ. la Budapesta. Unul dintre conduc─âtorii luptei politice a rom├ónilor transilv─âneni. Deputat ├«n parlamentul ungar. A editat la Budapesta ziarele rom├óne╚Öti ÔÇ×ConcordiaÔÇŁ (1861-1866) ╚Öi ÔÇ×Federa╚ŤiuneaÔÇŁ (1868-1876), unde a publicat ÔÇ×Pronunciamentul de la BlajÔÇŁ, pentru care a fost condamnat la ├«nchisoare de autorit─â╚Ťile ungare.
ROMAN, Ciorogariu (1852-1936, n. Pecica, jud. Arad), pedagog ╚Öi ziarist rom├ón. M. de onoare la Acad. (1921). Vicar eparhial (din 1913) ╚Öi episcop (din 1920) din Oradea. S-a implicat ├«n lupta pentru realizarea statului na╚Ťional unitar rom├ón ╚Öi a depus eforturi ├«n edificarea unor institu╚Ťii ╚Öi publica╚Ťii din vestul ╚Ť─ârii.
ROMAN2, -─é (< lat. romanus) adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Propriu Romei antice, care se refer─â la Roma, care apar╚Ťine Romei. V. latin. ÔŚŐ Cifre romane = semne speciale (litere sau combina╚Ťii de litere), care reprezint─â numerele. V. ╚Öi cifr─â. Biserica r. = Biserica catolic─â; catolicism. 2. Arta r. = denumire dat─â artei dezvoltate ├«n Roma antic─â ╚Öi apoi ├«n Imp. Roman, a c─ârei evolu╚Ťie se situeaz─â ├«ntre sec. 4 ├«. Hr. ╚Öi sec. 4 d. Hr. Prin a.r. antic─â se ├«n╚Ťelege nu numai arta care s-a dezvoltat ├«n metropol─â, ci ╚Öi realiz─ârile artistice din provincii. Istoria a.r. se divide ├«n dou─â mari perioade: republican─â ╚Öi imperial─â. ├Än prima parte a perioadei republicane, p├ón─â c─âtre sec. 3 ├«. Hr. (a╚Öa-numita perioad─â primitiv─â), a.r. antic─â a fost puternic influen╚Ťat─â de arta etrusc─â. Principalele elemente ale arhitecturii etrusce, arcul ╚Öi cupola, au fost mult utilizate ├«n arhitectura roman─â; tot de la etrusci, romanii au preluat sistemul construc╚Ťiilor de apeducte, tehnica t─âierii pietrei ╚Öi prelucrarea metalelor. Din aceast─â perioad─â dateaz─â ├«nchisoarea mamertin─â, templul lui Iupiter Capitolinul ╚Ö.a. ├Äncep├ónd din sec. 3 ├«. Hr. p─âtrund ├«n arta roman─â influen╚Ťele elenistice, care, altoite pe fondul tradi╚Ťional, vor constitui un factor definitoriu ├«n perioada urm─âtoare. O prelucrare tot mai abil─â a materialelor, folosirea pe scar─â larg─â a betonului, constanta preocupare pentru realizarea, cu un minimum de cheltuial─â, a unor edificii grandioase ╚Öi cu apareiaj complex au asigurat arhitecturii romane din perioada imperial─â o diversitate ╚Öi m─âre╚Ťie f─âr─â precedent ├«n arta antic─â. Prelu├ónd din arhitectura elenistic─â sistemul ordinelor grece╚Öti, romanii au preferat corinticul, pe care l-au interpretat ├«n nenum─ârate forme decorative, cre├ónd ├«n cele din urm─â un ordin nou, ordinul compozit. De asemenea, ├«n arhitectura roman─â a fost folosit a╚Öa-numitul ordin toscan, de origine etrusc─â. ├Än perioada imperial─â, arhitectura roman─â a atins deplina maturitate. Definitorii pentru arhitectura roman─â din aceast─â perioad─â sunt: a) folosirea blocajului ╚Öi placajului ├«n construc╚Ťii (miezul zidului era alc─âtuit dintr-o mas─â inform─â de pietre ╚Öi c─âr─âmizi legate prin mortare, fa╚Ťadele fiind placate cu piatr─â f─â╚Ťuit─â sau marmur─â divers colorat─â ├«n cazul construc╚Ťiilor preten╚Ťioase); b) ├«ndr─âznea╚Ťa ├«ntrebuin╚Ťare a arcului ╚Öi cupolei (Panteonul din Roma are o cupol─â cu diametrul de 43,30 m); c) varietatea ╚Öi m─âre╚Ťia programelor arhitectonice. Construc╚Ťiile erau ├«ncadrate ├«ntr-un sistem urbanistic precis, const├ónd ├«n esen╚Ť─â din dou─â axe stradale perpendiculare (carda ╚Öi decumanum), la intersec╚Ťia c─ârora se afl─â pia╚Ťa principal─â, forul. Arhitec╚Ťii romani au tratat cu mult─â libertate programele statornicite ├«n arhitectura greac─â (temple, bazilici, amfiteatre), cre├ónd ├«n acela╚Öi timp programe noi. Pornindu-se de la prototipuri grece╚Öti, au fost construite temple dreptunghiulare (templul Fortunei virile) sau circulare (templul Vestei, Panteonul). Un loc important ├«n arhitectura public─â ├«l ocupau termele, uneori de propor╚Ťii grandioase (termele lui Caracalla), teatrele (teatrul lui Marcellus), circurile (Colosseum), amfiteatrele (amfiteatrul Castrense), bazilicile (bazilica lui Maxen╚Ťiu), arcurile de triumf (arcul lui Titus, arcul lui Constantin). Construc╚Ťiile dob├óndeau deseori rezolv─âri de o cert─â valoare inginereasc─â ╚Öi artistic─â, apeductele de la Sequoia (Spania) ╚Öi Gard (Fran╚Ťa), ca ╚Öi podul de pe Via Aurelia (Roma), fiind exemple de notorietate universal─â. Palatele ╚Öi vilele de lux ale patriciatului roman uimesc ╚Öi azi prin amploare ╚Öi rafinamentul amenaj─ârilor. Cur╚Ťile interioare ╚Öi ├«nc─âperile palatelor erau decorate cu statui ╚Öi picturi murale, foarte multe inspirate din arta greac─â (Palatul Flaviilor de pe Palatinum ÔÇô Roma, Vila lui Adrian la Tivoli, Palatul lui Diocle╚Ťian din Split ÔÇô Croa╚Ťia, casa Poetului ╚Öi casa Faunului din Pompei). ├Än sculptur─â, romanii au fost puternic influen╚Ťa╚Ťi de statuara greac─â. Deosebit de interesante ca document istoric sunt reliefurile care decoreaz─â monumentele trimfale evoc├ónd r─âzboaiele R. cu diferite popoare (Columna lui Traian ╚Öi Columna lui Aureliu ÔÇô Roma, Monumentul de la Adamclisi ÔÇô Dobrogea). De real─â valoare artistic─â sunt reliefurile, amintind arta elenistic─â, care decoreaz─â Altarul P─âcii (Ara Pacis), ridicat de Octavian August (13 ├«. Hr.) la Roma. Sculptura roman─â a excelat ├«n arta portretului, gen ├«n care au fost realizate numeroase opere remarcabile prin puterea de caracterizare a personajelor (bustul lui Nero, bustul lui Caracalla, bustul lui Gordianus). Pictura s-a bucurat de un real prestigiu ├«n R. antic─â at├ót ├«n decorarea edificiilor publice ╚Öi a locuin╚Ťelor, c├ót ╚Öi ├«n ornamentarea sarcofagelor ╚Öi a mobilierului. Cele mai frumoase exemple de pictur─â roman─â s-au p─âstrat pe pere╚Ťii unor vile din Pompei ╚Öi Roma. Dezvolt├ónd tradi╚Ťiile picturii elenistice, alexandrine ├«n primul r├ónd, pictorii romani au realizat opere caracterizate prin vioiciunea cromatic─â, prin efectele de lumin─â ╚Öi prin libertatea trat─ârii (decora╚Ťiile din Casino Rospigliossi ÔÇô Roma, din casa Poetului ÔÇô Pompei etc.). ├Än provincii, ├«n func╚Ťie de tradi╚Ťiile artistice locale, au avut loc ╚Öi unele sinteze care nu se reg─âsesc ├«n alte p─âr╚Ťi. Deosebit de important─â a fost arta roman─â din provincia Siria, unde au fost realizate monumente de dimensiuni colosale (tempulul lui Iupiter Heliopolitanul din Baalbek) ╚Öi unde s-a constituit un anume tip de bazilic─â, transmis apoi arhitecturii medievale bizantine ╚Öi romanice. Un loc important ├«n a.r. l-au ocupat orfevr─âria, numismatica ╚Öi gliptica. Pe terit. Rom├óniei, a.r. este reprezentat─â prin c├óteva monumente importante: monumentul triumfal de la Adamclisi, ridicat de Traian ├«n 105, palatul Augustaliilor ╚Öi amfiteatrul de la Sarmizegetusa, termele de la Histria, podul de la Drobeta Turnu-Severin, construit de c─âtre arhitectul Apolodor din Damasc (101), mozaicul de la Constan╚Ťa (sec. 2-3) etc. ├Än muzeele arheologice din Bucure╚Öti, Constan╚Ťa, Cluj-Napoca, Deva etc. se p─âstreaz─â numeroase statui de epoc─â roman─â, vase de lut, obiecte de art─â, care ilustreaz─â excep╚Ťionala ├«nflorire a artelor ╚Öi me╚Öte╚Öugurilor pe teritoriul Daciei romane. A.r. a sintetizat ╚Öi a r─âsp├óndit principiile artistice ale lumii antice, influen╚Ť├ónd arta bizantin─â, musulman─â, romanic─â ╚Öi a Rena╚Öterii. 3. S. m. (├Än Imp. Roman) Nume dat celor care se bucurau de drepturi depline de cet─â╚Ťenie. ÔÖŽ Locuitor al Romei.
