Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RÓDNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ródnic adj. m., pl. ródnici; f. ródnică, pl. ródnice
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
rodnicí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 să rodniceáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RÓDNIC adj. v. fertil.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic
- sursa: NODEX 2002
- permalink
A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic
- sursa: NODEX 2002
- permalink
rodnic a. roditor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
rodnicésc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
rodnici definitie
rodnici dex
Intrare: rodnic
rodnic
adjectiv
Intrare: rodnici
rodnici
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a