Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru rododendru

RODOD├ëNDRON, rododendroni, s. m. (Bot.) Smirdar. [Var.: rodod├ęndru s. m.] ÔÇô Din fr. rhododendron.
RODODÉNDRU s. m. v. rododendron.
RODOD├ëNDRON, rododendroni, s. m. (Bot.) Smirdar. [Var.: rodod├ęndru s. m.] ÔÇô Din fr. rhododendron.
RODODÉNDRU s. m. v. rododendron.
RODODÉNDRON s. m. v. rododendru.
RODOD├ëNDRU, rododendri, s. m. (Bot.) Smirdar. V─âd aici gr─âdini ├«n care ├«nflore╚Öte mirtul ╚Öi cresc... cedri ╚Öi rododendri. GHICA, la CADE. ÔÇô Variant─â: rodod├ęndron s. m.
rodod├ęndron s. m., pl. rodod├ęndroni
rododendr├│n s. m., pl. rododendr├│ni
RODODÉNDRON s. v. smirdar.
RODODÉNDRON s.n. v. rododendru.
RODODÉNDRU s.m. Arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze tari și cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; (pop.) smirdar. [Var. rododendron s.n. / < fr. rhododendron, germ. Rhododendron].
RODODÉNDRON s. m. arbust originar din regiunea mediteraneană, cu frunze persistente și flori mari, roșii sau albe, cu miros pătrunzător; smirdar. (< fr. rhododendron)
RODODENDRÓN ~i m. Arbore alpin cu frunze lucioase, persistente și cu flori roșii-liliachii aromate; bujor-de-munte; smirdar. /<fr. rhododendron, germ. Rhododendron
*rodod├ęndron m. (vgr. rod├│dendron, d. r├│don, trandafir, ╚Öi d├ęndron, copac). Bot. Smirdar.
rododendron s. v. SMIRDAR.
RODOD├ëNDRON (< fr.; {s} gr. rhodon ÔÇ×trandafirÔÇŁ + dendron ÔÇ×copacÔÇŁ) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exist─â circa 800 specii, incluse ├«n genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbu╚Öti scunzi ╚Öi subarbu╚Öti din etajul subalpin p├ón─â la plante lemnoase tropicale ╚Öi subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze c─âz─âtoare; florile, tubulare sau ├«n form─â de cup─â, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un num─âr mare de specii se ├«nt├ólnesc ├«n Himalaya., ├«n Asia de SE ╚Öi Indonezia. ├Än Rom├ónia cre╚Öte o singur─â specie de r., sm├órdarul.
RHODODENDRON L., TRANDAFIR DE MUNTE, BUJOR DE MUNTE, RODODENDRON, AZALEE, fam. Ericaceae. Gen originar din estul Asiei, cca 1 000 specii, arbori la subarbu╚Öti cu frunze alungit-lanceolat-eliptice, eliptic-lanceolate, ovat-eliptice, persistente sau caduce, de obicei cu marginea ├«ntreag─â, alterne, coriacee. Flori mari, divers colorate, hermafrodite (pe tip 5, 5 sepale, corol─â ├«n form─â de trompet─â, campanulat─â, cu 5 lobi, numeroase stamine lungi, stil exert cu stigmat ├«ngust). Fructe, capsule cu numeroase semin╚Ťe mici.
RODO- ÔÇ×trandafir, trandafiriu, rozaceuÔÇŁ. ÔŚŐ gr. rhodon ÔÇ×trandafirÔÇŁ > fr. rhodo-, engl. id., it. rodo- > rom. rodo-. Ôľí ~carp (v. -carp), adj., cu fructe rozacee; ~cit (v. -cit), s. n., globul─â sanguin─â ro╚Öie; ~dendron (v. -dendron), s. m., arbust alpin mediteranean, cu flori mari, ro╚Öii sau albe, cu frunze persistente; ~ficee (v. -ficee), s. f. pl., clas─â de alge ro╚Öii, r─âsp├«ndite ├«n apele tropicale marine; ~fil (v. -fil2), adj., s. f., 1. adj., Cu frunze de culoare ro╚Öie. 2. s. f., Pigment ro╚Öu, prezent ├«n plastidele algelor ro╚Öii; ~fite (v. -fit), s. f. pl., ├«ncreng─âtur─â a algelor ro╚Öii; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a trandafirilor; ~logie (v. -logie1), s. f., tratat despre speciile de trandafiri; ~plast (v. -plast), s. n., cromatofor al algelor ro╚Öii; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semin╚Ťe rozacee; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori haploizi sau diploizi forma╚Ťi pe filamentele carposporagene ale algelor ro╚Öii.

Rododendru dex online | sinonim

Rododendru definitie

Intrare: rododendron
rododendru
rododendron