Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru rofii

RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. sb. rohav „ciupit de vărsat”.
RÓFII s. f. pl. (Pop.) Nume dat unor bube care apar uneori la copii, pe cap sau pe față, îndată după naștere. – Cf. scr. rohav „ciupit de vărsat”.
RÓFII s. f. pl. Numele popular al unor bube care apar uneori la copii pe cap sau pe față, îndată după naștere. Pentru rofii se fac leacuri cu brebenei. ȘEZ. XV 146. (Cu pronunțare regională) Cînd a fost mic a pătimit de rohii. CONTEMPORANUL, VII 387.
rófii (pop.) s. f. pl.
rófii s. f. pl.
rófii s. f. pl. – Bubulițe care apar la copii îndată după naștere. – Var. rohii. Sl. rovŭ „groapă, gaură” (Cihac, II, 318), cf. sb. rohav „ciupitură (de vărsat)”, și răboj, răvar, în care pornește de la sensul special de „crestătură, cioplitură”. – Der., cu sensul special, răfui, vb. (a plăti o datorie); răfuială, s. f. (plata unei datorii); raftă, s. f. (Trans., Banat, cotă care revine după o împărțeală), cuvînt care, după Scriban, ar trebui pus în legătură cu raft „harnașament de lux”.
rofí, rofésc, vb. IV (reg.) a pregăti, a prepara în grabă o mâncare.
rofésc v. tr. Olt. Prepar în grabă (frigînd orĭ ferbînd): la jeregaĭu foculuĭ, rofiră la repezeală cîte o păsăruĭcă (NPl. Ceaur, 82).
rofiĭ, V. rohiĭ.
róhiĭ f. pl. (cp. cu sîrb. rohav, cĭupit de vărsat). Est. O boală de pele pe capu și fața pruncilor (crusta láctea). Rohiĭ uscate, cînd coaja bubelor cade; rohiĭ putrede, cînd îs puroĭoase. – Și rofiĭ.

Rofii dex online | sinonim

Rofii definitie

Intrare: rofii
rofii substantiv feminin plural
Intrare: rofi
rofi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a