robot definitie

20 definiții pentru robot

RÓBOT2 s. n. v. robotă.
ROBÓT1, roboți, s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex cu legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.
ROBÓT1, roboți, s. m. Sistem automatizat care acționează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacționează la anumite influențe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.
RÓBOT2 s. n. v. robotă.
ROBÓT2, roboți, s. m. Automat care îndeplinește anumite lucrări complicate, dînd impresia unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără (mult) folos personal, muncitor de corvadă.
RÓBOT1 s. n. v. robotă.
RÓBOTĂ s. f. (Și în forma robot) 1. Muncă pe care o prestau altădată țăranii în folosul moșierilor; clacă. Împărțeala săptămînii: patru zile de robot (adică de clacă); a cincea la pescărit; a șasea la vînătoare. ODOBESCU, S. III 530. 2. (Astăzi) Muncă, activitate; roboteală. [Mîinile] noastre sînt învățate cu robotul. C. PETRESCU, A. R. 54. Nesfîrșit i s-a părut ceasul cît a mai stat pe prispa de lut a lui Țigău, privind robotul potolit al Rusandei. POPA, V. 285. Bărbatul (era) toată ziua cu robota prin lan sau prin tîrg și nevasta făcea ce-i plăcea acasă. La TDRG. – Accentuat și: (Transilv.) robótă. – Variantă: róbot (accentuat și robót) s. n.
*portrét-robót s. n., pl. portréte-robót
robót s. m., pl. robóți
robót s. m., pl. robóți
ROBÓT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudește tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].
ROBÓT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)
ROBÓT ~ți m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operații complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care muncește din greu, în mod mecanic. /<fr. robot
*róbot m. (cuv. ceh. V. robotă). Automat, mașină cam de forma unuĭ om și care pare că lucrează de la sine.
avión-robót s. n. ◊ „Se poate decola și zbura cu un aparat fără combustibil? Se pare că da, întrucât în scurt timp un astfel de avion-robot va fi testat în Canada.” R.l. 6 V 89 p. 6 (din avion + robot)
bolnáv-robót s. m. ◊ „Un profesor de la Facultatea de medicină din Tokio a pus la punct un bolnav-robot, capabil să simuleze simptomele câtorva zeci de maladii.” Sc. 24 II 83 p. 5 //din bolnav + robot//
portrét-robót s. n.1. Portret schematic reconstruit din elemente-tip pentru a identifica pe cineva (ceva) ◊ „După ce presa britanică i-a publicat «portretul-robot», acest păianjen de dimensiuni neobișnuite pe continent a fost observat în mai multe rânduri în centrul Basildonului [...]” R.l. 14 IX 77 p. 6. ♦ 2. Ansamblul trăsăturilor caracteristice unei categorii de persoane sau de lucruri ◊ „Portretul-robot al telespectatorului nu se poate face pentru [...] că în fața micului ecran [...] nu există un public, ci publicuri.” Cont. 5 V 78 p. 9. ◊ „Cercetătorii [...] au întocmit un veritabil «portret-robot» al longevivului, în care punctele-cheie sunt următoarele [...]” I.B. 13 VII 82 p. 4. ◊ „Studiind aptitudinile unor jucători europeni, amintita revistă a stabilit un portret-robot al marcatorului-tip [...]” R.l. 25 X 94 p. 15; v. și 20 III 78 p. 6, 1 XII 79 p. 6, Săpt. 26 VI 81 p. 6 (din fr. portrait-robot; DMN 1950; DN3)
póză-robót s. f. Portret-robot ◊ „Imaginea parazitului social, voios șarjată până la clișeizare [...] este derutantă. Ea ne propune ca țintă a ridiculizării o fantoșă, un infantil, un întârziat, aproape inofensiv șantajist al afecțiunii familiale. Așa să fie? Categoric, nu. Parazitul nu este un pomanagiu al hatârurilor și cred că a-i perpetua sus-amintita poză-robot e o periculoasă dezinformare.” I.B. 10 X 80 p. 1 (din poză + robot)
ROBÓT (< fr.; {s} ceh. robota „muncă”) s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex de legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. El poate înlocui efortul uman, deși nu are, în cele mai multe cazuri, vreo asemănare cu omul sau sau un mod de funcționare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) aparținând scriitorului ceh Karel Capek. În prezent se utilizează r. foarte performanți la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau execută unele lucrări în condiții periculoase pentru om. R. cu formă omenească sunt numiți androizi.
ROBÓT, roboți, s. m. Mașină ale cărei mișcări pot fi programate astfel încât să execute activități similare cu cele efectuate de om. Termenul de robot apare prima dată în 1921 în piesa scriitorului ceh Karel Čapek „Rossum’s Universal Robots” și provine din slavă (robota = muncă forțată).

robot dex

Intrare: robot (mecanism)
robot mecanism substantiv masculin
Intrare: robot (muncă)
robot muncă
Intrare: portret-robot
portret-robot substantiv neutru