Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru românism
ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ROMÎNÍSM, (2) romînisme, s. n. 1. Sentimentul național al romînilor; spirit romînesc. Alecsandri a fost primul din elita romînismului, luptător, interpret și cîntăreț. SADOVEANU, E. 59. 2. (Rar) Cuvînt sau expresie specifică limbii romîne.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
românísm s. n., (cuvinte) pl. românísme
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ROMÂNÍSM s. v. românime.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ROMÂNÍSM n. 1) Sentiment național al românilor. 2) rar Cuvânt sau expresie specifică limbii române. /român + suf. ~ism
- sursa: NODEX 2002
- permalink
românism n. 1. poporul român considerat după natura-i particulară; 2. particularitate a limbei române.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
românízm n., pl. e (d. Român). Calitatea de Român, spiritu poporuluĭ românesc, romanitate. Cuvînt orĭ expresiune particulară a limbiĭ româneștĭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
românism s. v. ROMÂNIME.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
românism definitie
românism dex
Intrare: românism
românism
substantiv neutru