românizare definitie

2 intrări

17 definiții pentru românizare

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.
ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.
ROMÂNIZÁRE, românizări, s. f. Acțiunea de a româniza și rezultatul ei. – V. româniza.
ROMÎNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.
ROMÎNIZÁRE, romînizări, s. f. Acțiunea de a romîniza.
românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză
românizáre s. f., g.-d. art. românizắrii; pl. românizắri
românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză
românizáre s. f., g.-d. art. românizării; pl. românizări
ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)
A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza
A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza
românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.
ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.
ROMÂNIZÁRE s. f. (< românizá < român + suf. -iza): deformare, modificare a aspectului fonetic, al unor termeni morfologici prin intervenția conștientă, premeditată a unor scriitori și cărturari din secolele al XIX-lea și al XX-lea de apropiere a acestora de cuvintele vechi, cu intenția de a le da o înfățișare cât mai românească. R. nu trebuie confundată cu etimologia populară (v.). Astfel: contimporan în loc de contemporan (după substantivul timp); fericitá în loc de felicitá (după adjectivul ferice); hipodrum în loc de hipodrom (după substantivul drum); inimat în loc de animat (după substantivul inimă); limbistică în loc de lingvistică (după substantivul limbă) etc.

românizare dex

Intrare: româniza
româniza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: românizare
românizare substantiv feminin