robă definitie

12 definiții pentru robă

RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Ansamblul culorii și al particularităților părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.
RÓBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Denumire a culorii și a particularității părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.
RÓBĂ, robe, s. f. Haină lungă (și neagră) cu mîneci largi, pe care o purtau altădată magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari la anumite solemnități. Judecătorul vecin, un bătrîn mîncat de scepticism și de reumatisme, își frecă genunchiul sub robă. C. PETRESCU, C. V. 265.
róbă s. f., g.-d. art. róbei; pl. róbe
róbă s. f., g.-d. art. róbei; pl. róbe
RÓBĂ s. (rar) togă. (~ de magistrat.)
RÓBĂ s.f. 1. Haină de ceremonie lungă și cu mâneci largi, purtată altădată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii etc. 2. Părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. [< fr. robe].
RÓBĂ s. f. 1. haină lungă (neagră), cu mâneci largi, purtată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii, precum și de profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. (< fr. robe)
RÓBĂ ~e f. Haină (neagră), lungă, cu mâneci largi, purtată de magistrați în ședințe și de profesorii universitari la anumite solemnități. /<fr. robe
robă f. haina lungă a magistraților (= fr. robe).
*róbă f., pl. e (fr. robe, id.). Togă, haĭna saŭ mantia pe care o poartă judecătoriĭ în ședință.
RO s. (rar) togă. (~ de magistrat.)

robă dex

Intrare: robă
robă substantiv feminin