roentgen definitie

2 intrări

22 definiții pentru roentgen

RÓENTGEN s. m. v. röntgen.
RÖNTGEN, (1) röntgeni, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ (Adjectival) Raze rontgen. 2. S. n. Aparat cu care se produc raze X. [Pr.: röntghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen].[1]
RÓENTGEN s. m. v. röntgen.
RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen [strahlen].
Röntgen (nume de persoană) (germ.) [ge pron. ghe] (Rönt-gen) s. propriu
!röntgen1 (unitate de măsură) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. m., pl. röntgeni; simb. r
!röntgen2 (aparat) (germ.) [ge pron. ghe] (rönt-) s. n.
röntgen/roentgen (unitate de măsură) s. m. [pron. germ. rönt-ghen], pl. röntgeni/roentgeni; simb. r
röntgen/roentgen (aparat) s. n. [pron. germ. rönt-ghen]
ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen].
ROENTGEN s.m. Unitate electrostatică de radiație. // s.n. Aparat cu care se produc raze X. [Pron. rönt-ghen, scris și röntgen. / < fr. röntgen, cf. W. C. Röntgen – fizician german].
RÖNTGEN s.m. v. roentgen.
RÖNTGEN- v. roentgen-.
ROENTGEN1- elem. röntgen2-.
ROENTGEN1 s. m. elem. röntgen1. ()
RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖ́NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen)
RÖNTGEN1/ROENTGEN /RÖ́NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm3 de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen)
ROENTGEN [pr.: röntghén] ~i m. fiz. Unitate de măsură pentru radiații. ◊ Aparat ~ aparat folosit în medicină pentru efectuarea roentgenoscopiei. [Var. röntgen] /<germ. Röntgen
Roentgen (W. Conrad) m. savant german născut în 1845, descoperi in 1895 razele X, cu cari se pot străvedea corpurile opace. Muri în 1923.
stea-roentgen s. f. (astron.) Stea care emite radiații X ◊ „Oamenii de știință din R.S.S. Azerbaidjană au infirmat opinia potrivit căreia așa-numitele stele-roentgen se sting și dispar după o perioadă de strălucire.” R.l. 4 VII 78 p. 6 [pron. stea rönghen] //din stea + roentgen//
ROENTGEN, familie de ebeniști germani: Abraham R. (1711-1793) și fiul său David R. (1743-1807). Au lucrat la curtea lui Ludovic XVI piese de mobilier în stil rococo.
ROENTGEN (RÖNTGEN) (< fr. {i}; {s} n. pr. Röntgen) s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau γ (simbol: R), egală cu cantitatea de radiații care produce, prin ionizarea unui centimetru cub de aer, în condiții fizice normale, o sarcină electrică de un franklin. Raze R = raze X.

roentgen dex

Intrare: röntgen
roentgen substantiv masculin substantiv neutru
  • pronunție: germ. rönghen
röntgen
Intrare: Roentgen
Roentgen