ROMAN DE LA ROSE (ÔÇ×Romanul trandafiruluiÔÇŁ), poem medieval francez. Alc─âtuit din dou─â p─âr╚Ťi. Prima (peste 4.000 de versuri), scris─â de Guillaume de Lorris (c. 1235), este o poveste alegoric─â de dragoste, ├«n spiritul cavaleresc medieval; a doua parte (c. 18.000 de versuri), realizat─â ├«ntre 1270-1275, av├ónd ca autor pe Jean de Meung (c. 1240-c. 1305) are un pronun╚Ťat caracter satiric ╚Öi erudit.
ROMß║ĄN, -─é (lat. romanus) s. m. ╚Öi f., adj. I. S. m. ╚Öi f. 1. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca nas╚Ťiune pe terit. Rom├óniei. De religie cre╚Ötin─â, ├«n mare majoritate ortodoc╚Öi. Mai tr─âiesc ├«n Republica Moldova, S.U.A., Canada, Serbia-Muntenegru, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Grecia ╚Ö.a. Urma╚Ö direct al popula╚Ťiei daco-romane din spa╚Ťiul cuprins ├«ntre m-╚Ťii Carpa╚Ťi, Dun─âre ╚Öi Balcani, str─âvechea vatr─â a geto-, daco-moesilor ╚Öi carpilor, poporul rom├ón s-a format de-a lungul unui proces ├«ndelungat ╚Öi complex (sec. 1-9), similar cu al celorlalte popoare romanice care f─âcuser─â parte din larga arie a romanit─â╚Ťii. Cercet─ârile arheologice ╚Öi numismatice, dovezile de ordin lingvistic ╚Öi istorico-literare demonstreaz─â c─â ├«n procesul form─ârii poporului rom├ón se disting dou─â perioade: prima, a romaniz─ârii (sec. 1-7), pe parcursul c─âreia a luat na╚Ötere un popor romanic (protorom├ónii) ╚Öi a doua (sec. 7-9), ac eea a p─âstr─ârii active a acestei romaniz─âri. ├Än decursul acestei perioade s-a produs asimilarea popula╚Ťiilor migratoare (huni, avari, gepizi, slavi) de c─âtre popula╚Ťia romanic─â autohton─â cre╚Ötin─â, format─â din agricultori ╚Öi cresc─âtori de vite, ca urmare a superiorit─â╚Ťii ei demografice ╚Öi culturale. Romanizarea acestor terit. a ├«nceput ├«nainte de transformarea Daciei ├«n provincie roman─â, o dat─â cu romanizarea Pen. Balcanice (sec. 2-1 ├«. Hr.) ╚Öi crearea romanit─â╚Ťii orientale, ale c─ârei limite sudice treceau la N de Skopje, lacul Ohrid, la V de Serdica (azi Sofia), la V de versantul nordic la m-╚Ťilor Balcani, p├ón─â la Marea Neagr─â. La S de aceste limite se ├«ntindeau terit. de limb─â ╚Öi cultur─â greac─â. Contactele economice permanente dintre S ╚Öi N Dun─ârii, precum ╚Öi ne├«ncetatele deplas─âri ale popula╚Ťiei care au precedat ocuparea Daciei de c─âtre romani au creat condi╚Ťii favorabile romaniz─ârii geto-dacilor, locuitorii reg. carpato-balcano-dun─ârene. Astfel, romanizarea la N Dun─ârii a cunoscut o prim─â etap─â, de p─âtrundere economic─â ╚Öi cultural─â, pa╚Önic─â, geto-dacii dovedindu-se accesibili acesteia, cu condi╚Ťia respect─ârii independen╚Ťei lor politice. Dup─â cucerirea Daciei de c─âtre romani (106 d. Hr.), autohtonii n-au fost extermina╚Ťi de c─âtre cuceritori, ci, a╚Öa cum o dovedesc izvoarele istorice, m─ârturiile lingvistice, epigrafice, c├ót ╚Öi descoperirile arheologice, au continuat s─â tr─âiasc─â pe vechile lor terit. at├ót ├«n Dacia, c├ót ╚Öi ├«n Moesia, ├«n condi╚Ťiile unei coloniz─âri masive cu elemente de civiliza╚Ťie roman─â. Mai mult, la grani╚Ťele de NV, N, ╚Öi SE ale Daciei romane, pe terit. Moldovei ╚Öi Munteniei, la r─âs─ârit de Olt, locuiau mase compacte de popula╚Ťie geto-dac─â liber─â (carpii, dacii liberi) care, romaniza╚Ťi ╚Öi ei, vor ├«mprosp─âta num─ârul ╚Öi for╚Ťa daco-romanilor ├«n momentul retragerii st─âp├ónirii romane la S de Dun─âre. Astfel, cea de a doua etap─â a romaniz─ârii directe corespunde ├«n limitele sale cronologice cu st─âp├ónirea roman─â ├«n Dacia (106-271/275), iar la S Dun─ârii cu perioada cuprins─â ├«ntre sec. 2 ├«. Hr. p├ón─â la ├«nceputul sec. 7 d. Hr. La romanizarea intens─â a noii provincii Dacia ╚Öi-au adus contribu╚Ťia mai mul╚Ťi factori: urbanizarea (ridicarea ╚Öi ├«nflorirea a 12 ora╚Öe, pe ale c─âror terit. rurale adiacente modul de via╚Ť─â roman se propag─â ╚Öi printre autohtoni), a╚Öez─ârile rurale romane (pe p─âm├óntul c─ârora lucrau ╚Öi autohtonii), armata (prin numeroase unit─â╚Ťi ╚Öi tabere cu a╚Öez─âri civile, r─âsp├óndite pe ├«ntreg terit. provinciei sau prin veterani coloniza╚Ťi), c─âs─âtoriile mixte ╚Öi adoptarea limbii latine. Desigur c─â romanizarea, a╚Öa cum o arat─â descoperirile arheologice ╚Öi epigrafice, a fost mai intens─â ╚Öi mai rapid─â ├«n reg. urbanizat─â ╚Öi ├«n zonele taberelor militare. Reg. rurale, periferice ╚Öi cele de munte, ├«n special, unde popula╚Ťia geto-dac─â era mai compact─â, au r─âmas mai ├«ndelung la periferia procesului de romanizare. Romanizarea acestora s-a des─âv├ór╚Öit ulterior, al─âturi de daco-romani. Daco-romanii au suferit pierderi demografice ca urmare a retragerii (271/275) administra╚Ťiei romane la S de Dun─âre ╚Öi a mut─ârii centrului de greutate a romanit─â╚Ťii carpato-dunubiene la S de Dun─âre, prin crearea aici a dou─â noi provincii Dacia Ripensis ╚Öi Dacia Mediterranea. Grupurile r─âmase la N de fluviu au fost ├«ns─â alimentate continuu de provinciile romane existente ├«nc─â ├«n posesiunea Imperiului (Panonia, Moesia Secunda ╚Öi Scythia Minor), contribuind la men╚Ťinerea romanit─â╚Ťii lor. Astfel de elemente de continuitate daco-roman─â se constat─â dup─â 271/275 at├ót ├«n mediul urban (Ulpia Traiana, Apulum, Napoca, Dierna etc.) unde se observ─â un aflux de moned─â roman─â ╚Öi o activitate me╚Öte╚Öug─âreasc─â de caracter roman, c├ót ╚Öi ├«n cel rural, devenit precump─ânitor ├«n condi╚Ťiile dec─âderii progresive a ora╚Öelor. Popula╚Ťia daco-roman─â tr─âind ├«n marea ei majoritate la sate (fossatum), practic├ónd o agricultur─â extensiv─â, organizat─â ├«n comunit─â╚Ťi s─âte╚Öti mobile ce se str─âmutau ├«n locuri ferite din calea migratorilor, a ie╚Öit ├«nving─âtoare din confruntarea cu neamurile migratoare (go╚Ťi, vizigo╚Ťi, huni, gepizi, avari), cultura ei material─â integr├óndu-se ├«n marea arie a culturii romano-bizantine. Aceea╚Öi mobilitate caracterizeaz─â ╚Öi grupurile de p─âstori care, cu toate mi╚Öc─ârile de caracter sezonier, r─âm├óneau lega╚Ťi de a╚Öez─ârile permanente ale agricultorilor sedentari, ceea ce explic─â terminologia precump─ânitor latin─â a p─âstoritului ╚Öi a agriculturii, pomiculturii ╚Öi viticulturii. Sec. 4 a ├«nsemnat nu numai restaurarea autorit─â╚Ťii romane asupra Olteniei ╚Öi Munteniei sub Constantin cel Mare ╚Öi consolidarea romaniz─ârii la Dun─ârea de Jos, ci ╚Öi recunoa╚Öterea de c─âtre romani a religiei cre╚Ötine, ca religie de stat. Cur├ónd cre╚Ötinismul (nearian ╚Öi latin) s-a r─âsp├óndit ╚Öi ├«n fost provincie Dacia, aceasta nefiind niciodat─â cre╚Ötinat─â la o dat─â oficial─â, cum vor fi mai t├órziu toate ╚Ť─ârile din jur, ci a fost ├«n acela╚Öi timp cu romanizarea, ca o manifestare de caracter popular. Continuitatea daco-roman─â ├«n sec. 4-6 (perioada hunic─â ╚Öi p├ón─â la venirea slavilor) este documentat─â arheologic prin cultura Bratei, ale c─ârei urme au fost identificate at├ót ├«n fosta provincie Dacia, c├ót ╚Öi ├«n terit. din afara ei. Este o cultur─â rom├óneasc─â, de caracter rural, cu forme de via╚Ť─â sedentar─â. ├Än perioada care acoper─â sec. 6-7 pe terit. de azi ia na╚Ötere ╚Öi se dezvolt─â cultura material─â Ipote╚Öti-Ciurel-C├ónde╚Öti, dezvoltarea acesteia coinciz├ónd