RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.

RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. ródnică, pl. ródnice

rodnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 să rodniceáscă

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice

rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă

RÓDNIC adj. v. fertil.

RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.

RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic

A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic

rodnic a. roditor.

rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.

ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.

rodnicésc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic.

rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC.

RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.)