românime definitie

9 definiții pentru românime

ROMÂNÍME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime.
ROMÂNÍME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime.
ROMÎNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea romînilor, număr mare de romîni. «Limba lui Bălcescu este... culmea la care a ajuns romînimea îndeobște de la 1560». L. ROM. 1953, nr. 4, 29. [Mircea cel Bătrîn] voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.
româníme s. f., g.-d. art. românímii
româníme s. f., g.-d. art. românímii
ROMÂNÍME s. (rar) românism. (Întreaga ~.)
românime f. toți Românii, națiunea română.
româníme f. (d. Român). Totalitatea Românilor: românimea se întinde de la Tisa pînă dincolo de Nistru.
ROMÂNIME s. (rar) românism. (Întreaga ~.)

românime dex

Intrare: românime
românime substantiv feminin