RODÁN, rodane, s. n. (Reg.) Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare; sucală. – Din ngr. rodháni.

RODÁN, rodane, s. n. (Reg.) Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare; sucală. – Din ngr. rodháni.

RODÁN, rodane, s. n. Unealtă casnică cu care se deapănă firele de lînă, bumbac, in etc. de pe scul pe țevi sau pe mosoare. Ale lui sînt sculurile, jurubițele și ghemurile de găietane; ale lui războaiele, rodanele și maldările de lînă. DELAVRANCEA, H. T. 21.

rodán (reg.) s. n., pl. rodáne

rodán s. n., pl. rodáne

RODÁN s. v. sucală.

rodán (rodáne), s. n. – 1. Sucală. – 2. Roată de tortură. Ngr. ροδάνι. Înv. – Der. rodăni, vb. (a trage pe roată).

RODÁN ~e n. reg. Unealtă casnică cu ajutorul căreia se deapănă firele textile pe țevi pentru țesut; sucală; cicârâg. /<ngr. rodáni

rodan n. sucală: rodane și maldăre de lână. [Origină necunoscută].

rodán și rotán n., pl. e (ngr. rodáni, d. róda, roată, d. it. ruota, roată). Munt. vest. Cicîric, roată.

RODAN s. (TEHN.) sucală, (reg.) cicîrîg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de țesut.)