20 definiții pentru rodnici
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce,
adj. (Adesea
fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. –
Rod +
suf. -nic.
RODNICÍ, rodnicesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din
rodnic. RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce,
adj. (Adesea
fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. –
Rod +
suf. -nic.
RODNICÍ, rodnicesc,
vb. IV.
Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din
rodnic. RÓDNIC, -Ă, rodnici, -e,
adj. Care produce mult rod (
v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.
RODNICÍ, rodnicesc,
vb. IV.
Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.
ródnic adj. m.,
pl. ródnici;
f. ródnică,
pl. ródnice
rodnicí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. rodnicésc,
imperf. 3
sg. rodniceá;
conj. prez. 3 să rodniceáscă
ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific. RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.
ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.
rodnicésc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic.
rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC. RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.) Rodnici dex online | sinonim
Rodnici definitie
Intrare: rodnici
rodnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a