ROIBULÉȚ, roibuleți, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -uleț.

ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. (Adesea substantivat, m.) Diminutiv al lui roib. – Roib + suf. -uleț.

ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. Diminutiv al lui roib. Alelei! cal roibuleț... Unde ești voinicule, Să-mi mai scapi tu zilele. ALECSANDRI, P. P. 91. ◊ (Substantivat) [Codrul de pîine] îl dau roibulețului. SADOVEANU, M. C. 32. Sima se lipise cu tot sufletul de roibulețul lui și toată ziua îl giugiulea. SANDU-ALDEA, U. P. 14.

roibuléț adj. m., s. m., pl. roibuléți

roibuléț s. m., adj. m., pl. roibuléți