5 definiții pentru româncuță
ROMÂNCÚȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui
româncă. –
Româncă +
suf. -uță. ROMÂNCÚȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui
româncă. –
Româncă +
suf. -uță. ROMÎNCÚȚĂ, romîncuțe, s. f. Diminutiv al lui
romîncă. Romîncuța mulțumește, suflă-ncet peste cofiță Și cu apa nencepută udă rumena-i guriță. ALECSANDRI, P. III 65.
româncúță s. f.,
g.-d. art. româncúței; pl. româncúțe româncúță s. f., g.-d. art. româncúței; pl. româncúțe Româncuță dex online | sinonim
Româncuță definitie
Intrare: româncuță
româncuță substantiv feminin admite vocativul