roditor definitie

11 definiții pentru roditor

RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor.
RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. (Despre plante) Care dă roade; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate; fertil, bogat; (despre arbori) cu fructul comestibil. – Rodi + suf. -tor.
RODITÓR, -OÁRE, roditori, -oare, adj. Care dă rod; (despre terenuri) care produce roade îmbelșugate (v. fertil); (despre arbori) cu fructul comestibil (v. fructifer). Copaci roditori de toate soiurile răsăreau... din fînețul înalt și înflorit; HOGAȘ, M. N. 150. Priviți pe cea cîmpie frumoasă, roditoare, Plugarii, muncitorii, lucrînd în foc de soare. ALECSANDRI, O. 245. L-am văzut [pe țăran] aruncînd pe pămînt sămînța roditoare. BĂLCESCU, O. I 324. ◊ Fig. Te văd ieșind din școală și părăsind orașul în care ai muncit, ca să-ți ajungă sufletul și mintea roditoare. ARGHEZI, P. T. 9. Lumina... se aprindea din ce în ce mai biruitoare și roditoare. REBREANU, I. 51.
roditór adj. m., pl. roditóri; f. sg. și pl. roditoáre
roditór adj. m., pl. roditóri; f. sg. și pl. roditoáre
RODITÓR adj. 1. v. fertil. 2. v. fructifer. 3. productiv, (înv.) lucrător. (Vie ~.)
Roditor ≠ arid, neproductiv, neroditor, steril, sterp
RODITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre plante) Care rodește; care dă roade. Vie ~oare. 2) (despre soluri, terenuri) Care dă rod mare; darnic; mănos; fertil; fecund. 3) fig. Care dă rezultate bune. /a rodi + suf. ~tor
roditor a. care rodește: pom, pământ roditor.
roditór, -oáre adj. Care rodește, fructifer: pomĭ roditorĭ.
RODITOR adj. 1. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, rodnic, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Pămînt ~.) 2. (BOT.) fructifer. (Pom ~.) 3. (BOT.) productiv, (înv.) lucrător. (Vie ~.)

roditor dex

Intrare: roditor
roditor adjectiv