robaci definitie

13 definiții pentru robaci

ROBÁCE adj. m. v. robaci.
ROBÁCI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. [Var.: (m.) robáce adj.] – Rob + suf. -aci.
ROBÁCI, -CE, robaci, -ce, adj. (Reg.) Harnic, muncitor. ◊ Cal robaci = cal de dârvală, care trage bine la ham. – Rob + suf. -aci.
ROBÁCI, -E, robaci, -e, adj. (Mold., Bucov.) Rezistent și neobosit la muncă; harnic, muncitor. Fiind femeie robace și cuminte, s-a lipit pe lîngă niște bătrîni singuri. SADOVEANU, P. M. 40. [Baba] umbla valvîrtej să-i găsească mireasă... nu prea tînără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. CREANGĂ, P. 4. ◊ Cal robaci = cal de dîrvală, care trage bine la greutate.
robáci/robáce (reg.) adj. m., pl. robáci; f. sg. și pl. robáce
robáci /robáce adj. m., pl. robáci; f. sg. și pl. robáce
ROBÁCI adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
Robaci ≠ trândav
ROBÁCE adj. – V. robaci.
ROBÁCI ~e adj. reg. Care dă dovadă de străduință în muncă; care muncește bine; muncitor; harnic; vrednic. Oameni ~. [Var. robace] /rob + suf. ~aci
robaciu a. Mold. muncitor: fată robace și supusă CR. [Serb. ROBAK, șerb].
robácĭ, -ce adj., pl. tot așa (d. rob cu sufixu -acĭ ca în sugacĭ. Cp. și cu sîrb. robak, servitor). Est. Harnic. Rezistent la osteneală.
robaci adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

robaci dex

Intrare: robaci
robace
robaci adjectiv