ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș.

RUMÂNÁȘ s. m. v. românaș.

ROMÂNÁȘ, românași, s. m. Diminutiv al lui român (I 1). [Var.: rumânáș s. m.] – Român + suf. -aș.

RUMÂNÁȘ s. m. v. românaș.

ROMÎNÁȘ, romînași, s. m. Diminutiv al lui romîn. Voinicul de romînaș în dîrdora luptei nu băgă de seamă ce se făcu al treilea zmeu. ISPIRESCU, L. 123. -Variantă: rumînáș (MAT. FOLK. 97) s. m.

RUMÎNÁȘ s. m. v. romînaș.

românáș s. m., pl. românáși

românáș s. m., pl. românáși

românaș m. formă mângăietoare pentru român: un brad de românaș ISP.

românáș m. (dim. d. Român). Român simpatic.

ROMÂNAȘI, com. în jud. Sălaj, pe râul Agrij, la poalele M-ților Meseș; 2.960 loc. (2005). În satul Romița, atestat documentar în 1408, au fost descoperite (1969) urmele unui castru roman (130 x 158,5 m) datând de la începutul sec. 3, cunoscut sub numele de Largiana. Satul R. apare menționat documentar în 1310. În satul Păușa se află biserica de lemn cu dublu hram – Sf. Nicolae și Nașterea Domnului (1730), cu picturi pe pereții interiori și exteriori din 1800. Bisericile cu același hram – sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, în satele Chichișa (sfârșitul sec. 17), Poarta Sălajului (1670) și Ciumărna (1771, cu picturi pe pereții interiori din 1801). În arealul satului Poarta Sălajului se află o poiană naturală cu lalele pestrițe (Fritillaria meleagnis).

românaș, românași s. m. (dim., iron.) ins / individ necunoscut.