RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj, a efectua o rodare. ♦ Refl. Fig. A acumula o oarecare experiență; a se obișnui, a se acomoda într-o muncă. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale abrazive. – Din fr. roder.

RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj, a efectua o rodare. ♦ Refl. Fig. A acumula o oarecare experiență; a se obișnui, a se acomoda într-o muncă. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale abrazive. – Din fr. roder.

RODÁ, rodez, vb. I. Tranz. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect, cu ajutorul unor pulberi sau al unor paste speciale.

rodá (a ~) vb., ind. prez. 3 rodeáză

rodá vb., ind. prez. 1 sg. rodéz, 3 sg. și pl. rodeáză

RODÁ vb. I. tr. 1. A face operația de rodaj. 2. A netezi foarte fin suprafața unui obiect metalic. [< fr. roder].

RODÁ vb. I. tr. a face operația de rodaj. II. refl. (fig.) a acumula o oarecare experiență; a se acomoda într-o muncă. (< fr. roder)

A RODÁ ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice noi, automobile noi) A supune rodajului. 2) fig. (lucruri, acțiuni noi) A pune la punct prin încercări, prin repetare deasă. /<fr. roder