Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru rodiu

R├ôDIU1, rodii, s. m. Arbust mediteraneean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori ro╚Öii ╚Öi fructe comestibile; rodier (Punica granatum). ÔÇô Din rodie.[1]
R├ôDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asem─ân─âtor cu platina, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«mpreun─â cu aceasta ╚Öi care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â aliat cu ea la confec╚Ťionarea unor instrumente de laborator. ÔÇô Din fr. rhodium.
R├ôDIU1, rodii, s. m. Arbust mediteranean ornamental, cu frunze lanceolate, cu flori ro╚Öii ╚Öi fructe comestibile; rodier (Punica granatum). ÔÇô Din rodie.
R├ôDIU2 s. n. Element chimic, metal rar asem─ân─âtor cu platina, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«mpreun─â cu aceasta ╚Öi care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â aliat cu ea la confec╚Ťionarea unor instrumente de laborator. ÔÇô Din fr. rhodium.
RODIU2, rodii, s. m. Arbore mediteranean cu flori roșii, cu fructe comestibile de forma și mărimea unui măr (Punica granatum). Buzele îi sînt floare de rodiu. MACEDONSKI, O. IV 111.
R├ôDIU1 s. n. Metal rar asem─ân─âtor cu platina, care se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«mpreun─â cu aceasta ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â aliat cu ea la confec╚Ťionarea instrumentelor de laborator.
r├│diu1 (arbust) [diu pron. diu] s. m., art. r├│diul; pl. r├│dii, art. r├│diii (-di-ii)
r├│diu2 (element chimic) [diu pron. diu] s. n., art. r├│diul; simb. Rh
r├│diu (arbust) s. m. [-diu pron. -diu], art. r├│diul; pl. r├│dii, art. r├│diii (sil. -di-ii)
r├│diu (element chimic) s. n. [-diu pron. -diu], art. r├│diul; simb. Rh
RÓDIU s. (BOT.; Punica granatum) (rar) rodier, rubin, (înv. și reg.) rodie.
R├ôDIU s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â aliat cu aceasta la confec╚Ťionarea instrumentelor de laborator. [< fr. rhodium].
RÓDIU s. n. metal dur, maleabil și ductil, din familia platinei, la elaborarea unor aliaje. (< fr. rhodium)
r├│diu (r├│dii), s. m. ÔÇô Granat (Punica granatum). Ngr. ¤ü╬┐╬┤╬»╬▒ ÔÇ×granatÔÇŁ, ¤ü¤î╬┤╬╣ ÔÇ×granat─âÔÇŁ (Cihac, II, 693). ÔÇô Der. rodie, s. f. (granat─â), cf. sl. rodije; rodier, s. m. (granat).
RÓDIU2 ~i m. Arbore exotic cu tulpina scundă, cu ramuri spinoase și cu frunze alungite, cu flori roșii-aprinse și cu fructe mari comestibile. /Din rodie
R├ôDIU1 n. Metal dur, ductil, maleabil, de culoare argintie-alb─âstrie, asem─ân─âtor cu platina, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n aliaje, la confec╚Ťionarea instrumentelor de laborator ╚Öi ├«n medicin─â. /<fr. rhodium
ròdiu m. frumos arbore cu flori mari roșii, se cultivă adesea și pe la noi ca plantă ornamentală (Punica granatum). [Gr. mod.].
1) r├│di┼ş m. (d. rodie). Pomu care produce rodi─ş (punica gran├ítum). ÔÇô E originar din sudu E┼şrope─ş ╚Öi se cultiv─â ╚Öi ca plant─â ornamental─â. Coaja r─âd─âcini─ş lu─ş e bun─â contra vermilor intestinal─ş.
2) *r├│di┼ş n. (d. vgr. rodon, trandafir, dup─â cum l-a numit, din cauza colori─ş lu─ş, Wollaston, care l-a descoperit la 1803). Chim. Un metal bivalent care se g─âse╚Öte aliat cu platina ╚Öi care seam─ân─â mult cu cromu ╚Öi cu cobaltu. ├Än stare pur─â are coloarea argintulu─ş. Are o greutate atomic─â de 104.
RODIU s. (BOT.; Punica granatum) (rar) rodier, rubin, (înv. și reg.) rodie.
R├ôDIU2 (< rodie) s. m. Arbust ornamental, cu frunze invers alungit-lanceolate, pieloase, cu flori ro╚Öii ╚Öi cu fructe mari (ca un m─âr), cu multe semin╚Ťe acoperite de un ├«nveli╚Ö c─ârnos, comestibil, suculent ╚Öi ro╚Öiatic (Punica granatum). R─âsp├óndit ├«n zona mediteranean─â.
R├ôDIU1 (< fr. {i}; {s} gr. rhodon ÔÇ×trandafirÔÇŁ) s. n. Element chimic (Rh; nr. at. 45, m. at. 102,905) din familia metalelor platinice. De culoare alb-argintiu, asem─ân─âtor cu platina, se folose╚Öte, ├«mpreun─â cu aceasta, la confec╚Ťionarea instrumentelor de laborator. A fost descoperit (1803) de britanicul William H. Wollaston.

Rodiu dex online | sinonim

Rodiu definitie

Intrare: rodiu (elem.)
Rh simbol (numai) singular substantiv neutru
rodiu 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -d─şu
Intrare: rodiu (arbust)
rodiu 1 s.m. substantiv masculin
  • pronun╚Ťie: -d─şu