cu momentul p─âtrunderii ╚Öi a╚Öez─ârii slavilor ├«n cuprinsul fostei Dacii. Analiza con╚Ťinutului acestei culturi a scos ├«n eviden╚Ť─â coexisten╚Ťa elementelor daco-romane ╚Öi romano-bizantine cu cele de origine slav─â. Din datele oferite de izvoarele scrise, la care se adaug─â ╚Öi cele arheologice ╚Öi numismatice, rezult─â c─â a╚Öezarea slavilor ├«n zona extracarpatic─â a ╚Ť─ârii a avut loc ├«n a doua jum─âtate a sec. 6. ├Än Transilvania, ace╚Ötia au p─âtruns ╚Öi s-au a╚Öezat ceva mai t├órziu, dup─â ├«nceputul sec. 7, aspectul cultural Bezid-S─âla╚Öuri, Cip─âu, Sf. Gheorghe relev├ónd convie╚Ťuirea ╚Öi asimilarea slavilor de c─âtre autohtoni. A doua perioad─â a procesului de formare a poporului rom├ón (sec. 7-9) este ╚Öi etapa des─âv├ór╚Öirii constituirii sale. Ea este marcat─â de pr─âbu╚Öirea sistemului de ap─ârare bizantin la Dun─ârea de Jos (602) ╚Öi trecerea ├«n mas─â a triburilor slavi la S de Dun─âre. A╚Öezarea slavilor ├«n Pen. Balcanic─â a f─âcut ca Dacia nord-dun─ârean─â s─â devin─â centrul de greutate al romanit─â╚Ťii orientale. La S de Dun─âre slavii au cople╚Öit numerice╚Öte pe autohtoni. Elementele mobile, p─âstorii, s-au retras ├«n reg. muntoase, greu accesibile, unde s-au putut p─âstra c├óteva grupuri cunoscute mai t├órziu sub denumirea de arom├óni (macedo-rom├óni), meglenorom├óni, istrorom├óni, iar ├«n izvoarele bizantine sub aceea de vlahi. Pe terit. vechii Dacii, popula╚Ťia autohton─â, sporit─â numerice╚Öte ├«n urma disloc─ârilor de popula╚Ťie romanic─â din S Dun─ârii produse de c─âtre slavi, dispun├ónd de o organizare social-politic─â cu o mai mare putere de adaptabilitate ├«mprejur─ârilor istorice, a reu╚Öit, ├«n convie╚Ťuirea sa cu slavii, s─â-i asimileze. Prezen╚Ťa popula╚Ťiei rom├óne╚Öti, bine constituit─â din punct de vedere etnic, lingvistic ╚Öi social-politic, va fi men╚Ťionat─â ├«n izvoarele bizantine (├«n sec. 9-11), slave ╚Öi maghiare sub numele de vlahi sau valahi. Tot ├«ncep├ónd cu sec. 9 se fac ╚Öi primele men╚Ťiuni despre constituirea celor dint├ói forma╚Ťiuni rom├óne╚Öti, voievodate, conduse de voievozi. ├Än unele cronici maghiare referitoare la perioada de ├«nceput a p─âtrunderii ungurilor la E de Tisa (├«nceputul sec. 10) se atest─â existen╚Ťa unor astfel de forma╚Ťiuni ├«mpreun─â cu numele conduc─âtorilor lor. Astfel, ├«n Cri╚Öana exista voievodatul lui Menumorut, pe Mure╚Öul inferior cel al lui Glad, iar ├«n podi╚Öul Transilvaniei, ├«n tre por╚Ťile Mese╚Öului ╚Öi izvoarele Some╚Öului, cel condus de Gelu. Pe plan arheologic, acestei perioade ├«i corespunde cultura Dridu, dezvoltat─â pe toat─â aria romanit─â╚Ťii r─âs─âritene din componen╚Ťa daco-roman─â a culturii Ipote╚Öti-Ciurel-C├ónde╚Öti. Dezvoltarea sa maxim─â s-a petrecut ├«n condi╚Ťiile nou create la Dun─ârea de Jos, ca urmare a rena╚Öterii autorit─â╚Ťii Imp. Bizantin (sec. 10-14), proces de o deosebit─â ├«nsemn─âtate pentru istoria politic─â, social-economic─â a poporului rom├ón, manifestat prin impulsuri noi date dezvolt─ârii economice a comer╚Ťului, prin reurbanizarea a╚Öez─ârilor de pe cursul inferior al Dun─ârii ╚Öi prin cristalizarea primelor forma╚Ťiuni social-politice care vor sta la baza statelor medievale medievale rom├óne╚Öti de sine st─ât─âtoare. 2. (Pop.) Om, b─ârbat. II. Adj. Care apar╚Ťine Rom├óniei sau rom├ónilor (I, 1), referitor la Rom├ónia sau la rom├óni; rom├ónesc. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Limb─â romanic─â vorbit─â de rom├óni, care s-a format pe terit. de azi al Rom├óniei, precum ╚Öi de-a lungul malului drept al Dun─ârii, de Jos, ├«ntre Dun─âre ╚Öi Balcani, p├ón─â la Marea Neagr─â. Limba rom├ón─â continu─â cu o evolu╚Ťie proprie, de aproape dou─â milen., ÔÇ×latina dun─ârean─âÔÇŁ, adic─â latina popular─â vorbit─â pe acest terit. de colonii romani ╚Öi de popula╚Ťia romanizat─â ├«n primele sec. dup─â Hristos. Elementele mo╚Ötenite din substratul autohton dac (c. 80 de cuvinte), influen╚Ťele ulterioare, mai ales ale limbii slave ÔÇô exercitate ├«ndeosebi, din sec. 7 c├ónd limba rom├ón─â ├«╚Öi formase deja tr─âs─âturile definitorii ÔÇô p─âstrarea unor particularit─â╚Ťi fonetice gramaticale ╚Öi lexicale ale latinei populare ├«i confer─â rom├ónei acele tr─âs─âturi specifice ce o individualizeaz─â ├«ntre celelalte limbi romanice, f─âr─â s─â-i altereze ├«ns─â originea ╚Öi caracterul fundamental romanic, re├«nt─ârit, din sec. 18, prin ├«mprumuturile din latin─â ╚Öi alte limbi romanice (├«n special din francez─â ╚Öi italian─â). Sistemul fonetic al limbii rom├óne, latin ├«n esen╚Ť─â, se ├«mbog─â╚Ťe╚Öte cu c├óteva foneme noi. Probabil, sub influen╚Ť─â slav─â, vocalismul ├«nregistreaz─â apari╚Ťia vocalelor mediale ├«nchise ├« (├ó), ─â, a unor diftongi ╚Öi triftongi (precum diftongarea, ├«n limba rom├ón─â popular─â a lui e- ├«n ie), iar consonantismul, a semioclusivelor ─Ź, ─č, ╚Ö, a constrictivelor palatale ╚Ö, j ╚Öi a velarei scurte h. O caracteristic─â a limbii rom├óne fa╚Ť─â de latin─â ╚Öi fa╚Ť─â de celelalte limbi romanice este dezvoltarea sistemului de alternan╚Ťe fonetice, vocalice ╚Öi consonantice, ╚Öi a func╚Ťiei acestora de morfeme ├«n flexiuni ╚Öi ├«n formarea cuvintelor. Structura gramatical─â, esen╚Ťial ╚Öi definitoriu latin─â, are c├óteva caracteristici care o diferen╚Ťiaz─â de celelalte limbi romanice. Rom├óna p─âstreaz─â cele trei declin─âri latine populare, fa╚Ť─â de cele cinci ale latinei arhaice ╚Öi clasice, cele trei genuri (masculin, feminin ╚Öi neutru ÔÇô ultimul ca o realitate vie a limbii), formele latine de genitiv-dativ pentru femininele declin─ârilor I ╚Öi III, formele latine de vocativ singular masculin ╚Öi feminin, adjectivul ╚Öi gradele lui de compara╚Ťie, articolul ╚Öi declinarea lui, pronumele de toate categoriile, cu ├«ntreaga lui flexiune. Se men╚Ťin, de asemenea, cele patru conjug─âri latine, verbele auxiliare, diateza reflexiv─â. Numeralul rom├ónesc de la unu la zece este cel latin. De la unsprezece la o sut─â se formeaz─â cu elemente latine, dar dup─â modelul slav. Sut─â este slav, dar mie este latin. Ordinea cuvintelor ├«n fraz─â este cea din latina popular─â ╚Öi din celelalte limbi romanice, adic─â: subiect, predicat, complement. Dezvoltarea analizei, dispari╚Ťia concordan╚Ťei timpurilor, propor╚Ťia sc─âzut─â a subordonatelor, simplificarea folosirii timpurilor, ca ╚Öi a cazurilor cerute ├«n anumite prepozi╚Ťii ╚Öi verbe, consolidarea conjunctivului ├«n detrimentul infinitivului, sunt tr─âs─âturi caracteristice rom├ónei, urm├ónd tendin╚Ťe proprii latinei populare. Alte inova╚Ťii de structur─â, precum formarea numeralului de la zece ├«n sus, encliza sau postpunerea articolului, identitatea formelor de genitiv-dativ la toate cele trei genuri, singular ╚Öi plural, formarea viitorului cu auxiliarul a vrea sau unele expresii idiomatice v─âdesc influen╚Ťa limbii slave sau a limbilor balcanice. Vocabularul, predominant latin, cuprinde elemente mo╚Ötenite din latin─â ce desemneaz─â no╚Ťiuni de baz─â, ac╚Ťiuni omene╚Öti de prim─â importan╚Ť─â. Limba rom├ón─â are patru dialecte: dacorom├ón, care a reu╚Öit s─â se ridice p├ón─â la nivelul unei limbi literare ÔÇô identificat cu limba rom├ón─â -, arom├ón, meglenorom├ón ╚Öi istrorom├ón, care au cunoscut o evolu╚Ťie proprie, specific─â unor condi╚Ťii de izolare, ├«n zone enclavizate. Tradi╚Ťia scrisului ├«n rom├óne╚Öte trebuie cobor├ót─â ├«n a doua jum─âtate a sec. 15. Primul text scris ├«n rom├óne╚Öte ╚Öi datat cu precizie este Scrisoarea lui Neac╚Öu (1521). Primele tip─ârituri ├«n rom├óne╚Öte dateaz─â din sec. 16 ╚Öi se datoreaz─â activit─â╚Ťii diaconului Coresi din Bra╚Öov. Ele v─âdesc tr─âs─âturi ale primelor traduceri maramure╚Öene (rotacizante) ╚Öi mai ales particularit─â╚Ťi ale graiului din nordul Munteniei ╚Öi sud-estul Transilvaniei, constituind caracteristicile de baz─â ale limbii rom├óne literare. Grafia cu caractere chirilice (ini╚Ťial 43, reduse la 33 ╚Öi apoi la 27) este ├«nlocuit─â mai ├«nt├ói cu un alfabet mixt, iar ├«n 1860 este introdus─â oficial scrierea cu caractere latine. Av├ónd un loc bine stabilit ├«n aria romanit─â╚Ťii, limba rom├ón─â are o importan╚Ť─â deosebit─â pentru studiile de romanistic─â, ea fiind singura care reprezentant─â a ariei sud-estice a latinei ├«n ansamblul limbilor romanice. Art─â r. = primele ei manifest─âri se ├«nregistreaz─â ├«nc─â ├«n Paleoliticul superior fiind reprezentate din unelte din silex cioplite cu anume elegan╚Ť─â, cum sunt cele g─âsite la Ios─âfel (jud. Arad), Ceahl─âu (jud. Neam╚Ť), Mitoc (jud. Boto╚Öani). De asemenea, ├«n pe╚Öterile de la Ohaba ÔÇô Ponor (jud. Hunedoara) ╚Öi R├ó╚Önov (jud. Bra╚Öov), au fost descoperite podoabe f─âcute din din╚Ťi de animale ╚Öi din scoici marine ÔÇô aduse, evident, de la mari dep─ârt─âri. Cea mai spectaculoas─â manifestare artistic─â ├«n Paleoliticul din Rom├ónia a fost, ├«ns─â, descoperit─â relativ recent ├«n pe╚Ötera Cuciulat (jud. S─âlaj): mai multe desene gravate ╚Öi dou─â imagini pictate cu lut ro╚Öu pe peretele pe╚Öterii ÔÇô un cal ╚Öi o felin─â; datate ├«n jurul anilor 10.000 ├«. Hr., ele sunt ├«n mod clar ├«nrudite cu picturile rupestre din V Europei (Altamira, Teruel, Lascaux, Font de Gaume etc.). ├Än Neolitic, are loc o evolu╚Ťie permanent─â a tehnicii, care face posibil─â o plastic─â a formelor ╚Öi a coloritului din ce ├«n ce mai expresiv─â. Pl─âcerea ornamentului se reflect─â ├«n decora╚Ťiile obiectelor ÔÇô inclusiv a uneltelor de ├«ntrebuin╚Ťare obi╚Önuit─â ÔÇô ╚Öi deopotriv─â, ├«n diversitatea podoabelor. Dezvoltarea artei ╚Ťesutului e dovedit─â nu numai de num─ârul mare al greut─â╚Ťilor pentru r─âzboiul de ╚Ťesut g─âsite de arheologi, ci ╚Öi de aspectul textil pe care ├«l cap─ât─â ornamentica multor vase din primele perioade ale Neoliticului. La ├«nceputul milen. al 5-lea, mai ales ├«n N actualului terit. al ╚Ť─ârii s-a produs o modificare semnificativ─â ├«n arta ceramicii: decorul e alc─âtuit din linii paralele ÔÇô drepte sau curbe ÔÇô ├«ntrerupte din loc ├«n loc de puncte ob╚Ťinute prin ├«mpungere. Compozi╚Ťia ornamental─â va evolua ├«n sensul diversific─ârii ╚Öi reinterpret─ârii permanente a acestui model care, c─âtre mijlocul milen. urm─âtor, ├«n cultura numit─â Boian, va deveni at├ót de complicat ├«nc├ót nu va putea fi explicat dac─â nu se accept─â existen╚Ťa unor ateliere de olari. Semnificativ─â este constatarea c─â unele caracteristici ale ceramicii acelor timpuri se vor reg─âsi ├«n vasele realizate, p├ón─â foarte t├órziu, de me╚Öterii populari de la Oboga sau Hurez. Capitolul cel mai interesant al culturii Hamangia e constituit, f─âr─â ├«ndoial─â, de figurinele antropomorfe ce apar╚Ťin categoriei idolilor feminini ce semnific─â, de cele mai multe ori, cultul fecundit─â╚Ťii. Spre deosebire de ace╚Öti idoli, ce v─âdesc o concep╚Ťie geometrizant─â, schematizant─â. dou─â statuete descoperite ├«n necropola de la Cernavod─â aduc plastica unic─â a culturii Hamangia ├«n r├óndul excep╚Ťiilor de la viziunea specific─â ├«ntregii arte neolitice: statueta a╚Öa-numitului G├ónditor ╚Öi cea reprezent├ónd un personaj feminin ╚Öez├ónd, am├óndou─â accentu├ónd unele detalii anatomice, ├«ntr-o stilistic─â pu╚Ťin obi╚Önuit─â ├«n culturile europene contemporane cu cea de la Hamangia. Dar cele mai valoroase realiz─âri ale ceramicii neolitice sunt considerate piesele executate de me╚Öterii culturii Cucuteni, r─âsp├óndit─â ├«n Moldova, E Transilvaniei ╚Öi N Munteniei (cultura poart─â numele unui sat din jud. Ia╚Öi). Epoca bronzului ÔÇô care a urmat Neoliticului ÔÇô ├«ncepe ├«n jurul anului 1800 ├«. Hr. ╚Öi se ├«ncheie spre anul 1100, c├ónd are loc trecerea c─âtre Epoca fierului. ├Än acest interval de 700 de ani, metalurgia bronzului se r─âsp├ónde╚Öte pe un terit. foarte larg (corespunz├ónd aproape cu cel actual al ╚Ť─ârii). Uneltele tradi╚Ťionale ÔÇô topoare de piatr─â, v├órfuri de s─âge╚Ťi confec╚Ťionate din silex ÔÇô nu au fost abandonate, bronzul fiind folosit la confec╚Ťionarea unor vase rituale, a unor arme de elit─â ╚Öi podoabe (culturile Tei ╚Öi G├órla Mare). Dincolo de marea diversitate a formelor vaselor, sunt c├óteva tipuri dominante, caracteristice pentru ├«ntreaga cultur─â a Bronzului ├«n Rom├ónia; cea╚Öca cu toart─â ├«nalt─â sau cu dou─â toarte, vasele urn─â, vasele de ofrand─â. Statuetele constituie o prezen╚Ť─â artistic─â modest─â; singura excep╚Ťie e reprezentat─â de figurile feminine de la G├órla Mare ÔÇô C├órna (jud. Dolj); personajele sunt ├«nve╚Öm├óntate ├«n haine bogate, cu centuri ╚Öi coliere, cu pandantive, probabil din bronz. Obsesia fecundit─â╚Ťii fusese dep─â╚Öit─â. ├Än sec. 12 ├«. Hr. ├«n spa╚Ťiul carpato-danubian au ajuns primele elemente ale tehnologiei fierului, cu aceast─â inaugur├óndu-se o nou─â epoc─â cu dou─â perioade: Hallstatt (1100-450 ├«. Hr.) ╚Öi La T├Ęne (c. 450 ├«. Hr. ÔÇô sec. 1 ├«. Hr.). Prima, ├«mp─âr╚Ťit─â la r├óndul ei ├«n mai multe subperioade, se caracterizeaz─â la ├«nceput printr-un proces tipic de tranzi╚Ťie: abia prezente, obiectele de fier nu le concureaz─â pe cele de bronz care, dimpotriv─â, sunt produse ├«n cantit─â╚Ťi foarte mari, fapt dovedit de descoperirea unor depozite ÔÇô de pild─â, cel de la Drajna de Jos (jud. Prahova), alc─âtuit din 240 de obiecte de bronz, ├«ntre care 199 de seceri, arme, piese de harna╚Öament ╚Öi pentru unelte ╚Öi podoabe. ├Än perioada mijlocie a Hallstatt-ului (c. 800-c. 500 ├«. Hr.) pare s─â fi avut loc un proces de unificare a triburilor tracice, ceea ce ar explica spectaculoasa r─âsp├óndire a tipului de ceramic─â cunoscut sub denumirea de Basarabi (dup─â satul cu acest nume din jud. Dolj). At├ót tehnica de producere a ceramicii, c├ót ╚Öi repertoriul decorativ sunt cele caracteristice vaselor din Epoca bronzului, dar formele au o mai mare elegan╚Ť─â. Mai ales ├«n perioada La T├Ęne s-au stabilit multe leg─âturi cu lumea culturilor scitic─â, celtic─â ╚Öi greco-roman─â. ├Än sec. 5-4 ├«. Hr. se afirm─â ceea ce s-a numit o ÔÇ×art─â popular─âÔÇŁ purt├ónd semnele stilului traco-getic (piese de aur ╚Öi de argint, amplu decorate, de felul celor g─âsite la Agighiol, Co╚Ťofene╚Öti, Poroina), iar ├«n sec. 3-1 ├«. Hr. ├«nflore╚Öte o art─â a argintului, reprezentat─â de cupe ╚Öi podoabe (B─âl─âne╚Öti, S├óncr─âieni, Her─âstr─âu), ornate cu imagini zoo ÔÇô ╚Öi antropomorfe, dar ╚Öi cu stiliz─âri geometrice tradi╚Ťionale. ├Än