Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru rom├ónit

ROM├éN├Ź, rom├ónesc, vb. IV. (├Änv.) 1. Refl. ╚Öi tranz. A adopta sau a face s─â adopte obiceiurile, caracterul, limba rom├ónilor. 2. Tranz. A traduce ├«n rom├óne╚Öte. ÔÇô Din rom├ón.
ROM├éN├Ź, rom├ónesc, vb. IV. (├Änv.) 1. Refl. ╚Öi tranz. A adopta sau a face s─â adopte obiceiurile, caracterul, limba rom├ónilor. 2. Tranz. A traduce ├«n rom├óne╚Öte. ÔÇô Din rom├ón.
ROM├ÄN├Ź, rom├«nesc, vb. IV. Tranz. (├Änvechit) 1. A face s─â adopte obiceiurile, caracterul, limba rom├«nilor; a rom├«niza. Spre a pl─âcea rom├ónilor, le zidise mitropolie ├«n Alba-Iulia... Toate acestea dovedeau la Mihai planul de a rom├«ni cu ├«ncetul Ardealul. B─éLCESCU, O. II 296. ÔŚŐ Refl. [Se temeau ca] cei mai mul╚Ťi dintr-├«n╚Öii... s─â nu se lepede cu ├«ncetul de na╚Ťionalitatea lor ╚Öi a se rom├«ni. B─éLCESCU, O. II 296. 2. A traduce ├«n rom├«ne╚Öte. Ne este oare permis... a cere de la scriitorii rom├«ni... o perfec╚Ťiune de stil clasic─â, totdauna ├«n raport cu aceea a autorului pe care ei au a-l rom├«ni? ODOBESCU, S. II 360.
rom├ón├ş (a ~) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rom├ón├ęsc, imperf. 3 sg. rom├óne├í; conj. prez. 3 s─â rom├óne├ísc─â
rom├ón├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. rom├ón├ęsc, imperf. 3 sg. rom├óne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. rom├óne├ísc─â
Țára Româneáscă (Muntenia) s. pr. f.
ROM├éN├Ź vb. v. rom├óniza.
ROM├éN├ŹT adj. v. rom├ónizat.
rom├ón├Č v. a (se) face rom├ón: familia lui era cu totul rom├ónit─â OD.
2) rom├ón├ęsc v. tr. (d. Rom├ón). Cant. Prefac ├«n Rom├ón, romanizez. ÔÇô ├Än Serbia rum-, cre╚Ötinez.
români vb. v. ROMÂNIZA.
românit adj. v. ROMÂNIZAT.
ROM├éNI, com. ├«n jud. Neam╚Ť, situat─â ├«n ESE depr. Crac─âu-Bistri╚Ťa, pe r├óul Rom├óni; 4.603 loc. (2005). Nod rutier.

Românit dex online | sinonim

Românit definitie

Intrare: românit
românit
Intrare: români
români verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a