roadere definitie

2 intrări

25 definiții pentru roadere

ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții, puțin câte puțin, dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (Tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
ROÁDERE, roaderi, s. f. Acțiunea de a (se) roade și rezultatul ei. – V. roade.
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
ROÁDERE, roaderi, s. f. Acțiunea de a (se) roade și rezultatul ei. – V. roade.
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. A rupe cu dinții, puțin cîte puțin, mici fărîme dintr-un obiect tare (de obicei dintr-un aliment, pentru a mînca). Să rod pîinea uscată a străinului. DELAVRANCEA, O. II 258. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș, Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. EMINESCU, O. I 105. De zece zile caii n-au ros decît coaja copacilor. NEGRUZZI, S. I 167. Căprioare, sorioare, sculați în două picioare, Roadeți poala codrului, Să văd matca Oltului. ALECSANDRI, P. P. 291. Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale. ◊ Expr. A roade (cuiva) urechile = a plictisi (pe cineva) repetîndu-i mereu același lucru, revenind mereu asupra aceluiași subiect; a-i împuia cuiva capul. Dară muierea tot nu înceta să-i roadă urechile ca să-i prăpădească [pe copii]. SBIERA, P. 169. Aista-i groful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahița? ALECSANDRI, T. 1036. ◊ Intranz. Cariu-n grindă s-aude-acum rozînd. COȘBUC, P. II 51. Ospătînd la masă... rodeam la un picioruț de rață. SBIERA, P. 80. Tremură popa să moară Cu prescura subsuoară; Ar muri și nu se-ndură, C-ar mai roade la prescură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 468. 2. Tranz. Fig. (Despre gînduri, sentimente, stări sufletești) A preocupa fără încetare, a frămînta, producînd suferințe, chinuind, torturînd. Pe Titu Herdelea îl rodea de mult o întrebare. REBREANU, R. I 80. Își ascundea gelozia care începuse s-o roadă. BART, E. 319. Marcu bea și nu prea bea. Căci amar grija-l rodea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 489. ◊ (Impersonal) Îl rodea să întrebe ce s-a mai întîmplat, dar se sfia. REBREANU, I. 36. ◊ (În legătură cu «inimă», «rărunchi» etc.) Trist și mut, își ascundea chinul sufletesc care-i rodea ca un vierme inima rănită. BART, E. 59. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Săracă inimă-ntreagă, Cum o roade-o goangă neagră. HODOȘ, P. P. 70. ◊ Intranz. Ca să alunge gîndul care rodea în el, schimbă altăceva: ce voiam să te rog? C. PETRESCU, Î. II 60. ♦ A distruge în ascuns, a submina. Urîtul și întristarea îi rodeau sănătatea. SADOVEANU, O. I 309. 3. Tranz. A morfoli în gură fără a fărîmița sau a mînca. În cele din urmă el începu să-și roadă mustața cu dinții și să zîmbească în el. SLAVICI, O. I 170. Copilul... rodea o bucată de mănușă de piele. DRĂGHICI, R. 26. Din barbă-și rodea Și se necăjea. TEODORESCU, P. P. 494. 4. Tranz. A distruge (un material) pe încetul printr-o acțiune îndelungată de măcinare, de frecare; a toci, a uza printr-o întrebuințare îndelungată. (Fig.) Anii rod arginților zimții, Copiii cărunțesc și mor părinții. BENIUC, V. 83. ◊ Expr. A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. Mă îmbrac repede și pornesc să le rod pragul oamenilor. C. PETRESCU, O. P. I 267. ♦ A freca suprafața pielii de pe un deget, picior etc. (producînd răni, jupuiri). A început a scrîșni și a da dracului o cizmă care-l roade la piciorul stîng. SADOVEANU, O. VI 233. ◊ Refl. I se rosese degetele torcînd la lînă. BOLINTINEANU, O. 377. 5. Refl. Fig. A se șlefui, a se ciopli, a căpăta maniere, a se civiliza. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Eș, doar ne-om mai roade puțintel și noi. ALECSANDRI, T. 482. Se vede, a zis bătrînul, că... nu te-ai ros în lume, de nu știi ce grăiești. NEGRUZZI, S. II 235. Îl trimit (pe fiul meu) la domnia-ta, ca să se mai roadă. FILIMON, la TDRG. – Prez. ind. și: roz.