arhitectura Epocii fierului sunt ilustrate deopotriv─â tr─âs─âturile distincte ale civiliza╚Ťiei grece╚Öti ÔÇô temple ionice ╚Öi dorice (Histria), teatre ╚Öi construc╚Ťii funerare (Callatis) ÔÇô ╚Öi caracterul construc╚Ťiilor autohtone ÔÇô cet─â╚Ťile ╚Öi sanctuarele din m-╚Ťii Or─â╚Ötiei (Coste╚Öti, Blidaru, Gr─âdi╚Ötea Muncelului). Mai t├órziu ÔÇô sec. 2-4 d. Hr. ÔÇô se dezvolt─â arhitectura monumental─â de origine roman─â imperial─â ÔÇô poduri (Drobeta, Sucidava), cl─âdiri publice (Ulpia Traiana Sarmizegetusa), terme (la Histria) -, iar ├«n sec. 4-6, bazilici cre╚Ötine (Tomis, Sucidava, Histria, Tropaeum Traiani, Dinogetia, Troesmis). Sculptura monumental─â ╚Öi decorativ─â urmeaz─â dou─â direc╚Ťii principale: una care porne╚Öte din viziunea elenistic─â (Porolissum, Tomis) ╚Öi o alta care dezvolt─â tradi╚Ťia ÔÇô stele funerare (├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd de obicei osp─â╚Ťul funerar ╚Öi cavalerul trac), sarcofage, capitele, statui. ├Än sec. 5-12, cele mai de seam─â crea╚Ťii plastice sunt somptuoase vase ╚Öi podoabe de metal pre╚Ťios, v─âdit influen╚Ťate de arta greco-roman─â ╚Öi de cea germanic─â (Pietroasa, Apahida, Some╚Öeni, ╚śimleu Silvaniei), dar ╚Öi de cea sud-dun─ârean─â ╚Öi oriental─â (S├ónnicolau Mare). Tot acum p─âtrund ╚Öi influen╚Ťele arhitecturii militare ╚Öi religioase bizantino-balcanice (Garv─ân, Niculi╚Ťel, P─âcuiu lui Soare), precum ╚Öi cele ale stilurilor preromanic ╚Öi romanic (Alba Iulia). Sec. 13-14 sunt o perioad─â de intens─â activitate artistic─â: se afirm─â stilul romanic (Alba Iulia, Cisn─âdioara), goticul (C├«r╚Ťa) ╚Öi, la sud de mun╚Ťi, bizantinul (bisericile de la Drobeta, Sf. Nicolae de la Curtea de Arge╚Ö, Vodi╚Ťa, Cozia, Cotmeana), stil care p─âtrunde p├ón─â ├«n N Moldovei, la Siret. Cele dou─â direc╚Ťii artistice se ├«nt├ólnesc ├«n arhitectura ╚Öi pictura unora din Transilvania (Streis├óngiorgiu, Strei, S├óntamaria-Orlea, Gurasada, Densu╚Ö), ├«n orfevr─ârie ╚Öi sculptura ├«n piatr─â (Arge╚Ö, Tismana). Biserica catedral─â, edificii publice ╚Öi particulare (la Sibiu, Cluj, Sebe╚Ö, Sighi╚Öoara, Bra╚Öov), castele (Hunedoara, Bran), construite ├«n stil gotic, care a impus ╚Öi pictura mural─â catolic─â (M─âl├óncrav, Mugeni, Ghelin╚Ťa) sau pictura de altar (cea ai c─ârei autori sunt arti╚Öti din familia Stoss sau Toma din Cluj), biserici fortificate ale sa╚Öilor (Saschiz, Vorumloc, Buzd), sau ctitorii ale cnejilor rom├óni (R├óbi╚Ťa, Criscior, R├óu de Mori) constituie, probabil, formele artistice cele mai vrednice a fi men╚Ťionate ├«n Transilvania sec. 15. ├Änfloritoare ├«n aceea╚Öi epoc─â (mai ales ├«n vremea lui ╚śtefan cel Mare) arta ╚Öi arhitectura moldoveneasc─â realizeaz─â ÔÇô cum s-a spus ÔÇô o sintez─â original─â a structurilor occidentale ╚Öi a celor bizantine. Se creeaz─â ÔÇ×bolta moldoveneasc─âÔÇŁ, conferind construc╚Ťiilor o ├«nf─â╚Ťi╚Öare zvelt─â: fa╚Ťadele sunt cl─âdite armonios din c─âr─âmid─â, piatr─â ╚Öi ceramic─â sm─âl╚Ťuit─â (bisericile din H├órl─âu, B─âline╚Öti, Borze╚Öti, Piatra Neam╚Ť, cele ale m─ân─âstirilor Putna, Vorone╚Ť, Neam╚Ť). Tradi╚Ťia bizantin─â se deslu╚Öe╚Öte lesne ├«n pictura mural─â, elegant─â ╚Öi sobr─â, de la Vorone╚Ť, B─âline╚Öti sau P─âtr─âu╚Ťi, ├«n arta manuscriselor (a unor caligrafi ╚Öi miniaturi╚Öti ca Teodor M─âri╚Öescu, Gavriil Uric, Spiridon Ieromonah), ├«n sculptura ├«n piatr─â sau ├«n subtila broderie liturgic─â. ├Än sec. 16 (mai cu seam─â ├«n epoca lui Petru Rare╚Ö), se continu─â sinteza perioadei precedente, ad─âug├óndu-i-se, ├«n arhitectura religioas─â ╚Öi ├«n pictura mural─â, un echilibru al formelor dinamice. Acum apare acel fenomen care a provocat ├«ndelungi discu╚Ťii privind originea lui: pictura exterioar─â ce ├«mbrac─â ├«ntreaga biseric─â ├«ntr-un strai colorat de mare rafinament (Humor, Sucevi╚Ťa, Moldovi╚Ťa, Arbore, Vorone╚Ť). Drago╚Ö Coman, zugravul Arbore, Toma din Suceava ÔÇô la Humor, arti╚Ötii de la Vorone╚Ť desf─â╚Öurau pe zidurile pictate de ei un adev─ârat program ├«nnoitor (pe care cercet─âtorii ├«l presupun a fi fost g├óndit de un politician c─ârturar din preajma Tronului), ├«n care se pot citi simbolurile unei aspira╚Ťii de libertate na╚Ťional─â. Viziunea novatoare e prezent─â ╚Öi ├«n sec. 17, ├«ntr-o concep╚Ťie decorativ─â a sculpturii de pe zidurile exterioare ale bisericii (Trei Ierarhi din din Ia╚Öi sau Dragomirna), ca ╚Öi pictura manuscriselor (atelierul mitropolitului Anastasie Crimca) sau somptuoasele broderii ale Movile╚Ötilor ╚Öi ale familiei lui Vasile Lupu. Semnificativ─â e prelungirea viziunii renascentiste (evident─â ╚Öi ├«n arta unor ╚Ť─âri occidentale) ├«n arhitectura ╚Öi pictura bisericii Golia din Ia╚Öi. Stilurile Rena╚Öterii se impuseser─â ├«n Transilvania ├«nc─â din sec. 16 (arhitectura unor biserici din Bistri╚Ťa ╚Öi din Alba Iulia, a castelelor de la Deva, L─âzarea, Medie╚Öu Aurit, Iernut). Barocul ├«╚Öi afl─â deplina afirmare ├«n sec. 18, ├«n arhitectura civil─â ╚Öi militar─â a unor cl─âdiri din Alba Iulia, Cluj, Timi╚Öoara, Oradea, Gorne╚Öti. ├Än ╚Üara Rom├óneasc─â, elegantele cl─âdiri ridicate ├«n vremea lui Radu cel Mare, ╚Öi a lui Neagoe Basarab (bisericile m─ân─âstirilor Dealu ╚Öi Curtea de Arge╚Ö) dau m─âsura unei ├«n╚Ťelegeri proprii a sensurilor sintezei Rena╚Ötere-Baroc, care fusese enun╚Ťat─â ├«n aceea╚Öi perioad─â ├«n Moldova. Pictura, ├«ns─â, p─âstreaz─â mai clar canonul compozi╚Ťional ╚Öi stiliz─ârile bizantine (Tismana, Curtea de Arge╚Ö, St─âne╚Öti, Snagov). Stilul acestui veac va fi continuat de arta cuprins─â ├«ntre 1600 ╚Öi 1800, c├ónt ctitoriile lui Matei Basarab, Constantin Br├óncoveanu, ale familiilor Cantacuzino ╚Öi Mavrocordat vor porni aproape ├«ntotdeauna de la sugestiile Bisericii Domne╚Öti de la T├órgovi╚Öte, ridicat─â de Radu cel Mare. La r─âsp├óntia dintre sec. 17 ╚Öi 18, s-a realizat acea viziune stilistic─â de mare vigoare expresiv─â c─âreia i se spune ÔÇ×stilul br├óncovenescÔÇŁ. ├Än afara unor cl─âdiri civile (Her─â╚Öti, M─âgureni, Potlogi, Mogo╚Öoaia), ce pun ├«n lumin─â un rafinat sim╚Ť al m─âre╚Ťiei ╚Öi al echilibrului, bisericile vremii (Col╚Ťea, Antim, Fundenii Doamnei, V─âc─âre╚Öti, Stavropoleos), ├«mpodobite cu dantel─ârii sculptate ├«n piatr─â, aduc m─ârturia unui program complex de art─â care a fost elaborat ├«n acea epoc─â. Demn─â de re╚Ťinut e prezen╚Ťa unor me╚Öteri argintari (Sebastian Hann, Georg May II) veni╚Ťi ├«n Transilvania ca s─â lucreze pentru comanditari boga╚Ťi din ╚Üara Rom├óneasc─â. Pictura abordeaz─â adesea o tratare narativ─â, nu o dat─â plin─â de pitoresc. Cel mai de seam─â zugrav al vremii, P├órvu P├órvescu (zis ÔÇ×MutuÔÇŁ), e autorul unor portrete ce dovedesc ├«nsu╚Öirile lui de a surprinde tr─âs─âturile individuale ale personajelor. C─âtre sf├ór╚Öitul sec. 18, pictura laic─â se desparte de cea religioas─â, proces la care contribuie decisiv dezvoltarea picturii de ╚Öevalet; cum era ╚Öi firesc, genul dominant era portretul, ceea ce dezv─âluie orgoliile celor boga╚Ťi, care vroiau s─â-╚Öi ╚Ťin─â chipul ├«n od─âile casei, a╚Öa cum ╚Ötiau c─â f─âceau ╚Öi oamenii de seam─â din alte ╚Ť─âri. Arti╚Ötii locali poart─â ├«nc─â semnele evidente ale desprinderii