rohatcă definitie

11 definiții pentru rohatcă

ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.
ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Reg.) Barieră. – Din ucr. rohatka.
ROHÁTCĂ, rohătci, s. f. (Mold.) Locul pe unde se intră într-un sat sau într-un oraș (și unde odinioară se plăteau anumite taxe pentru mărfuri); barieră. Dintr-o dată [măgărușul] s-a plictisit de drum și s-a oprit la rohatca satului. SADOVEANU, O. III 533. Tocmai cînd intram în Iași, pe rohatca Păcurari, un flăcoan al dracului ne-a luat în rîs. CREANGĂ, A. 127. ♦ Bară mobilă de lemn cu care se închide intrarea într-o localitate sau orice trecere. Unii dintre fiii Uspeniei ne-am duce la sfînta leturghie, dar... un oarecare Costa Luli, pripășit în tîrgul nostru, a pus rohatcă și a plecat cumpăna, închizînd drumul. SADOVEANU, N. P. 213.
rohátcă (reg.) s. f., g.-d. art. rohắtcii; pl. rohắtci
rohátcă s. f., g.-d. art. rohătcii; pl. rohătci/rohátce
ROHÁTCĂ s. v. barieră.
rohátcă (rohắtci), s. f. – (Mold.) Poartă, vamă, barieră. Sl., cf. ceh. rohatka, rus. rogatka (Cihac, II, 312). – Der. rohătcar, s. m. (vămuitor).
ROHÁTCĂ ~ătci f. 1) reg. Loc de intrare în oraș, unde se încasau taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vânzare; barieră. 2) rar Bară cu care se închide trecerea peste un drum sau peste o cale ferată; barieră. [Pl. și rohatce] /<ucr., rus. rogatka
rohatcă f. Mold. barieră de oraș: când intrăm pe rohatcă CR. [Ceh. ROHATKA, barierâ].
rohátcă f., pl. e și ătcĭ (rus. rogátka, barieră cu dințĭ de fer, d. rogátyĭ, cornut, rog, corn; ceh. rohatka, barieră. V. roșcov). Est. Barieră de oraș: o casă de pe la rohatcă.
rohatcă s. v. BARIERĂ.

rohatcă dex

Intrare: rohatcă
rohatcă substantiv feminin