ROÁDERE s. f. Acțiunea de a (se) roade. Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140.
roáde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 să roádă; ger. rozấnd; part. ros
roádere s. f., g.-d. art. roáderii; pl. roáderi
roáde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. roádă; part. ros
roádere s. f., g.-d. art. roáderii; pl. roáderi
ROÁDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ți mai ~ unghiile!) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)
ROÁDE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.
ROÁDERE s. 1. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor, prin purtare.) 2. v. eroziune. 3. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o adâncă ~ în sol.) 4. măcinare, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) 5. frecare, rosătură. (~ pantofilor.)
roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s. f. (loc ros, rană); rosură, s. f. (roadere, rosătură).
A ROÁDE rod tranz. 1) A face să se roadă. 2) A rupe cu dinții (sau cu altceva) în bucăți mici. ~ unghiile.~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminți etc.). 3) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puțin printr-o acțiune sistematică și îndelungată. Ploile dese au ros malurile.~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puțin câte puțin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre încălțăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere
A SE ROÁDE se roáde intranz. A-și pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere
roade v. 1. a rupe sau sfărâma cu dinții, a mânca ceva tare: a roade un os; 2. a strica, a vătăma: rugina roade fierul; 3. fig. a consuma: necazul roade inima; 4. a turmenta: mă roade la inimă de foame; 5. fig. a ciopli: doar ne-om mai roade puțintel și noi AL. [Lat. RODERE].
2) rod (est) și roz (vest), ros, a roáde v. tr. (lat. rodere, it. ródere, pv. roire, rozer, vfr. roure, sp. pg. roer. V. rost). Mănînc, micșorez pin frecare: șoariciĭ rod cărțile, pila roade feru, cizma l-a ros la gleznă. Atac pe cale chimică: rugina roade feru. Fig. Consum, chinuĭesc pin întristare saŭ grijĭ: grija asta-l rodea. Cĭoplesc, civilizez: trăise pintre boĭerĭ și se maĭ rosese. V. refl. Mă civilizez. Mă frec, mă vîntur: te rozĭ de atîta timp pe la bucătărie, și tot nu știĭ să facĭ o cĭorbă. A te roade ceva (la inimă), a te chinui, a nu te lăsa în pace.
roz v. tr. Vest. Rod.
roade vb. v. CHINUI. CIVILIZA. CONSUMA. CULTIVA. FRĂMÎNTA. MUNCI. OBSEDA. PERSECUTA. PREOCUPA. RAFINA. STILA. SUBMINA. TORTURA. URMĂRI.
ROADE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. a mînca. (Nu-ți mai ~ unghiile.) 4. a (se) distruge, a (se) mînca. (Moliile au ~ haina.) 5. a ataca, a mînca. (Rugina ~ fierul.) 6. (GEOGR., GEOL.) a (se) eroda, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroși, (fig.) a (se) mînca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.) 7. a (se) măcina, a (se) mînca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 8. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)
ROADERE s. 1. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, săpare, șiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 2. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mîncătură, rosătură. (S-a produs o adîncă ~ în sol.) 3. măcinare, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) 4. frecare, rosătură. (~ pantofilor.)
ROZ adj. 1. trandafiriu, (rar) rozatic, roziu, (pop. și fam.) pembe, (reg.) rozosin. (De culoare ~.) 2. rumen, trandafiriu. (Avea un obraz ~.)
a roade (cuiva) pragul expr. a vizita (pe cineva) prea des / prea stăruitor.
a-l roade (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).

roadere dex

Intrare: roade
roade verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: roadere
roadere substantiv feminin