cu tradi╚Ťia: compozi╚Ťiile sunt tridimensionale, volumele nu sunt modelate prin culoare, personajele au, de multe ori, o ├«nf─â╚Ťi╚Öare hieratic─â. Cercet─âri recente au avansat ipoteza ÔÇô ├«ntru totul posibil─â ÔÇô c─â pictorii erau, de fapt, buni cunosc─âtori ai me╚Öte╚Öugului lor, dar r─âspunz─âtori de acest conven╚Ťionalism al viziunii picturale erau comanditarii, ce nu se puteau elibera de prejudec─â╚Ťi. Mul╚Ťi pictori care studiaser─â str─âin─âtate au venit ├«n sec. 19 ├«n Principatele Rom├óne; ei erau, ├«n general, bine ╚Öcoli╚Ťi ├«n atelierele Occidentului ╚Öi au constituit, un o dat─â, un model artistic pentru confra╚Ťii (sau ucenicii) lor de aici. Pe l├óng─â arti╚Ötii originari din ╚Ü─ârile Rom├óne ÔÇô I. Balomir, Nicolae Polcovnicul, E. Altini (acesta, cu studii la Viena) ÔÇô istoria artei din acele vremuri re╚Ťine numele lui M. T├Âpler, C. Wallenstein (sau Val╚Ötain, fondatorul, la ╚ścoala Sf. Sava, al primei colec╚Ťii de art─â din Rom├ónia), L. Stawski, G. Schiavoni, N. Livaditti, I.A. Schoefft, A. Chladek (profesorul lui N. Grigorescu) ╚Öi ale altor buni meseria╚Öi, care ╚Öi-au c├ó╚Ötigat repede aici clien╚Ťi ╚Öi discipoli. Apari╚Ťia unor compozi╚Ťii alegorice cu con╚Ťinut patriotic st─â sub semnul mi╚Öc─ârii de idei ce a precedat Revolu╚Ťia de la 1848. Arti╚Ötii vremii s-au angajat uneori direct (I. Negulici, B. Iscovescu, C.D. Rosenthal, C. Petrescu, G. N─âst─âsescu) ├«n ac╚Ťiunile revolu╚Ťionare; alteori, au desprins din atmosfera acelei vremi un elan romantic pe care, ├«ns─â, nu au ╚Ötiut s─â-l t─âlm─âceasc─â dec├ót prin intermediul unei tehnici conven╚Ťional academiste; a╚Öa cum sunt compozi╚Ťiile istorice ale lui C. Lecca, peisajele sau portretele de haiduci ale lui M. Popp. Un fapt cu consecin╚Ťe profunde ├«n istoria cultural─â a Principatelor Rom├óne ÔÇô ╚Öi, ├«n primul r├ónd, se ├«n╚Ťelege, ├«n aceea a artei de aici ÔÇô e fondarea, ├«n vremea domniei lui Cuza Vod─â, a ╚Öcolilor de art─â de la Ia╚Öi ╚Öi Bucure╚Öti. Profesorii ÔÇô Gh. Tattarescu ╚Öi, mai ales, Th. Aman ÔÇô aveau s─â exercite o profund─â influen╚Ť─â asupra viziunii artistice din Rom├ónia. Valoarea universal─â a picturii rom├óne╚Öti s-a afirmat ├«n cea de-a doua jum─âtate a sec. 19, prin crea╚Ťia celor doi fondatori de ╚Öcoal─â ÔÇô N. Grigorescu ╚Öi I. Andreescu. Pictura plin─â de poezie a celui dint├ói a fost un argument hot─âr├ótor ├«n afirmarea influentului curent s─âm─ân─âtorist ╚Öi ca r─âm├óne o ├«ntruchipare emblematic─â, pentru ├«ntreaga genera╚Ťie, a spiritului na╚Ťional; cel─âlalt va reprezenta un lirism mai sobru, mai concentrat, o ├«n╚Ťelegere mai profund─â a naturii. Fapt vrednic de re╚Ťinut, am├óndoi s-au format ╚Öi ├«n contact cu ╚ścoala de la Barbizon, rela╚Ťia cu arta Occidentului av├ónd s─â fie de acum ├«ncolo decisiv─â pentru realizarea unei sinteze plastice specific rom├óne╚Öti. Sculptorii acestei perioade sunt clasicizan╚Ťii I. Georgescu ╚Öi K.Storck, romanticul ╚śt. Ionescu-Valbudea. Arhitectura de la r─âsp├óntia sec. 19 ╚Öi 20 e predominant de factur─â neoclasic─â, dar se pot consemna ╚Öi tendin╚Ťe neogotice, neorenascentiste ╚Öi, semnificativ, de orientare ÔÇ×JugendstilÔÇŁ (numit la noi ÔÇ×Arta 1900ÔÇŁ); personalitatea proeminent─â ├«n arhitectur─â e I. Mincu, autor al unei viziuni ÔÇ×neorom├óne╚ÖtiÔÇŁ, de ampl─â rezonan╚Ť─â ├«n epoc─â. O sintez─â complex─â realizeaz─â, la ├«nceputul sec. 20, ╚śt. Luchian, ├«n pictura c─âruia se exprim─â, ├«n chip foarte personal, ecourile sensibilit─â╚Ťii poetice a artei populare, asociate cu cele ale artei vechilor zugravi ╚Öi cu concluziile unei descifr─âri proprii ale direc╚Ťiilor moderne. Lec╚Ťia lui Grigorescu ├«n pictura de mare concentrare a lui G. Petra╚Öcu, cea a marilor creatori ai frescei medievale ╚Öi renascentiste ÔÇô la Th. Pallady ÔÇô contureaz─â un univers al formelor ╚Öi al cromaticii de profund─â rezonan╚Ť─â specific─â. ╚śi atunci c├ónd adeziunea la mi╚Öc─âri occidentale ÔÇô de pild─â, la impresionism ├«n cazul lui J. Al. Steriadi, c├óteodat─â ├«n cel al lui N. D─âr─âscu sau, mai t├órziu, al lui L. Grigorescu ÔÇô e explicit─â, caracterul specific se p─âstreaz─â nealterat. Uneori subiectul ÔÇô la C. Ressu, ╚śt. Dumitrescu, Fr. ╚śirato, D. Ghia╚Ť─â, I. Theodorescu-Sion, I. Iser, Rodica Maniu, de pild─â ÔÇô dezv─âluie adeziunea la programul ÔÇ×specificului na╚ŤionalÔÇŁ. Chiar ╚Öi reprezentan╚Ťi proeminen╚Ťi ai avangardei artistice ÔÇô Mattis-Teutch, V. Brauner, M. Iancu, M.H. Maxy, L. Vorel ÔÇô se simt atra╚Öi de teme ╚Öi de tipuri ale realit─â╚Ťii rom├óne╚Öti, pe care le trateaz─â ├«ntr-un stil ├«nnoitor, ├«n conformitate cu principiile artistice ale nonconformismului din Occident. Exemplul cel mai ilustru este, f─âr─â ├«ndoial─â, cel al lui C. Br├óncu╚Öi, ├«ntemeietor al sculpturii moderne, care a dezvoltat adesea semnifica╚Ťiile miturilor ╚Öi legendelor populare rom├óne╚Öti ├«ntr-un limbaj propriu ce a dat artei universale un sens estetic profund. Contemporan cu el, D. Paciurea a ridicat arta modelajului la un nivel ce i-a ├«ng─âduit s─â dea glas ├«n╚Ťelesurilor tragice ale epocii. ├Än ansamblul ei, arta rom├óneasc─â a perioadei interbelice s-a afirmat ca una dintre cele mai viguroase expresii ale sim╚Ťului acut al echilibrului formei ╚Öi culorii. Dup─â instaurarea dictaturii comuniste, au urmat ani ├«n care oficialitatea ╚Öi-a subordonat ╚Öi arta plastic─â, a╚Öa cum ├«╚Öi subordonase toate formele culturii.
ROM├éNI, com. ├«n jud. Neam╚Ť, situat─â ├«n ESE depr. Crac─âu-Bistri╚Ťa, pe r├óul Rom├óni; 4.603 loc. (2005). Nod rutier.
ROM├éNUL, ziar ap─ârut la Bucure╚Öti (1857-1905), cu unele mici ├«ntreruperi, dictate ├«n special de cenzur─â, sub conducerea lui C.A. Rosetti ╚Öi, din 1885, a fiului s─âu Vintil─â C.A. Rosetti. ├Äntre 1864 ╚Öi 1865, fiind suprimat, a ap─ârut sub titlurile ÔÇ×LibertateaÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Con╚Ötiin╚Ťa na╚Ťional─âÔÇŁ. A avut suplimentele ÔÇ×Rom├ónul de duminic─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×Rom├ónul literarÔÇŁ. Colaboratori: C.D. Aricescu, I. Ghica, Gh. Sion, Al. Macedonski, P. Dulfu, Radu Rosetti, P. Mu╚Öoiu, I.A. Bassarabescu, G. Co╚Öbuc, Elena Voronca ╚Ö.a.
RONETTI-ROMAN, M. (1852-1908, n. Roman), scriitor rom├ón. Drama psihologic─â ÔÇ×ManasseÔÇŁ ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â triumful dragostei ╚Öi al mentalit─â╚Ťii emancipate asupra prejudec─â╚Ťilor rasiale; poemul romantic ÔÇ×RaduÔÇŁ.
RUMß║ĄN (lat. romanus) s. m. (├Än Ev. med., ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â; la pl.) Denumire a ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi de st─âp├ónii feudali; (╚Öi la sg.) ╚Ť─âran care purta aceast─â denumire.
S├éNMIHAIU ROM├éN, com. ├«n jud. Timi╚Ö, situat─â ├«n C. Timi╚Öului, pe canalul Bega; 4.322 loc. (2005). Satul S.R. apare men╚Ťionat documentar ├«n 1327, iar satele S├ónmihaiu German ╚Öi Utvin ├«n 1333.
S├éNNICOLAU ROM├éN, com. ├«n jud. Bihor, situat─â ├«n C. Cri╚Öurilor; 2.085 loc. (2005). Satul S.R. apare men╚Ťionat documentar ├«n 1322. P├ón─â la 3 apr. 2003 a fost sat component al com. Cefa, dat─â la care a fost trecut ├«n categoria comunelor.
