rodnicie definitie

12 definiții pentru rodnicie

RODNICÍE, rodnicii, s. f. (Adesea fig.) Calitatea de a fi rodnic; fertilitate, fecunditate. – Rodnic + suf. -ie.
RODNICÍE, rodnicii, s. f. (Adesea fig.) Calitatea de a fi rodnic; fertilitate, fecunditate. – Rodnic + suf. -ie.
RODNICÍE, rodnicii, s. f. Calitatea de a fi rodnic; fertilitate. Dar partea [de semințe] ce s-oprea-ntre brazde, c-o însutită rodnicie, îl răsplătea. MACEDONSKI, O. I 61. Rodnicia pășunilor și holdelor. VLAHUȚĂ, la TDRG.
rodnicíe s. f., art. rodnicía, g.-d. art. rodnicíei; pl. rodnicíi, art. rodnicíile
rodnicíe s. f., art. rodnicía, g.-d. art. rodnicíei; pl. rodnicíi, art. rodnicíile
RODNICÍE s. v. fertilitate.
RODNICÍE s. v. fecunditate, prolificitate.
RODNICÍE ~i f. Caracter rodnic; fertilitate; fecunditate. [G.-D. rodniciei] /rodnic + suf. ~ie
rodnicie f. fecunditate.
rodnicíe f. (d. rodnic). Fertilitate.
rodnicie s. v. FECUNDITATE. PROLIFICITATE.
RODNICIE s. fecunditate, fertilitate, productivitate, rodire, (rar) mănoșie. (~ unui teren.)

rodnicie dex

Intrare: rodnicie
rodnicie substantiv feminin