roinic definitie

8 definiții pentru roinic

RÓINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. – Roi1 + suf. -nic.
RÓINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. – Roi2 + suf. -nic.
RÓINIC, -Ă, roinici, -e, adj. (Rar, despre grupuri, colectivități) Care este în mișcare vie, care se răspîndește pornind din același loc. Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri [ale avarilor]... Simțeam că universul la pasu-mi tresărea. EMINESCU, O. I 91.
róinic (rar) adj. m., pl. róinici; f. róinică, pl. róinice
róinic adj. m., pl. róinici; f. sg. róinică, pl. róinice
RÓINIC ~că (~ci, ~ce) rar Care se mișcă de colo până colo, ca un roi; care se află în mișcare. /roi + suf. ~nic
roinic a. care roiește: domnind sumeț și tânăr pe roinicele stoluri EM.
róinic, -ă, roinici, -e, adj. – (reg.) Care se răspândește, se împrăștie, se află în mișcare. – Din roi „mulțime” (< sl. roj) + suf. -nic (DEX, MDA).

roinic dex

Intrare: roinic
roinic adjectiv