roc definitie

12 definiții pentru roc

ROC, rocuri, s. n. (Înv. și reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.
ROC, rocuri, s. n. (Reg.) Un fel de palton scurt care se poartă mai ales la țară. – Din germ. Rock.
ROC, rocuri, s. n. (Regional) Un fel de palton scurt (pînă mai sus de genunchi) care se poartă mai ales la țară. Mi-aș schimba măcar rocul pe-un cojocel și ciubotele pe niște opinci. SADOVEANU, A. L. 7. Portul este întocmit ca in Elveția, adecă: pălărie, roc (o haină pînă la genunche), veste. GOLESCU, Î. 185.
roc (haină) (înv., reg.) s. n., pl. rócuri
roc (haină) s. n., pl. rócuri
ROC s. v. scadență, termen.
roc (rócuri), s. n. – (Banat) Soroc, termen. Sb. rok (Candrea).
roc n., pl. urĭ saŭ oace (sîrb. rok). Ban. Soroc, termin.
roc s. v. SCADENȚĂ. TERMEN.
roc, rocuri, s.n. – (reg.) 1. Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman, 2004). 2. Suman (Dăncuș, 1986). – Din germ. Rock „haină, veston” (DEX, MDA).
roc, rocuri, s.n. – Haină confecționată din pănură, cu manșetă neagră la gât (Coman 2004). Suman (Dăncuș 1986). – Din germ. Rock „haină, veston”.
ROC (RUKH), pasăre fabuloasă gigantică capabilă să ridice în aer elefanți sau alte greutăți mari, cunoscută din „O mie și una de nopți” sau din scrierile lui Marco Polo. Numele său a fost atribuit ulterior unei păsări nezburătoare de mari dimensiuni (până la 3 m înălțime), Aepiornis, din Madagascar, dispărută în timpurile istorice ca urmare a vânării excesive.

roc dex

Intrare: roc
roc substantiv neutru