robust definitie

13 definiții pentru robust

ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Înzestrat cu o constituție fizică puternică, viguroasă, rezistentă. Era un bărbat oacheș, mijlociu de statură, robust și cu ochii negri sprîncenați. CAMIL PETRESCU, O. I 207. [Rănitul] a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robust – un om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. Musculoși, calmi, fără nervi, cu osatura robustă și crupa lată, [boii] abia se clinteau greoi pe loc. BART, S. M. 84. ◊ Fig. În loc să caut, după pilda tatei, cărarea muncii robuste... m-am rătăcit in visuri. GALACTION, O. I 9. ◊ (Despre acțiunile omului și despre tot ce ține de natura omenească) Respira o sănătate robustă, cuceritoare. VORNIC, P. 9. Ne-ar plăcea să vedem că începe să se ridice o poezie nouă, sănătoasă, robustă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.
robúst adj. m., pl. robúști; f. robústă, pl. robúste
robúst adj. m., pl. robúști; f. sg. robústă, pl. robúste
ROBÚST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)
Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog
ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].
ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)
ROBÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere și rezistență; puternic și rezistent. /<fr. robuste
robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă.
*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust.
ROBUST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)

robust dex

Intrare: robust
robust adjectiv