SF├éNTUL IMPERIU ROMAN (SF├éNTUL IMPERIU ROMANO-GERMAN, de la sf├ór╚Öitul sec. 15 ÔÇô SF├éNTUL IMPERIU ROMAN DE NA╚ÜIUNE GERMAN─é), denumire oficial─â, ├«ncep├ónd din sec. 12, a imperiului ├«ntemeiat de Otto I. Cuprindea terit. Germaniei, precum ╚Öi o parte din Italia, Cehia, Burgundia, ╚Ü─ârile de Jos ╚Öi alte terit. care, ├«n diferite perioade, nu erau subordonate ├«mp─âratului dec├ót nominal. A existat formal p├ón─â ├«n 1806, c├ónd a fost desfiin╚Ťat de Napoleon I.
SOCIETATEA ACADEMIC─é ROM├éN─é, asocia╚Ťie a intelectualilor rom├óni din exil, ├«ntemeiat─â ├«n 1957, dup─â o ini╚Ťiativ─â a generalului N. R─âdescu din 1952, care o g├óndea ca o alternativ─â la Academia R.P.R., ÔÇ×desfigurat─â ╚Öi aservit─âÔÇŁ. Din conducerea ei au f─âcut parte: D. G─âzdaru, N.I. Herescu, B. Munteanu, Gr. Nandri╚Ö, Oct. B├órlea, M. Eliade (ca pre╚Öedinte al sec╚Ťiei de filozofie ╚Öi teologie). Activitatea S. s-a materializat ├«n congrese ╚Öi publica╚Ťii proprii, ├«ntre care ÔÇ×Acta Philosophica et TheologicaÔÇŁ, ÔÇ×Revista Scriitorilor Rom├óniÔÇŁ.
ROMß║ĄN, -─é adj. (< lat. romanus): ├«n sintagma filologie rom├ón─â (v.).
ROMß║ĄN─é s. f. (< adj. rom├ón, -─â, lat. romanus): limb─â romanic─â din grupul oriental vorbit─â de rom├ónii din toate provinciile istorice rom├óne╚Öti (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Banat, Cri╚Öana, Maramure╚Ö, Transilvania, Bucovina, ╚Üinutul Her╚Ťei, Moldova, Basarabia ÔÇô devenit─â ├«ntre timp Republica Moldova, din trupul c─âreia, ├«n prezent, Bucovina de nord, ╚Üinutul Her╚Ťei ╚Öi sudul Basarabiei, alc─âtuit din trei jude╚Ťe, au r─âmas Ucrainei dup─â odiosul diktat Molotov-Ribbentrop) ╚Öi de cei afla╚Ťi ├«n alte ╚Ť─âri (Federa╚Ťia Rus─â, Ucraina, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Austria, S.U.A. etc.) R. este un rezultat al ├«ncruci╚Ö─ârii limbii latine orientale, a cuceritorilor romani, cu limba dac─â, a poporului autohton din Dacia; ea este continuatoarea latinei orientale vorbite ├«n provincia roman─â Dacia, ├«n zonele limitrofe cu aceasta ╚Öi ├«n regiunile romanizate din dreapta Dun─ârii. R. este limba de stat a Rom├óniei. Se caracterizeaz─â prin postpunerea articolului hot─âr├ót (ca ├«n albanez─â ╚Öi bulgar─â), prin formarea viitorului cu a voi ÔÇô a vrea (ca ├«n dalmat─â ╚Öi neogreac─â), prin p─âstrarea formelor flexionare mai bine dec├ót celelalte limbi romanice, prin p─âstrarea unor cuvinte latine╚Öti necunoscute de celelalte limbi romanice etc. ├Än istoria limbii rom├óne se disting urm─âtoarele momente importante: a) rom├óna primitiv─â comun─â (str─ârom├óna, romanica dun─ârean─â, tracoromanica, protorom├óna): limba rom├ón─â vorbit─â de poporul rom├ón ├«ntre secolele al VI-lea si al XIII-lea ├«n nordul ╚Öi ├«n sudul Dun─ârii, p├ón─â ├«n momentul termin─ârii bilingvismului slavo-rom├ón ╚Öi al scind─ârii ei ├«n cele patru mari dialecte cu denumiri savante ÔÇô dacorom├ón (vorbit cu aproxima╚Ťie pe teritoriul tuturor provinciilor istorice rom├óne╚Öti, amintite mai sus, ╚Öi ├«n zonele limitrofe acestora ╚Öi devenit ulterior, ├«n cadrul statului na╚Ťional unitar rom├ón, limb─â na╚Ťional─â), arom├ón (macedorom├ón), meglenorom├ón ╚Öi istrorom├ón (vorbite ├«n anumite zone ale Peninsulei Balcanice din sudul Dun─ârii ÔÇô v. ├«n acest sens dial├ęct); b) rom├óna veche, vorbit─â de poporul rom├ón ├«ntre secolele al XIII-lea ╚Öi al XVIII-lea inclusiv (limba rom├ón─â din secolele al XIII-lea ÔÇô al XV-lea este cunoscut─â foarte pu╚Ťin din lips─â de documente ÔÇô doar prin c├óteva nume proprii ╚Öi comune care apar ├«n texte bizantine, latine, maghiare ╚Öi slave din evul mediu ÔÇô ╚Öi din cauz─â c─â limba oficial─â ├«n ╚Ťinuturile rom├óne╚Öti era slavona sau slava bisericeasc─â); c) rom├óna modern─â, vorbit─â de poporul rom├ón ├«n secolul al XIX-lea ╚Öi la ├«nceputul secolului al XX-lea; d) rom├óna contemporan─â, vorbit─â de poporul rom├ón ├«n secolul nostru, ├«ncep├ónd cu sf├ór╚Öitul primului r─âzboi mondial. Primele documente rom├óne╚Öti dateaz─â din secolul al XVI-lea. Ele sunt reprezentate prin texte traduse dup─â modele slave ╚Öi maghiare. Primul text rom├ónesc original este Scrisoarea lui Neac╚Öu din C├ómpulung (1521) c─âtre Hans Benkner, judele Bra╚Öovului (exist─â totu╚Öi m─ârturii indirecte privind eventuale documente ├«nainte de 1521), iar cele mai importante traduceri, acelea ale diaconului Coresi. Folosind ├«n traducerile sale limba rom├ón─â vorbit─â ├«n nordul Munteniei ╚Öi ├«n sudul Transilvaniei, Coresi a pus bazele limbii rom├óne literare, devenind creatorul primului stil literar din limba noastr─â ÔÇô stilul religios. Se remarc─â ├«n aceast─â perioad─â ╚Öi limba ├«ngrijit─â a produc╚Ťiunilor populare orale. Num─ârul scrierilor originale ├«n limba rom├ón─â a crescut ├«n secolul al XVII-lea prin operele cronicarilor, care impun, al─âturi de stilul religios, al doilea stil literar, stilul cronic─âresc. ├Än secolul al XVIII-lea, limba rom├ón─â a ├«nlocuit definitiv slavona, devenind limba oficial─â a bisericii ╚Öi a cancelariei. Num─ârul stilurilor limbii rom├óne literare se ├«mbog─â╚Ťe╚Öte prin apari╚Ťia a ├«nc─â trei noi categorii: stilul filozofic, stilul ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi stilul beletristic. La sf├ór╚Öitul secolului al XVIII-lea ╚Öi ├«nceputul secolului al XIX-lea s-a format limba rom├ón─â literar─â modern─â, perfec╚Ťionat─â ├«n a doua jum─âtate a secolului al XIX-lea de marii no╚Ötri scriitori clasici ÔÇô Alecsandri, Eminescu, Creang─â, Caragiale, Slavici etc. Treptat, baza dialectal─â a limbii rom├óne literare s-a deplasat din zona amintit─â mai sus ├«n zona Bucure╚Ötiului, datorit─â prestigiului cultural de capital─â a ╚Ť─ârii, pe care acesta l-a avut ├«n decursul istoriei. Limbii rom├óne actuale ├«i sunt proprii cinci tipuri (sub) dialectale: muntean (vorbit ├«n Muntenia, Oltenia, Dobrogea ╚Öi ├«n valea Timocului din Iugoslavia), moldovean (vorbit ├«n Moldova dintre Prut ╚Öi Carpa╚Ťi, ├«n Basarabia ÔÇô azi Republica Moldova, ├«n Bucovina de nord, ╚Üinutul Her╚Ťei ╚Öi sudul Basarabiei, luate de Stalin prin rapt samavolnic ╚Öi trecute la Ucraina ÔÇô ╚Öi ├«n familiile tuturor moldovenilor basarabeni ├«mpr─â╚Ötia╚Ťi de teroarea stalinist─â pe tot teritoriul fostei Uniuni Sovietice), b─ân─â╚Ťean (vorbit ├«n Banat ╚Öi ├«n zona limitrof─â cu Iugoslavia), cri╚Öean (vorbit ├«n Cri╚Öana) ╚Öi maramure╚Öean (vorbit ├«n Maramure╚Ö). Trebuie spus c─â a╚Öa-zisa ÔÇ×limb─â moldoveneasc─âÔÇŁ inventat─â de imperialismul rus stalinist, pentru a-╚Öi masca politica de cotropire a unor teritorii str─âine ╚Öi de genocid etnic, practicat─â peste 150 de ani ├«n Basarabia, a fost definitiv compromis─â prin interven╚Ťiile lingvi╚Ötilor rom├óni ╚Öi str─âini (inclusiv ale unor mari lingvi╚Öti ru╚Öi), ├«ndeosebi la Congresul al VI-lea al Filologilor rom├óni ÔÇô Ia╚Öi, Chi╚Öin─âu, din 6-9 iulie 1994. Red─âm mai jos, ca o concluzie, dou─â extrase de mare importan╚Ť─â istoric─â: ÔÇ×Limba rom├ón─â este unica reprezentant─â a latinit─â╚Ťii orientale ├«n Rom├ónia, Republica Moldova, nordul Bucovinei, Transcarpatia, fosta Iugoslavie ╚Öi ├«n alte regiuni limitrofe.ÔÇŁ ÔÇô din ÔÇ×Apelul adresat Parlamentului Republicii MoldovaÔÇŁ de c─âtre Congresul al VI-lea al filologilor rom├óni; ÔÇ×A promova sub orice form─â o limb─â moldoveneasc─â deosebit─â de limba rom├ón─â este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o gre╚Öeal─â, ori o fraud─â ╚Ötiin╚Ťific─â; din punct de vedere istoric ╚Öi practic, e o absurditate ╚Öi o utopie ╚Öi, din punct de vedere politic, e o anulare a identit─â╚Ťii etnice ╚Öi culturale a unui popor ╚Öi, deci, un act de genocid etnico-cultural.ÔÇŁ ÔÇô acad. Eugen Co╚Öeriu, Latinitatea oriental─â, raport prezentat ├«n prima ╚Öedin╚Ť─â plenar─â a lucr─ârilor Congresului al VI-lea al filologilor rom├óni. ├Än continuare, ar─ât─âm c─â celelalte arii din Transilvania (care nu intr─â la subdialectele b─ân─â╚Ťean, cri╚Öean ╚Öi maramure╚Öean) sunt cuprinse, ├«n raport de vecin─âtate, ├«n aceste cinci tipuri (sub)dialectale. Ast─âzi diferen╚Ťele dialectale (care sunt mai ales de natur─â fonetic─â) se ╚Öterg tot mai mult, ca urmare a ac╚Ťiunilor ╚Öcolii, presei, literaturii, radioului ╚Öi televiziunii. Se constat─â o apropiere tot mai accentuat─â a limbii vorbite de popor de aspectul literar al limbii noastre na╚Ťionale. Vocabularul limbii rom├óne actuale se intelectualizeaz─â ca rezultat al ac╚Ťiunilor politico-sociale de perfec╚Ťionare a vie╚Ťii na╚Ťiunii ╚Öi de cre╚Ötere a nivelului ei cultural. Existen╚Ťa unor elemente lexicale din limbile albanez─â, bulgar─â, s├órbo-croat─â, ceh─â, slovac─â, polonez─â, ucrainean─â, rus─â, maghiar─â, secuiasc─â ╚Öi a ceang─âilor, turc─â, neogreac─â, german─â (vorbit─â de sa╚Öi ╚Öi de ╚Övabi) ╚Öi a unor elemente lexicale din limba rom├ón─â ├«n aceste idiomuri i-a determinat pe lingvi╚Öti s─â vorbeasc─â despre o influen╚Ť─â a tuturor idiomurilor amintite asupra limbii rom├óne ╚Öi, invers, despre o influen╚Ť─â a limbii rom├óne asupra fiec─âruia dintre aceste idiomuri (v. influ├ęn╚Ť─â ╚Öi fiecare dintre limbile amintite).
