ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; vigoare, putere, forță, rezistență fizică. – Din fr. robustesse.

ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; vigoare, putere, forță, rezistență fizică. – Din fr. robustesse.

ROBUSTÉȚE s. f. Faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică.

robustéțe s. f., art. robustéțea, g.-d. art. robustéții

robustéțe s. f., art. robustéțea, g.-d. art. robustéții

ROBUSTÉȚE s. v. energie.

ROBUSTÉȚE s.f. Însușirea de a fi robust; putere, vigoare fizică. [Cf. fr. robustesse].

ROBUSTÉȚE s. f. faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică. (< fr. robustesse)

ROBUSTÉȚE f. livr. Caracter robust. [G.-D. robusteții] /<fr. robustesse

*robustéță f., pl. e (d. robust; fr. -stesse, it. -stezza). Calitatea de a fi robust.

ROBUSTEȚE s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)