ROMAN lat. Romanus, etnic. 1. Nume r─âsp├«ndit din sec. XIV ├«n Moldova, Ardeal, rar ├«n Oltenia. Roman I, Vvd. (Dm; ╚śtef; Mo╚Ť) etc.; ÔÇô vecin (17 B); -i, -e╚Öti ss.; -ul ora╚Ö; -escul, Pr. (Gorj 198); -a, f. mold. (P14). 2. Rom─ânel (C ╚śtef); Rom─ânescul, Nicoar─â (╚śtef; Sd XVI; 16 A I 508). 3. + suf. maritale: Rom─âneasa f. (ib); Romanesei, Oprea (BCI VII 44); asimilat cu rom├«n: Rom├«neasa f. (16 B II 176); Rom─âneasca, Marica, ├«n doc. slav 1617 (17 A IV 109). 4. + -ete: Rom─ânete (Pa╚Ö). 6. + -co, -cu, -ca: Romanco, -cu, -ca (B─âl II); -cov─â╚Ť s. (╚śtef). 7. + -a╚Öco: Roma╚Öco (17 A IV 160) ipocoristic mold. din Roman. 8. Roma╚Öcani b. (17 A V 216) < roma╚Öcan, originar din ora╚Öul ╚Öi ╚Ťinutul Roman. 9. Rom─â╚Öcel, V. (17 A V 262; Isp II1; Sur XXIV).
ROM├ÄN ÔÇô RUM├ÄN subst. cu sens etnic ╚Öi social; forma cu o, are numai sensul etnic, ╚Öi apare ├«n sec. XVII la cronicari (Miron ╚Öi Nicolae Costin, C-tin Cantacuzino etc.), cea cu u, are ambele sensuri. I. 1. Rom├«ne╚Öti s. ├«n r. H├«rl─âu (16 A I 495); Romune╚Öti s., munt. (10 B IV 170), uneori apare ╚Öi forma invers─â: ÔÇ×╚Ťinutul Rum─ânÔÇŁ [ = Roman] (17 A III 145). 2. Rom├«nel b. 1472 (Sur XVIII, dar transcrierea lui Ghib─ânescu nu e o garan╚Ťie), poate fi un diminutiv din Roman. 3. Rom├«nca ╚Öi Ureta (= Ur├«ta), surori moldovene, 1681 (Sd XI 93). 4. Rom├«ni, n. actual la trei sate; Rom├«na s., olt., Rom├«nca s., mold. act.; Rom├«neasa f. (16 B II 176) n. marital ÔÇ×so╚Ťia lui RomanÔÇŁ sau a unui ÔÇ×Rom├«nÔÇŁ luat ca prenume. 5. Romine╚Öti, 14 sate actuale cu acest nume. Cf. Romenca f (P Gov f┬░ 11 vo). II. 1. Rum├«nul b., ard. (Bih); ÔÇô Ioan ╚Öi Vlaicu, megia╚Öi 1693 (Cob 34). 2. Rotacizat: Rum├«rul, Bodea, ├«n opozi╚Ťie cu Bodea S├«rbul (╚śtef I), deci cu sens etnic. 3. Piscul Rum├«neii (16 B I 122) < *Rum├«nel. 4. Rum─ân, Ion, munt., 1743 (Acte Sc); Rum├«nescu, ╚śt., jd. Muscel (RI XIII 395); ÔÇô B├«rc─â, ╚Ö,a. (├Ä Div). Cu sens de clas─â social─â, de ÔÇ×╚ÖerbiÔÇŁ: ÔÇ×Rum├«nii [sat] care au fost judeciÔÇŁ ( = liberi) (17 B II 24).
Clement Romanul, papă al Romei (92-101 d. Hr.), părinte apostolic și unul dintre primii urmași ai apostolului Petru. Opera sa autentică este Scrisoarea întâi către corinteni, care are ca temă centrală ierarhia ca autoritate indiscutabilă în conducerea Bisericii, fiind de origine divină. Este sărbătorit la 24 noiembrie.
Dima Romanul (sec. 17) zugrav; ├«mpreun─â cu Gheorghe Grecul a pictat bis. schitului Topolni╚Ťa, jud. Mehedin╚Ťi, ├«n 1673. Exponent al tradi╚Ťiei de art─â postbizantin─â, ├«n varianta autohton─â ╚Öi original─â a ╚Ü─ârii Rom├óne╚Öti.
Roman Ciorogariu (1852-1936), episcop ortodox al Oradei, n. la Pecica, jud. Arad. Studii teologice la Arad, Leipzig ╚Öi Bonn. Prof. la Inst. teologic-pedagogic din Arad, vicar al Consistoriul ortodox din Oradea ╚Öi titular al Episcopie Oradea (1920-1936). A organizat noua episcopie, prev─âz├ónd-o cu o Acad. teologic─â, palat episcopal, tipografie ╚Öi altele. Din 1928 a fost ales pre╚Öedinte al Consiliului Na╚Ťional Rom├ón din Oradea, fiind unul dintre marii lupt─âtori pentru drepturile poporului rom├ón din Trans. ├Än 1921 a fost r─ânit, ├«mpreun─â cu al╚Ťii, ├«n urma criminalului atentat de la senat din vara aceluia╚Öi an. Op. pr.: Zile tr─âite la Oradea (1926) ╚Ö.a. La ├«nmorm├óntare i s-au f─âcut funeralii na╚Ťionale. Membru de onoare al Acad. Rom├óne, ales la 12 iunie 1921.
Roman Melodul (Dulce-c├ónt─âre╚Ť) (├«ntre sec. 5 ╚Öi 6), sf├ónt imnograf bizantin, n. ├«n Emesia (Siria). ╚śi-a petrecut via╚Ťa pe l├óng─â bis. Maica Domnului din Constantinopol ╚Öi este autorul a peste 500 de icoase ╚Öi condace, dup─â al╚Ťi autori c. o mie. Printre acestea se num─âr─â ╚Öi condacul na╚Öterii Domnului: ÔÇ×Fecioara ast─âzi pe Cel mai presus de fiin╚Ť─â na╚Öte...ÔÇŁ. Este s─ârb─âtorit la 1 octombrie.
ÔÇ×Telegraful rom├ónÔÇŁ, cel mai vechi ziar rom├ónesc, ├«nfiin╚Ťat de mitropolitul Andrei ╚śaguna ├«n ianuarie 1853 la Sibiu. A ap─ârut f─âr─â ├«ntrerupere p├ón─â ast─âzi, ca organ de lupt─â pentru ap─ârarea intereselor poporului rom├ón ╚Öi ale Bisericii, precum ╚Öi de culturalizare a maselor. P├ón─â ├«n 1863 a ap─ârut de dou─â ori pe s─âpt─âm├ón─â, scris cu litere chirilice, iar de atunci p├ón─â ├«n 1918 de trei ori pe s─âpt─âm├ón─â, scris cu litere latine. Acum apare bilunar, ca ÔÇ×Foaie editat─â de Arhiepiscopia ortodox─â rom├ón─â a SibiuluiÔÇŁ.

Roman dex online | sinonim

Roman definitie

Intrare: roman (din Roma) (s.m.)
roman 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: romano-catolic (s.m.)
romano-catolic substantiv masculin admite vocativul
roman 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
catolic 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: roman (oper─â)
roman 4 pl. -uri substantiv neutru
roman 3 pl. -e substantiv neutru
Intrare: Român
Român
Intrare: Roman (n.pr.)
Roman n.pr.
Intrare: român (adj.)
român 1 adj. adjectiv
Intrare: român (s.m.)
român 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
rumân admite vocativul substantiv masculin
Intrare: roman (din Roma) (adj.)
roman 1 adj. adjectiv
Intrare: romano-catolic (adj.)
romano-catolic adjectiv admite vocativul
roman 1 adj. adjectiv
catolic 1 adj. adjectiv
Intrare: greco-roman
greco-roman adjectiv